DANIEL-SILVIAN PETRE & EMIL KINDLEIN. PETRE & KINDLEIN (p.2/2)

Daniel-Silvian Petre este fostul iniÅ£iator al proiectelor Survolaj Ã…Ÿi Chin. Emil Kindlein a iniÅ£iat proiecte la TimiÅŸoara precum Bazbiz sau For Sale. UniÅ£i de aproape doi ani de zile, cei doi soliÅŸti o pun de un duet folk alternativ ÅŸi reuÅŸesc să se impună, câÅŸtigând chiar Trofeul Festivalului Om Bun 2009.

Petre & Kindlein ne povestesc despre trecerea spre muzica Folk.

—

CLICK AICI PENTRU PRIMA PARTE DIN INTERVIU

http://czb.ro/articol/8073/

CZB: Care a fost senzaÅ£ia pe care ai simÅ£it-o când ai aflat că ai câÅŸtigat Festivalul Om Bun?

Emil Kindlein: Eu nu sunt un om al premiilor. Eu am mai participat în anii trecuÅ£i alături de alte formaÅ£ii la festivaluri-concurs, ÅŸi pentru mine marea bucurie a fost că de fiecare dată când m-am dus la aceste festivaluri-concurs, eu nu m-am dus niciodată să câÅŸtig. Eu am vrut să cânt oamenilor, pentru că într-un festival strângi mai mult public decât ai strânge tu singur ca artist – ÅŸi atunci m-am dus până la Suceava prin 2000 ca să cânt oamenilor de acolo … ÅŸi Marele Premiu se acordă … ÅŸi am ieÅŸit în faţă, pac, atunci. Åži nu am avut bucuria aceea … te bucuri de un Premiu atunci când vrei să câÅŸtigi. Când nu vrei să câÅŸtigi, el vine ca o chestie în plus, sau ca o chestie Bonus.

La Om Bun 2009 noi oricum ne-am făcut treaba; ne-am bucurat urcându-ne pe scenă – am cântat două piese, oamenii le-au primit bine – au început chiar să aplaude … sunt lucruri care pot să se întâmple un pic mai greu, că oamenii au o oarecare stare de stat pe scaun.

Daniel-Silvian Petre: Erau chiar 20 de ani de la Revoluţie.

Emil Kindlein: Era 13 decembrie 2009.

Daniel-Silvian Petre: Am cântat o piesă despre TimiÅŸoara.

CZB: Care au fost cele două piese?

Daniel-Silvian Petre: Bal Mascat Ã…Ÿi Cel mai iubit duÅŸman al meu.

Ce e adevărat, nici eu nu m-am dus pentru Premiile în sine, eventual m-aÅŸ fi gândit la asta dacă ar fi fost vorba de un premiu pentru Întreaga activitate sau pentru Retragerea la pensie… Ideea era că aveam un proiect ÅŸi vroiam să-l facem cunoscut. Ne-am dus la Om Bun pe uÅŸa din dos, nu pe uÅŸa din faţă. Am trecut prin toate etapele preselecÅ£iei ca ÅŸi restul, neacordaÅ£i, cu cortul ÅŸi în niciun caz nu mă aÅŸteptam la aÅŸa ceva pentru că pentru mine era prima dată când cântam Folk. Mi-a fost foarte greu. Åži acum îmi este foarte greu, pentru că trebuie să cânt mai încet … te aplaudă pentru te miri ce … la Rock trebuie să te scremi mult ca să Å£i se dea de bucurie cu o sticlă în cap sau să te înjure de mamă. La Folk în schimb te aplaudă pentru te miri ce cuvânt … îmi era să nu-i sperii pe ăia – să nu intru cu bocanci la ăia în sufragerie, pe teritoriul lor, dar mi-a prins bine, pentru că eu fiind Golan de Calea Åžagului (un cartier din sufletul TimiÅŸoarei) … am fost exmatriculat, am terminat Liceul într-o mie de ani, am fost repetent, arestat, bla, bla. Din cauza asta eu am un complex. Toate gagicile mele sunt premiante, tocilare, din astea cu 10 pe linie, cu trese … ÅŸi nu am avut în viaÅ£a mea niciun Premiu, în afară de cel de la Om Bun. Acum am ÅŸi eu un Premiu ÅŸi pot să-i arăt ceva ÅŸi lui maică-mea pe care scrie Om Bun, deci nu mai poate să zică, că sunt rău, că nu am făcut Facultate sau sunt rău că nu am copil la 42 de ani, că n-am un servici … dar am o Diplomă pe care scrie că sunt Om Bun!

—

CZB: Cu această ocazie vi s-au acordat şi făcut Legitimaţii de folkişti?

Emil Kindlein: Pentru noi a fost foarte important că noi suntem legitimaÅ£i pentru că putem după aia să facem ce vrem noi pentru că dacă vrei să rămâi într-un gen muzical, e o chestie restrictivă, o chestie care nouă ni s-a părut mică. Dar acum, fiind legitimaÅ£i ca folkiÅŸti, putem deja să purtăm ÅŸi noi o haină mai mare ÅŸi să o lăsăm să fuzioneze cu vestimente din Rock, din Blues, din Jazz, Psihedelic, Etno ÅŸi cred că ÅŸi aÅŸa trebuie să fie Folkul, să fie o chestie generoasă, nicidecum una restrictivă sau una nostalgică.

Daniel-Silvian Petre: În plus, să nu uit, a fost un act nepremeditat, îÅ£i dai seama … m-am chinuit să repornesc Survolaj, după care la trei ani, am trântit eu uÅŸa. Premiul acesta m-a ajutat foarte tare pentru că puteam să par un păcălici, sau că am făcut eu o dumă numai aÅŸa … nu. Pur ÅŸi simplu nu mai puteam să fac chestiile alea (cu fosta trupăSurvolaj). Începeam să mă simt penibil pe scenă. La 20 de ani, cu părul până la cot, ÅŸi cu haine de hipiot, în faţă la mii de oameni era altceva … ÅŸi la oamenii aceia, care acum stau în Canada sau stau în casă ÅŸi lucrează să-ÅŸi plătească leasingul. La ăştia mici în schimb … pe ei nici nu-i interesează. Ce am vrut să le propun eu cu Survolaj nu-i interesează. Nu-i interesează că suntem foarte buni instrumentiÅŸti … îi doare în pulă de chestia asta.

Eu nu am cântat niciodată la niÅŸte oameni care în timp ce mă ascultă pe mine, dar nu numai pe mine, pe oricine, peBob Dylan, pe oricine vine aici, vorbesc la telefon, fumează, se scobesc în cur, se duc după mici, stau la coadă la budă, pierd piese întregi din recital… eu nu am fost obiÅŸnuit cu chestia asta, eu am avut un ÅŸoc în 2007.

Fum de Å£igară, se întorceau, iar eu le dădeam tot ce simÅ£eam din fundul sufletului, făceam filme porno pe scenă … a fost foarte naÅŸpa. În plus, nu-i interesează că am mai multe octave în voce – ÅŸi bine fac că nu-i interesează. Nici nu trebuie să ai minus o octavă. Rock’n’Roll-ul nu este de cântat la Scala di Milano. Nu are nicio treabă Pavarotti cu Rockul. Rockul este altceva… ÅŸi chestia aia Barocă, cu Survolaj, aia nu îÅŸi mai are locul acuma. BineînÅ£eles că nu îÅŸi avea locul nici atunci. Åži atunci era deja cu 20 de ani după finalul epocii respective. Dar atunci, fiind mult mai tineri, ni se iertau o grămadă de chestii. Era o chestie foarte interesantă… cum dracu ăştia sunt aÅŸa mici ÅŸi cântă în halul ăsta … se dezbrăcau pe scenă în anii 90 când te vânau minerii pe stradă că purtai blugi sau ochelari ÅŸi farduri. Acuma n-a mai mers.

Dar este mult mai artistic … urăsc cuvântul acesta, dar nu am ce să fac. Demersul artistic în proiectul acesta acustic este mult mai uÅŸor de atins

Cu Survolaj cântam atâta de tare … atâta de tare erau Watts-ii, încât foarte multă lume îmi spune acuma, cântând cuEmil, ce miÅŸto sunt textele, ceea ce nu este voie să se întâmple. Indiferent ce fel de muzică este, trebuie să înÅ£elegi ce spune solistul, ce tălmăceÅŸte, mai ales dacă este în româneÅŸte. Dacă e în englezeÅŸte, hai să zicem că se trece peste chestia asta, mai ales dacă nu este o muzică din aia de headbanging sau de stage diving.

—

Autor: RiCo

Postat prima dată în 16.SEP.2010

--- 

http://www.myspace.com/napalmdor

http://petre-kindlein.ro/

—

Napalm d’Or. Cel mai iubit duÅŸman al meu

—

Survolaj. Bal mascat

Niciun comentariu!