Arta pentru artă și dinte pentru dinte

În situaÈ›ia evidentă în care organizatorii de festivaluri preferă să angajeze artiÈ™ti străini, ivindu-se situaÈ›ii culturale penibile (precum la Festivalul de Blues SighiÈ™oara, unde de ani de zile nu există artiÈ™ti autohtoni pe afiÈ™), ne punem întrebarea: de ce? Răspunsul este aproape la fel de evident, artiÈ™tii autohtoni fiind (în principiu) cei de vină pentru lipsa de funcÈ›ionalitate deplină a sistemului industriei muzicale din È›ara noastră. 

Marea majoritate a festivalurilor (la noi) confirmă în primul rând capetele de afiÈ™ străine, iar atunci când există formaÈ›ii autohtone în program, acestea nu sunt doar anunÈ›ate ultimele È™i trecute mic pe afiÈ™, în preajma evenimentului, dar ele cântă primele (aÈ™a cum s-a întâmplat recent la Electric City, unde Grimus È™i Urma au cântat pe scena Polivalentei de la 7 după masa).

ArtiÈ™tii de muzică Rock nu mai cântă în limba română (nefiind înÈ›eleÈ™i È™i apreciaÈ›i la nivel de mase) È™i detestă (în cele mai multe cazuri) politica È™i politicienii, iar când cei care promovează acest gen muzical ajung să cânte pe o scenă finanÈ›ată din bani publici, nu se pot abÈ›ine să-È™i verse durerea ce o poartă în suflet datorită moÈ™tenirii unei false iluzii a occidentului, care a sprijinit indirect implementarea unui sistem democratic defect la noi în È›ară de peste un sfert de secol. ArtiÈ™tii de formare clasică în schimb sunt acceptaÈ›i de sistem ca promotori ai culturii, fiind angajaÈ›i în instituÈ›ii publice, dar aceÈ™tia sunt de regulă interpreÈ›i, fără predispoziÈ›ia sau talentul de a compune muzică originală È™i fără velități deosebite de improvizaÈ›ie. Muzicienii din această categorie se asociază deseori cu proiecte de timp liber, înfiinÈ›ate în speță pentru a genera un venit suplimentar imediat, pe termen scurt, la petreceri de firme È™i nunÈ›i. 

ArtiÈ™tii autodidacÈ›i, talentaÈ›i muzical È™i care compun piese proprii, sunt ignoraÈ›i de sistem pentru că cei care sunt angrenaÈ›i în sfera administrativ-politică au crescut în mare parte la sat È™i fac parte din prima sau a doua generaÈ›ie de cetățeni cu buletin de oraÈ™. Cultura urbană nu se mai află la noi în stadiu de fașă, dar cei de care depinde în mare măsură promovarea corectă È™i susÈ›inerea patrimoniului autohton creat de noua generaÈ›ie sunt incapabili să asimileze evoluÈ›ia stranie de note cu care nu au fost obiÈ™nuiÈ›i acasă la radio È™i în clasă la ora de muzică. Spre deosebire de țările învecinate nouă (cel mai bun exemplu fiind Ungaria), în România zilelor noastre, prea puÈ›ini elevi învață să cânte la un instrument, iar cei mai mulÈ›i nu apreciază munca depusă de un artist pentru interpretarea unor compoziÈ›ii. 

Dovada lipsei de înÈ›elegere È™i de interes pentru evenimentele culturale muzicale de la oraÈ™ vine atunci când primarul unei localități nu face niciun efort să iasă în public È™i să cumpere un bilet atunci când un artist de renume străin (ne putem gândi aici la Goran Bregovici, Buena Vista Social Club sau Al Di Meola) sau român (exemple ar putea fi Tudor Gheorghe, Paula Seling, Zoli Toth sau Elena Mîndru) sfinÈ›eÈ™te scena unui amfiteatru din localitatea pe care o reprezintă. IgnoranÈ›a aceasta cronică din partea clasei care ne conduce pentru evenimentele muzicale denotă o crasă lipsă de respect pentru cei care încă mai încearcă să promoveze arta. Problema cu care ne confruntăm aici este faptul că muzica este regina artelor.

Dacă dai o căutare pe net, vei rămâne È™ocat de numărul impresionant de mare de formaÈ›ii româneÈ™ti dedicate preluărilor de muzică uÈ™oară românească, pop internaÈ›ional, blues, latino, grecească, populară, hore lente, hore miÈ™cate, sârbe, muzică lăutărească È™i (în mai mică măsură) jazz.

Este un fapt cunoscut că artiÈ™tii români se supraestimează, primind onorarii mai mari la petreceri È™i festivaluri decât în țările învecinate nouă, iar asta se datorează È™i faptului că avem o populaÈ›ie mult mai numeroasă decât ale țărilor învecinate. Drept urmare, din considerente economice, unele cluburi preferă să confirme artiÈ™ti în programul lor invitaÈ›i din Ungaria. O È›ară cu jumătate din populaÈ›ia României se poate mândri cu mult mai multe formaÈ›ii competitive la nivel internaÈ›ional È™i cu mult mai mulÈ›i instrumentiÈ™ti de calibru la nivel mondial. La ei festivalurile mari încearcă să menÈ›ină mereu un echilibru între trupele autohtone È™i străine promovate, È™i pentru orice fel de eveniment muzical cu invitat internaÈ›ional, există un artist local care poate urca pe scenă în postura unui al doilea cap de afiÈ™. 

Altă problemă la noi este că mulÈ›i organizatori supraevaluează invitatul străin din program È™i nu sunt deoc clarvăzători È™i echidistanÈ›i privind numele alese È™i muzica promovată. Lipsa unui sindicat unit al artiÈ™tilor este poate cea mai mare lacună a sistemului în situaÈ›ia dată. La modul în care evoluează scena din România, artiÈ™tii nu vor putea crea o frondă sau un sindicat vreodată. Cei care activează în branșă dinainte de 1990 È™i care sunt unÈ™i cu toate alifiile nu renunță la cântat, iar cei tineri nu vor să se asocieze sau să acorde respectul cuvenit (nici măcar simbolic) celor în vârstă. Numai Trooper È™i-a dorit să colaboreze cu Iris la niÈ™te piese la un moment dat È™i mai încearcă să urce pe o scenă din BucureÈ™ti alături de idolul lor măcar o dată pe an, iar această excepÈ›ie confirmă regula. 

O infrastructură sănătoasă pentru industria muzicală autohtonă ar însemna ca la fiecare concert cu o legendă vie să existe o deschidere bine promovată a unui tânăr talent cu un album pe È›eavă. Asta la noi se evită însă cu desăvârÈ™ire, iar în decurs de două decenii a dus practic la stigmatizarea pe termen lung a "muzicii rock" È™i a pus muzica "originală, nouă" într-un con de umbră. Majoritatea artiÈ™tilor care se mai pot bucura de turnee în săli de case de cultură susÈ›inute de către o firmă multinaÈ›ională refuză să primească orice fel de grupuri muzicale în deschidere, iar părerea mea este că asta nu se datorează unui motiv obiectiv privind instalaÈ›ia de sunet, care la o adică ar putea fi împrumutată câteva minute pentru promovarea tinerelor speranÈ›e (pentru a le obiÈ™nui cu cântatul pe echipamente pe care ele nu È™i le permit), ci mai mult datorită faptului că cei mai mulÈ›i sunt conÈ™tienÈ›i de faptul că muzica lor este perimată, desuetă, iar riscul de a invita în deschidere o trupă tânără cu un "sound" modern È™i un mesaj pertinent, actual, prin care È™i-ar pierde publicul fidelizat este prea mare. 

Mass media nu agrează muzica cântată cu amplificatoare, iar tinerii artiÈ™ti nu sunt dispuÈ™i să facă mici compromisuri să se adapteze vremurilor È™i să cânte acustic la radio È™i la televizor (È™i mulÈ›i nici nu sunt atât de pricepuÈ›i muzical să îÈ™i permită astfel de porniri artistice). Din acest motiv, de ani de zile deja, publicul larg nu a mai fost învățat să asculte "È™i altceva", iar nivelul de curiozitate È™i dorinÈ›a de a descoperi ceva nou, a rămas extrem de scăzut în rândul tineretului. Datorită lipsei de fonduri de investiÈ›ii din partea cluburilor unde se promovează muzica "live" È™i din partea formaÈ›iilor aflate la început de drum, tinerii care au avut curiozitatea să plătească un bilet să asculte ceva ce nu este "popular" È™i apreciat de grupul de prieteni de la È™coală au rămas dezamăgiÈ›i de calitatea sonoră a artiÈ™tilor lipsiÈ›i de experiență care au urcat pe scenă sau de acustica defectuoasă a cluburilor care nu sunt dispuse să investească în antifonarea unui spaÈ›iu închiriat pe un termen limitat de ani.

Închei cu ideea că datorită pilelor È™i relaÈ›iilor din interiorul sistemului, trupele din generaÈ›ia nouă care ajung să fie promovate în mass media nu sunt nici pe departe cele mai talentate, iar aici se închide cercul acestui editorial despre lipsa de artă în muzică. Din lipsa unor sponsori consistenÈ›i È™i constanÈ›i din domeniul privat, organizatorii de festivaluri sunt constrânÈ™i să promoveze un program artistic cât mai atractiv, iar în situaÈ›ia în care trupele româneÈ™ti promovate în eter nu sunt cu adevărat competitive, iar cele cu adevărat talentate nu se bucură de un public numeros, muzica românească rămâne ostracizată. Cu siguranță, în alte țări, conÈ™tiinÈ›a publică ar remarca fenomenul È™i cel puÈ›in prietenii È™i neamurile celor implicaÈ›i în domeniul artistic ar forma probabil lanÈ›uri de boicotare în faÈ›a caselor de bilete la festivaluri. La noi însă muzicienii nu È™tiu nici măcar să se organizeze într-un sindicat unit: nu există comunicarea între generaÈ›ii; nu există nicio empatie între artiÈ™tii playback, muzicienii de preluări, muzicanÈ›ii de nunÈ›i È™i cantautorii de muzică originală - È™i nu există nicio legătură între puÈ›inele genuri muzicale promovate la noi (artiÈ™tii de manele, dance, rap, rock, jazz È™i folk evoluând pe scenă în lumi complet paralele).

În marea majoritate a grupurilor, fiecare îÈ™i urmăreÈ™te propriul interes, iar destinul celor mai multe formaÈ›ii este pecetluit la o lansare de album (fie că e vorba de o colecÈ›ie de 10 piese adunate pe un CD sau un număr restrâns de compoziÈ›ii lansate în format digital pentru descărcare gratuită pe net) È™i o activitate medie de trei ani sub o anumită titulatură. Lipsa de unitate socială se reflectă perfect È™i în muzică; un mare dezavantaj al grupurilor muzicale (pe lângă lipsa unei amprente stilistice individuale) este instabilitatea componenÈ›elor în ziua de azi. Nu se mai poartă promovarea componenÈ›ei sau elaborarea unei biografii acolo unde trupa reprezintă visul unui nucleu de indivizi cu tupeu. Din cauza slujbelor se pot prezenta patru pe scenă acolo unde muzica cere cinci instrumente - È™i organizatorul nu È™tie să comenteze, iar artistul nu È™tie să se simtă prost.

Vina o poartă artiÈ™tii care sunt incapabili să se adapteze vremurilor, fie că este vorba de cei în vârstă care refuză să coboare de pe scenă - sau a celor tineri care au prea puÈ›ină încredere în muzica lor sau nu sunt suficient de harnici …pentru că "merge È™i aÈ™a". Publicul însă nu poate fi păcălit È™i organizatorii cu experiență caută să colaboreze cu artiÈ™tii care oferă calitate la un preÈ› bun, care muncesc pe termen lung È™i care se bucură pe deplin de fiecare dată când urcă pe o scenă.  

Autor: RiCo

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: