Marian Crişan. Regizor Cinema

Premiera la BucureÅŸti. Joi 30 Septembrie

Premiera la Cluj-Napoca. Cinema City. Iulius Mall. Sâmbătă 2 Octombrie

—

În prima jumătate din primul deceniu al anilor 2000, Marian CriÅŸan a filmat 150 de videoclipuri pentru formaÅ£ii româneÅŸti de genul rock ÅŸi hip hop. Din păcate, eforturile nu au dat roadele scontate, publicul fiind mai restrâns ÅŸi canalele de difuzare fiind foarte limitate pentru aceste genuri muzicale.

Astfel, regizorul s-a reprofilat pe domeniul cinematografiei, realizând câteva scurt-metraje, colaborând pe câteva proiecte ÅŸi cu domeniul publicităţii. Anul acesta a reuÅŸit să lanseze primul său lung-metraj, Morgen (premiat la Festivalul de film de la Lucarno 2010).

Cu ocazia premierei de la Cluj, am schimbat două vorbe cu regizorul român născut la Salonta (în judeÅ£ul Bihor), Marian CriÅŸan.

--- 

--- 

—

CZB: De ce consideri că în ultimii ani filmele româneÅŸti au început “să prindă” la festivalurile internaÅ£ionale cu ÅŸtaif?

Marian CriÅŸan: Cinematograful românesc se află acum într-un moment de răscruce, la un fel de nou început. S-a ajuns la punctul unde filmele româneÅŸti sunt scoase în faţă pentru că sunt foarte autentice ÅŸi tratează realitatea la modul foarte direct. Asta nu neapărat că ÅŸochează, cât face diferenÅ£a la festivalurile de film. Cinematograful în restul lumii de mult nu mai este atât de sincer, naiv ÅŸi direct cu tratarea unor evenimente grave de fapt, cum este ÅŸi în Morgen – subiectul emigrării.

Asta impresionează … poate ÅŸi pentru România.

În România nu s-au făcut filme adevărate niciodată.

Sunt poate o mână de filme veritabile, de referinţă, cum este MoromeÅ£ii (Stere Gulea, după romanul lui Marin Preda, 1987) sau Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1969) .

Pornind de la scenariu, marea masă a filmelor româneÅŸti sunt niÅŸte minciuni gogonate. Chiar dacă filmele erau istorice, erau de fapt filme de propagandă ÅŸi de texte politice. Astfel, cinematograul românesc este compromis până în momentul în care ceva se naÅŸte cu adevărat ÅŸi se scrie cu adevărat – pentru că acest gen de film, în care se face haz de necaz, exista ÅŸi în anii 90, 80, 70 în România, doar că nu apărea pe ecran.

… Dar nu poÅ£i să spui că faci filmul X ÅŸi iei premiul la Cannes. Filmul trebuie să fie bun, pentru că acolo nu contează Å£ara, nu contează numele. Dacă filmul e ok, va fi premiat. Dacă nu, NU.

Anul acesta au participat nume sonore la preselecÅ£ie, precum Francis Ford Coppola, care nici măcar nu a fost selectat pentru nominalizările finale la Cannes. El este un nume. Noi de aici suntem cvasi-necunoscuÅ£i. Filmul nu a fost selectat pentru că filmul nu a funcÅ£ionat. A fost luat într-o categorie cu valoare studenÅ£ească. Filmele sunt luate ca atare. Sunt multe filme româneÅŸti care nu ajung nicăieri. Dintre 15 filme care se fac pe an, două sau trei ajung undeva – celelalte 12 nu ajung nicăieri. Iar aceasta este valoarea reală a cinematografului românesc: cele 12, nu cele două.

—

CZB: Åžtiu că în Anglia se investesc bani pentru filmele independente. În România se face la fel? Observ mai nou că în fiecare an avem câte un film românesc care este apreciat în Europa. Ce trebuie să se întâmple ca statul român să investească mai mult în latura aceasta a culturii?

Marian CriÅŸan: Statul român (Guvernul) ÅŸi Centrul NaÅ£ional al Cinematografiei (CNC) investesc. Ei sunt singurii susÅ£inătorii adevăraÅ£i ai filmului românesc. Toate filmele astea sunt făcute cu suportul CNC-ului. Mare parte din buget vine dinspre Statul român, dar cu toate astea, noi putem spune că suntem independenÅ£i, pentru că sumele sunt atât de mici, ÅŸi piaÅ£a este atât de mică, încât producătorii nu pot să ne impună încă cum să lucrăm. De aceea filmele noastre sunt încă atât de originale – pentru că producătorii nu ne impun anumite restricÅ£ii (ce putem ÅŸi ce nu putem face). Producătorii noÅŸtri de multe ori suntem chiar noi, regizorii. Porumboiu, Giurgiu, sau cu mine, de multe ori, suntem producătorii filmelor regizate de noi. Practic, nu avem niciun fel de restricÅ£ie din partea nimănui să facem un anumit gen de film. De asta ÅŸi libertatea de a face filme de genul acesta – iar asta face ÅŸi diferenÅ£a afară, pentru că acolo ai întotdeauna un producător care îÅ£i spune: domnule, nu faci asta – nu poÅ£i să ai cadre atât de lungi, că nu o să se vândă, că vor fi probleme… ÅŸi asta încorsetează un artist. Noi nu avem problema asta. Noi încă trăim o perioadă de aur din acest punct de vedere. O să avem ÅŸi noi problema asta în ziua în care o să ni se spună … că luăm premii afară, dar nu avem public la filme … s-ar putea să vină ÅŸi la noi cineva care o să ne spună … domnule, scuze, dar nu mai putem face aÅŸa… ai făcut, a fost frumos … acuma, fii atent – bagă ÅŸi tu ceva erotic acolo …

—

CZB: Industria cinematografiei este încă în formare.

Marian CriÅŸan: Da, suntem în formare, iar libertatea asta ne ajută pe noi. Este o perioadă bună pentru artiÅŸti, nu pentru producători.

—

CZB: Veţi face o caravană de promovare?

Marian CriÅŸan: În momentul de faţă, Morgen se lansează pe plan naÅ£ional, în toate oraÅŸele mari din România, dar în paralel vom merge ÅŸi cu o caravană în oraÅŸele mici, părăsite, unde nu mai există Cinematograf. Sistemul de distribuÅ£ie a filmelor era foarte bine pus la punct în anii 1980. Existau cinematografe în fiecare orăşel. Å¢in minte că aveam Cinematograf la Salonta ÅŸi mergeam acolo de două-trei ori pe săptămână – făcea parte din viaÅ£a noastră socială – era plin. Era o frenezie asociată cu mersul la film.

—

CZB: Ideea este de Caravană prin Licee?

Marian CriÅŸan: Da. În 1990 erau peste 150 de Cinematografe în România – iar această reÅ£ea ar fi contat mult pentru promovarea filmelor româneÅŸti în 2010, chiar dacă ar fi fost puÅ£ini spectatori. Dacă am fi avut posibilitatea să difuzăm filmul în atâtea locaÅ£ii în întreaga Å£ară, chiar dacă numărul spectatorilor ar fi fost scăzut, cifrele adunate ar fi însemnat că am făcut o treabă.

În prezent, nu ai această ÅŸansă de a promova un film în Å£ară. PoÅ£i face o treabă bună de promovare pentru un film la BucureÅŸti, Cluj, IaÅŸi, TimiÅŸoara puÅ£in, ÅŸi poate la Tg. MureÅŸ mai este un cinematograf important, dar cam aici se termină toată treaba … ÅŸi totuÅŸi avem o Å£ară mare …

Caravana noastră ridică doar un semn de întrebare. Nu este prima dată când se face asta. Se ridică un semn de întrebare: pentru cine facem totuÅŸi treaba asta? Nu o facem doar pentru recunoÅŸterea pe plan internaÅ£ional, mediul academic sau mediul universitar. Este vorba de entertainment ÅŸi trebuie să ajungă chiar ÅŸi la un public rural. Filmul în sine, de când a fost inventat, este o artă populară, nu elitistă.

Filmul este prima artă inventată chiar pentru toată lumea.

Åži în prezent este probabil cea mai complexă artă care poate fi vizionată de către oricine.

—

CZB: Ai pornit de la videoclipuri muzicale…

Marian CriÅŸan: Altă formă de artă…

CZB: Ai produs un scurt-metraj legat de o zi din viaÅ£a lui SiÅŸu. A cui a fost ideea?

Marian CriÅŸan: A fost un film documentar. În acel moment mă întâlneam destul de des cu el ÅŸi cu Puya, pentru că eram vecini de cartier. Mi-a plăcut mult subiectul pentru că la momentul respectiv vroiam să scriu ceva despre un personaj controversat ÅŸi un om foarte interesant care trăieÅŸte la limită, periculos. Am încercat cu alte subiecte să scriu ceva, dar nu-mi ieÅŸea nimic. Vroiam să fac un documentar ca să clarific niÅŸte probleme semnalate în presă.

Oricum, când scrii un documentar trebuie să îÅ£i cunoÅŸti bine subiectul. Nu poÅ£i să scrii ceva din burtă …că ai auzit ceva, dar nu ÅŸtii ce fac ăia… Eu am dorit să aflu mai multe despre o zi din viaÅ£a lui SiÅŸu. Nu era un documentar-interviu; nu era un documentar făcut pentru televiziune, făcut cu secvenÅ£e de filmări ÅŸocante; nu avea niciun fel de ton moralist anti-drog. A fost pur ÅŸi simplu o înregistrare ale unor momente dintr-o zi al personajului principal.

—

CZB: Cum pot să cumpăr acest film? Îl găsec undeva pe net?

Marian CriÅŸan: Nu am vrut să expunem acest film foarte mult. Am participat la Festivalul Astra din Sibiu. S-ar putea să scoatem o ediÅ£ie specială pe DVD, după ce primim acceptul lui SiÅŸu. Nu se poate face asta deocamdată. Nu dorim să-i compromitem imaginea în vreun fel.

—

CZB: Se pot face paralele ÅŸi cu Morgen aici, care mi se pare tot un fel de documentar cu foarte mult umor negru. Am citit undeva că ideea Å£i-a venit de la un articol din ziar.

Marian CriÅŸan: Da, tot timpul trebuie să existe ceva din care să te inspiri. Nu te pui pur ÅŸi simplu la o masă să te apuci să scrii; porneÅŸti de la ceva. Fiecare scriitor porneÅŸte de la o întâmplare care îl impresionează.

La Morgen a fost vorba de un articol care nu avea nici o legătură cu umorul. Era o ÅŸtire mică de două propoziÅ£ii …Emigrant a fost capturat pe graniÅ£a româno-maghiară … Era ianuarie 2008, erau -15 grade afară; eu eram acasă în Salonta, după sărbători. Åžtii cum e. Era liniÅŸte ÅŸi pace. Nimic nu se întâmpla. În această conjunctură am citit despre oamenii ăştia. Am început să mă gândesc la ei, cum au ajuns acolo, ce-au făcut, cum au ajuns acolo … ÅŸi totuÅŸi ce-i cu ei acolo – ÅŸi am empatizat oarecum cu ei ÅŸi am încercat să aduc povestea la un numitor comun cu stilul de viaţă al localnicilor din Salonta … ÅŸi evident asta duce la ceva interesant pentru că mi-am imaginat încet-încet relaÅ£ia asta dintre doi oameni din două culturi diferite, fiecare cu părerea ÅŸi cu direcÅ£ia lui – ÅŸi asta s-a dovedit a fi o chestie interesantă.

—

CZB: Actorul care joacă în rolul lui Nelu (Andras Hathazi) lucrează la Teatrul de Stat Maghiar din Cluj? AÅ£i făcut un casting pentru a găsi actorul potrivit pentru rolul lui Nelu?

Marian CriÅŸan: Da. Am făcut un casting, compus din patru luni de probe. O mare parte din actori sunt din Teatrele din vestul României. Cei mai mulÅ£i sunt de la Teatrul din Oradea, Satu Mare ÅŸi de la Cluj. Andras Hathazi a fost probabil cel care m-a impresionat cel mai mult. Era foarte important ca el să dea tonul … el fiind cel care conduce tot grupul

—

CZB: De aceea ai băgat ÅŸi elementul cu CFR Cluj în film?

Marian CriÅŸan: Da. AÅŸ vrea ca fanii CFR să vină la film, ÅŸi-i invit pe calea asta … dacă i-am făcut curioÅŸi… Am făcut o joacă cu replica asta din film, legată de CFR Cluj. Toată lumea discută numai despre Steaua ÅŸi Dinamo… m-am gândit că dacă acÅ£iunea filmului are loc la Salonta, să adaug ÅŸi acest element regional în film. Sunt acum fani CFR Cluj peste tot în Å£ară. Chiar ÅŸi Andras Hathazi este fan CFR.

—

CZB: Cum ai dat de actorul turc Yilmaz Yalcin … Cum te-ai gândit să aduci chiar un turc în film?

Marian Crişan: S-a făcut casting pentru toate personajele.

—

CZB: Lucrând cu actorul din Turcia, nu a fost mai costisitor filmul?

Marian CriÅŸan: Nu neapărat, pentru că sistemul de valori în cinema este echivalent. Un actor turc nu este mai bine plătit decât un actor român. Sunt ÅŸi actori care vin cu plăcere să joace în filme europene. Unii vin cu braÅ£ele deschise ÅŸi nu există nicio reÅ£inere. Nu doream să existe nicio doză de “artificial” sau de minciună în rolul lui ÅŸi nu puteam nicidecum să pun un român care să joace rolul turcului. Vroiam neapărat să fie un actor sau un amator turc … chiar m-am gândit la ideea de a lua un emigrant real politic de la un azil din TimiÅŸoara sau Satu Mare, dar a fost destul de greu ÅŸi nu am reuÅŸit asta. Astfel, am rămas pe ideea să fie originar de acolo. Mai mult, Yilmaz Yalcin este de origine Kurdă, ceea ce aduce o notă în plus de adevăr filmului. O mare parte din emigranÅ£ii turci sunt din zona kurdă!

—

CZB: Ce emoÅ£ii ai avut când ai aflat că ai câÅŸtigat Premiul special al juriului cu primul tău Lung-metraj la Festivalul de film de la Locarno?

Marian CriÅŸan: Nu ÅŸtiu, mă consider destul de norocos. Am luat două premii, unul după altul. Am primit ÅŸi un Palme d’Or la Cannes 2008 pentru Megatron, un scurt metraj … Mă simt norocos ÅŸi mă bucur cel mai mult pentru că acest premiu de la Locarno îmi dă ÅŸansa să merg mai departe ÅŸi să fac Film, pentru că fără expunere ÅŸi fără recunoaÅŸtere, nu prea poÅ£i continua în lumea cinemaului. E vital să se ecranizeze aceste filme undeva, fie că e într-un cerc critic sau că e public. Filmele se autofinanÅ£ează. Noi nu facem o mare afacere din asta. Comunitatea de cinema decide ce e bine ÅŸi ce nu e bine. Juriul de la Festivalul din Locarno a fost compus din specialiÅŸti din domeniu, din Asia, Europa ÅŸi Statele Unite. Le-a plăcut, am devenit un brand ÅŸi suntem recunoscuÅ£i ca făcând parte din sorÅ£i… Spre exemplu, ne putem prezenta la cinemaurile franceze, iar când ne întreabă cine suntem ÅŸi spunem că am câÅŸtigat premiul cutare la festivalul X, suntem acceptaÅ£i ÅŸi ni se face loc alături de alte producÅ£ii în programul lor. AcelaÅŸi lucru este valabil oricunde în Europa.

Pentru asta mă bucur, că am şansa probabil să mai fac un film pe parcursul următorilor 2-3 ani.

—

CZB: Am citit pe net că filmul este categorisit ca fiind Dramă … dar, văzându-l, mie mi s-a părut a fi Comedie.

Marian CriÅŸan: Da. Este vorba de o comedie dramatică; un subgen de comedie. Nu este Comedie cap-coadă, dar poate fi considerat Tragi-Comedie. Cred că este cel mai bine să se numească, aÅŸa cum zici tu, Comedie, fiind o Dramă foarte îndulcită ÅŸi sper ca lumea să vină ÅŸi să vadă o comedie românească, realizată în Ardeal.

--- 

—

Autor: RiCo

Postat prima dată în 11.OCT.2010

Interviul a fost realizat cu sprijinul revistei Zile ÅŸi NopÅ£i 

Cinema City era nou-deschis la Cluj

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: