LUCIAN ŢION. Regizor Cinema. TIFF 2010

Lucian Å¢ion este regizor român plecat din Cluj. A studiat regia de film în SUA. A predat arta filmului în ţări precum Bangladesh, Peru, Camerun, Tadjikistan.

…

S-a întors la Cluj să facă filme. Are deja un lung metraj despre viaÅ£a la Å£ară ÅŸi acum participă în finala concursului HBO pentru regizori la TIFF 2010.

…

Aici prezentăm un interviu despre aventura vieţii lui, de la TIFF 2010.

…

Lucian Å¢ion se află în Concursul NaÅ£ional de Scenarii la HBO la TIFF 2010

…

CZB: Cum ai ajuns să studiezi Arte Video în State?

Lucian Å¢ion: Am terminat liceul la Gh Åžincai în 1994 (liceu cu profil intensiv de limba engleză). Åžtiam că vreau sa plec în State încă din clasa a X-a dar nu ÅŸtiam de ce. Când am ajuns acolo mi-am dat seama: pentru că acolo nu trebuia să mă specializez pe o disciplină anume decât în ultimii doi ani de facultate. Pentru primii doi puteam să bifez la «nehotărât». AÅŸadar am luat cursuri din toate domeniile când am ajuns la Middlebury College, în statul Vermont. Cele de film m-au impresionat foarte mult. AÅŸa m-am decis să urmez specializarea în film ÅŸi video.

…

CZB: Părinţii tăi cum au reacţionat? Ai avut probleme să convingi pe cei propiaţi de intenţiile tale?

Lucian Å¢ion: PărinÅ£ii m-au susÅ£inut din prima clipă. Pentru ei plecarea mea însemna o mare oportunitate ÅŸi ei se împlineau prin mine. Toată lumea m-a susÅ£inut. Mai ales pentru că în anii 90 ca ÅŸi acum de altfel foarte mulÅ£i dintre români visau la pasuni mai verzi pe malurile celelalte. Când eram mai târziu la New York chiar m-a surprins să aud un muzician român venit in vizită la New York numind America «raiul pe pământ» cu cea mai mare onestitate posibilă. Am fost puÅ£in ÅŸocat că cineva ar mai putea crede în secolul 21 că undeva pe Terra ar fi raiul pe pământ. Mă întreb ce va fi gândit muzicianul cu pricină după o vizită în cartierele mai puÅ£in bine famate ale New York-ului… Pentru mine America a fost o Å£intă mai mult decât un vis. Am vrut să plec pentru că doream să descopăr lumea. Åži nu m-a oprit nimeni.

…

CZB: Cum ai compara, sau prin ce Å£i se par altfel metodele de predare în ÅŸcolile americane?

Lucian Å¢ion: După ce am făcut 4 ani de universitate la americani am ajuns la concluzia puÅ£in ÅŸocantă că noi ÅŸcolarii ÅŸi liceenii români am fost puÅ£in «spălaÅ£i pe creieri» de inepÅ£iile comuniste. Dar ceea ce m-a durut ÅŸi mai tare este că nici după căderea comunismului nu am încetat să credem în ele. Modul în care se predă (ÅŸi din câte înÅ£eleg continuă să se predea) istoria de exemplu în ÅŸcolile româneÅŸti (memorarea forÅ£ata ÅŸi îndoctrinarea cu puncte de vedere subiective) mi se pare o metodă scoasă din evul mediu. Numai comparând cu un alt sistem ÅŸi având ocazia de a face parte din el pe timp îndelungat poÅ£i să îÅ£i dai seama ce se întâmplă cu tine. E ca ÅŸi povestea cu broasca. Dacă o pui într-un borcan cu apă ÅŸi începi să o fierbi treptat, broasca nu îÅŸi va da seama că fierbe decât când e prea târziu.

CZB: Ai lucrat ca profesor de teatru în Bangladesh, Tadjikistan (Asia), Camerun (Africa), Peru (America de sud). În ce sens consideri adevărat faptul că omul este la fel pretutindeni?

Lucian Å¢ion: Copiii sunt la fel pretudindeni. Sunt energizat de optimismul lor, de naivitatea lor, de inocenÅ£a lor. Aceste trăsături sunt aceleaÅŸi peste tot în lume. Chiar recent am avut ocazia să lucrez cu niÅŸte copii minunaÅ£i din Gilău care pregăteau o piesă de teatru. M-a frapat asemănarea lor cu copiii pe care i-am invăţat arte teatrale în Bangladesh, la fel ca cei pe care i-am invăţat să mânuie camere video la Columbia University în America. După o anumită vârstă, copiii se schimbă ÅŸi încep sa funcÅ£ioneze ca parte integrală a culturii in care s-au născut. Uneori cultura poate să îi inrăiască, alteori sa îi facă mai buni. Dar în principiu sunt ferm convins că toÅ£i oamenii de pe planetă sunt buni la suflet ÅŸi doresc (cel puÅ£in la început) să faca lucruri bune.

…

CZB: De ce crezi că este mai puÅ£in speculat spaÅ£iul rural de către cineaÅŸtii români?

Lucian Å¢ion: Dacă nu e tratat autentic, iese fals. Exemplu concret – “Caravana Cinematografică” a lui Titus Muntean. În afară de personajul principal, nici unul dintre actori (care trebuiau să interpreteze ţărani ardeleni) nu avea accentul, manierismele, ÅŸi în general, verisimilitatea unui ţăran. Ţăranii vorbesc literar în filmul domnului Muntean. Pe mine unul nu m-au convins. Pe lângă aceasta, se adaugă ÅŸi moÅŸtenirea filmelor «cu ţărani» realizate în perioada comunistă, filme care prin natura lor propagandistă s-au îndepărtat din păcate de adevărul vieÅ£ii de la Å£ară. Ţăranul român autentic nu e uÅŸor de surprins. Dar când e, orice orăşean îl va accepta aÅŸa cum este. Deci cred că e vorba despre o îndepărtare de realitate. Åži cred că cineaÅŸtii ÅŸi-au dat seama de aceasta ÅŸi au încercat să suplinească lipsa de veridicitate în filmele contemporate cu înjurături. Sigur, înjurăturile vor prinde la două, trei proiecÅ£ii la un anumit segment din public. Dar din păcate ele nu vor ajuta filmul să rămână în picioare.

…

CZB: Pelicula ta circulă prin case de cultură ÅŸi cluburi. Este vorba de o metodă de PR de a ajunge direct la omul de rând care altfel nu ar avea curiozitatea să iasă la cinema sau este singura soluÅ£ie deocamdată de a te face cunoscut?

Lucian Å¢ion: Amândouă. Åži Å£in să spun că există o doză de frustrare venită din imposibilitatea de a găsi un distribuitor. Pe de altă parte însă a început să îmi placă această caravană cinematografică făcuta nu în sate, ca ÅŸi în pelicula domnului Muntean, ci prin cafenele. Într-adevăr prin acest procedeu ajung să simt cel mai puternic reacÅ£ia publicului la film – care până în acest moment a ÅŸi trecut de aÅŸteptările mele. După fiecare proiecÅ£ie am primit o invitaÅ£ie să duc pelicula ÅŸi altundeva, pentru că mai există un segment de spectatori care ar dori să o vadă. Urmatoarele proiecÅ£ii sunt preconizate la Bulgakov, la Spritz, ÅŸi pentru a ieÅŸi pentru prima dată din spaÅ£iul clujean, la Sighetul MarmaÅ£iei. Ca ÅŸi regizor, nu există modalitate mai bună pentru a afla pulsul sălii. Cel puÅ£in voi ÅŸti în ce direcÅ£ie să mă îndrept cu următoarele pelicule pe care le pregătesc.

…

CZB: Prin ce se deosebeşte un film făcut pentru festivaluri şi un film făcut pentru publicul larg?

Lucian Å¢ion: Excelentă întrebare. Din ce am văzut la ediÅ£ia din acest an a TIFF-ului, filmul de festival e filmul care te deprimă. Din 240 de filme cred că cel puÅ£in jumătate au un subiect care te determină la pesimism. Cel puÅ£in în cazul meu. Suicid, alcoolism, handicap, boală, singurătate – ÅŸi acestea sunt doar câteva din temele “negre” pe care le-am sesizat din vizionările la care am fost eu. Un film pentru publicul larg după părerea mea bine dispune. Åži aceasta nu înseamnă că trebuie să fie superficial. Din contră. Se pot trata o varietate de subiecte de valoare fără însă a aluneca în depresie, pesimism, sau gândire neagră cum îi spun psihologii în ultima vreme.

…

CZB: De ce consideri că cei mai mulţi regizori autohtoni fac filme pentru festivaluri?

Lucian Å¢ion: Au găsit ÅŸurubul potrivit pentru ÅŸaibă. Daca americanii sunt genii la filmul de public, românii au devenit genii la filmul de festival. Åži este foarte bine pentru că în acest fel scriem ÅŸi noi ca Å£ară un moment în istoria cinematografiei. Până acum, la cursurile de cinema european din marile centre universitare, România era tratată periferal, ca apendice la alte ţări din Europa de Est. De acum înainte e foarte probabil că îÅŸi va avea ÅŸi România propria sa pagină.

…

CZB: Cum vezi evoluţia scenei culturale la Cluj?

Lucian Å¢ion: Din păcate pe moment încă nu destul de bine. Teatrul se complace în repetarea unor standarde perimate care au fost reÅ£etele care, după căderea comunismului, regizorii clujeni le-au folosit pentru a reatrage în săli publicul dezinteresat. Dar au trecut 20 de ani de atunci ÅŸi lucrurile se mai schimbă, dar regizorii nu par a Å£ine pas cu ele. Filmul clujean este practic inexistent în afară de câteva excepÅ£ii cum ar fi domnul Lakatos printre alÅ£ii, dar sper că cele trei facultăţi care au catedre de film, încet încet să înceapă să producă mai mult ÅŸi să aibă curajul să iasă pe piaÅ£a locală cu aceste produse. Dacă la secÅ£iunea scurt metraje româneÅŸti la TIFF-ul din acest an am văzut 95% filme de la facultatea de film din BucureÅŸti, cred că avem tot dreptul, ca oraÅŸ cu o educaÅ£ie solidă ÅŸi oameni talentaÅ£i, să ne expunem ÅŸi noi munca noastră fără a depinde neapărat de BucureÅŸti pentru a ne permite să facem aceasta. Åži de ce nu am putea avea ÅŸi noi un festival “fringe” dedicat exclusiv filmelor studenÅ£eÅŸti ÅŸi ne-studenÅ£eÅŸti din Cluj? Trebuie să aÅŸteptăm BucureÅŸtiul să vină să ne dea accept ÅŸi pentru asta ?

Cât despre educaÅ£ie: avem un public spectator tânăr. Åži pe cât poate fi acest lucru un avantaj, ne lovim încă de o anumită lipsă de apreciere a muncii altora. Fac o paralelă: când predam teatru în Bangladesh, am observat că mulÅ£i dintre elevi nu ÅŸtiau să se comporte în sală: vorbeau, mâncau, foloseau telefonul mobil etc. Le-am dat ca temă de casă să facă un proiect pe tema «eticheta publicului spectator». La început nu ÅŸtiau ce vreau să zic cu cuvântul «etichetă». Mă refeream la vreun borcan de marmeladă? Dar după ce am văzut proiectele lor, am fost pe deplin satisfăcut că cel puÅ£in acei 50/60 de elevi care au realizat proiectele respective nu vor mai vorbi la celular în timpul unei proiecÅ£ii de film.

…

CZB: Tudor Giurgiu a declarat că Primăria ÅŸi Consiliul Local din Cluj a sprijinit TIFF 2010 cu o sumă de 10 ori mai mică decât cea primită de la Primăria ÅŸi Consiliul Local din Sibiu pentru TIFF-ul secundar organizat acolo. De ce crezi că edilii oraÅŸului nostru nu sunt interesaÅ£i să sprijine ÅŸi scena alternativă a Clujului care se dovedeÅŸte atât de efervescentă ÅŸi activă?

Lucian Å¢ion: Mi se pare o neconcordanţă, pentru ca l-am văzut foarte energetic pe edilul nostru luând cuvântul la deschiderea la care cu doar câteva minute mai târziu domnul Giurgiu avea să-i reproÅŸeze lipsa de interes. Nu ÅŸtiu cu adevărat care sunt jocurile din culisele Primăriei. Bine-nteles că mi se pare deplorabil că TIFF-ul a primit doar suma pe care o menÅ£iona domnul Giurgiu. Åži aici nu este vorba doar de susÅ£inerea TIFF-ului. Tot Tudor Giurgiu vorbea de posibilitatea dezvoltării unei industrii cinematografice la Cluj ÅŸi dădea ca exemplu oraÅŸe străine care finanÅ£au filme ce urmau apoi să folosească un număr de staruri ÅŸi locaÅ£ii locale. Mai ales Å£inând cont de faptul că oraÅŸul nostru a mai fost centru de producÅ£ie cinematografică în perioada de la începutul secolului, o finanÅ£are care să redeschidă o industrie cinematografică aici ar pune mult mai repede ÅŸi cu litere mult mai mari Clujul pe harta Europei.

--- 

Autor: RiCo

Postat prima dată în 5.IUN.2010

…

LUCIAN Å¢ION SE AFLÄ‚ ÎN

CONCURSUL NAÅ¢IONAL DE SCENARII HBO

FINALA FACE PARTE DIN GALA DE ÎNCHIDERE TIFF

SÂMBÄ‚TÄ‚ 5 IUNIE 2010

Niciun comentariu!