Evoluția celor de la Jazzybirds

Jazzybirds este un proiect clujean format din muzicieni de formare clasică, dar care abordează jazzul cu mult umor. Ideea trupei s-a nascut la Seghedin, in timpul unui turneu din toamna anului 2011 al Operei Maghiare din Cluj. 

--- 

AtenÈ›ia unui public mai larg a fost captată de prelucrarea piesei Basket Case (Green Day, 1994) la finalul anului 2012. Până acum, în doi ani de zile, am fost la trei concerte Jazzybirds, iar ultimul despre care voi povesti aici a fost pe departe cel mai impresionant.

--- 

Primul concert Jazzybirds la care am participat a fost de fapt un mini-recital de È™ase piese la Atelier Cafe (din 11.02.2013), unde doar clapele erau băgate în priză. Cafeneaua neconvenÅ£ională (cu mobilierul proiectat de la podea până în tavan din carton) a fost întoarsă cu susul în jos! Clujenii de la Jazzybirds s-au cocoÈ›at pe bar pentru acest mini-recital unic. Domi (de la baterie) îÈ™i È›inea echilibrul pe un colÈ› de bar cu o mână pe premier, în spatele cinelului; pe partea cealaltă stătea saxofonistul în picioare; pe alt colÈ› era aÈ™ezată solista, iar pe cea mai mare parte a lungimii barului îÈ™i întinsese clăparul instrumentul, în timp ce contrabasistul stătea ascuns într-o nișă de geam lângă uÈ™a de la intrare.

Pe cât au fost ritmurile de jazz - de retro - pe atât de proaspete au sunat prelucrările È™i combinaÈ›iile de ritmuri propuse de Jazzybirds pentru a încălzi atmosfera.

La momentul respectiv eram curios È™i mă gândeam cum ar suna acest proiect cu instrumentiÈ™ti educaÈ›i în manieră jazz (nu clasică, precum e dictonul în continuare în rândul profesioniÈ™tilor la noi). M-a mirat faptul că solista s-a prezentat la concert cu lecÈ›ia neînvățată (înloc să se ridice în picioare pe bar să facă miÈ™cări lascive, ea stătea fixată cu privirea în foi, pentru a citi versurile unor piese nou-introduse în program…). DeÈ™i stilul muzical abordat nu cere un joc scenic dinamic, tocmai asta ar dovedi că trupa este cu o notă mai sus față de altele de gen È™i ar sublinia panta ironică pe care proiectul s-a hotărât să pășească de la debut.

--- 

La Serile de vară clujene, organizate în 1 august 2014, în PiaÈ›a Muzeului, singura cu posibilitatea de a se miÈ™ca pe scenă era solista Yolanda (pe care o vedeam pentru prima dată fără portativ în față).

Restul muzicienilor (bateristul, clăparul, contrabasistul) trebuiau să stea pe loc, nemiÈ™caÈ›i, din cauza specificului instrumentului lor. Saxofonistul îÈ™i amplasase portativul spre mijlocul scenei, ceea ce bloca vizibilitatea publicului - È™i nu era deloc estetic.

Pe la jumătatea recitalului, care curgea cu oarecare dificultate, toÈ›i copiii prezenÈ›i au ieÈ™it în faÈ›a scenei pe African Marketplace È™i dansau în lumina reflectoarelor. M-a mirat foarte tare faptul că următoarea piesă din repertoriul formaÈ›iei (Moment of Madness) a omorât atmosfera creată, iar copiii nu au mai revenit în faÈ›a scenei după aceea… Momentul magic creat de trupă, în care copiii dansau (iau părinÈ›ii se uitau la copii) a stârnit un interes deosebit pentru muzica formaÈ›iei, iar Jazzybirds È™i-a dovedit lipsa de experiență prin faptul că nimeni de pe scenă nu a fost atent la public, iar momentul muzical a fost îngropat prin respectarea strictă a listei de piese pregătită înainte de concert (precum este È™i obiÈ™nuinÈ›a unui muzician de muzică clasică să citească notele de pe portativ strict în ordinea dictată pe foaie, fără improvizaÈ›ie sau vreo implicare personală în actul artistic).

Pe scenă nu se întâmpla NIMIC. Portativul saxofonistului a stat tot concertul în mijlocul scenei, lângă solistă, în locul unde aceÈ™tia ar fi trebuit să se întâlnească “să se îmbrățiÈ™eze” È™i să creeze o atmosferă de spectacol.

--- 

Următoarea dată când am urmărit Jazzybirds pe scenă s-a întâmplat recent, în 22 august, la Vama Veche, pe terasa de la Papa La Șoni. Primul lucru care m-a surprins a fost lipsa portativului lui Zoli!

Punctul culminant al concertului a fost solo-ul de tobe (Domi) È™i percuÈ›ie, Felix Moldovan fiind invitatul special al serii. Artistul a venit să colaboreze cu fostul lui coleg de proiecte din tinereÈ›e (de pe vremea când ambii erau colegi la Conservatorul din Cluj, acum 15 ani).

Felix Moldovan a adus un plus de profesionalism prin naturaleÈ›ea improvizaÈ›iilor, implicarea în repertoriul pe care nu îl cunoÈ™tea deloc È™i energia pozitivă pe care o emana pe scenă. Pe întreg parcursul programului, artistul originar din Tg.MureÈ™, È™i mutat de 10 ani la BucureÈ™ti, a zâmbit, a râs, È™i a trăit fiecare moment muzical. CeilalÈ›i muzicieni aflaÈ›i pe scenă au fost influenÈ›aÈ›i de pozitivismul lui, iar din a doua parte a concertului, cei din public nu mai povesteau È™i nu mai trimeteau sms-uri, ci erau complet concentraÈ›i - cu gândul la note È™i privirea la scenă. De ani È™i ani de zile nu am mai fost la un concert unde toată sala să fie captivată de ceea ce se petrece pe scenă la un concert muzical. A fost foarte impresionant.

A Moment of Madness (o piesă tristă, care a stricat atmosfera creată la Seri de vară clujene pentru copiii care dansau È™i părinÈ›ii care se distrau) a fost amplasată perfect la începutul programului. Cold War Cocktail este o compoziÈ›ie amplă care combină ritmuri È™i versuri de la patru È™lagăre de epocă. Greu de digerat pentru publicul larg, aici s-a introdus cel mai interesant moment al spectacolului: o schiță scurtă în care artiÈ™tii îÈ™i aruncă peruci nobiliare din secolul XVIII în cap È™i se prostesc pe un preludiu de Bach.

Standardele de jazz interpretate de formaÈ›ia clujeană sunt o plăcere de descoperit. Pe lângă adaptări după Pedro Itturalde sau Kodaly Zoltan, instrumentalul African Marketplace (Abdullah Ibrahim) a reprezentat apogeul concertului de la Vama Veche, depășind orice aÈ™teptare prin colaborarea spontană cu percuÈ›ionistul Felix Modovan care a ridicat publicul în picioare cu improvizaÈ›iile lui pline de energie pozitivă. Comentariile dintre piese ale solistei (Yoli) È™i ale bateristului (Domi) au fost pertinente.

Dreadful Proposal reprezintă cea mai diabolică idee de a combina ritmurile facile, sintetice, de la suedezii Likke Li (I Follow Rivers) cu versurile profunde, întunecoase de la HIM (Join Me). Aceasta este cea mai reuÈ™ită colaborare suedezo-finlandeză pe care am ascultat-o în viaÈ›a mea. Alte exemple de compoziÈ›ii atractive È™i complexe, adaptate de Jazzybirds pe ritmuri jazz, sunt Rose’s Beloved Child (în care se întâlnesc Sweet Child of Mine de la Guns and Roses cu Teardrop de la Massive Attack) sau Pink Fever (unde se împletesc notele de la standardul de jazz Fever cu versurile de la Another Brick in the Wall de Pink Floyd). The Carpathian Garden oferă nu doar combinarea atractivă de ritmuri tradiÈ›ionale româneÈ™ti prin imitarea È›ambalului sau ale unor teme populare pe note de pian - È™i subtilitatea versurilor cu mesaj social de la REM (Drive), dar în seara aceasta au ieÈ™it în evidență datorită improvizaÈ›iei spontane a percuÈ›ionistului, care a transpus atmosfera de club în oaza de nisip. Solista a mai scos un kazoo din buzunar, iar saxofonistul a scos o vuvuzelă verde de sub mânecă în aplauzele nestăvilite ale publicului la final.

Introducerea de la Little Bence a fost extraordinară. Domi a explicat cum pe vremea comunismului în Ungaria toate titlurile artistice străine erau traduse È™i adaptate limbii maghiare. La fel precum pe Jules Verne îl chema Gyu-la Ver-ne; aÈ™a È™i Kiss Bence este o reproducere fidelă a unei compoziÈ›ii Rolling Stones (Off the Hook, 1965). Din program nu a lipsit nici BasketCase (hitul Green Day, adaptat pe ritmuri jazz), primul È™lagăr al formaÈ›iei. O surpriză foarte plăcută la bis a fost scat-ul jazzistic al solistei pe Airmail Special.

--- 

Șoni, patronul localului din Vama Veche, a declarat la finalul concertului că a fost cel mai reuÈ™it spectacol din întreaga serie de concerte organizate aici în acest sezon.

CRONICA concertului

http://czb.ro/articol/7790/

Concertul de la Seri de vară clujene a fost organizat într-o piață mare din centru, fără intrare; recitalul de la Vama Veche a avut loc într-un spaÈ›iu îngrădit, cu bilete la intrare. Privind jocul scenic, Jazzybirds a evoluat mult într-un an de zile. Ceea ce nu îmi pot explica însă este diferenÈ›a de dinamică la doar trei săptămâni distanță în vara asta. Jazzybirds s-a prezentat complet altfel pe scenă la ea acasă, la Cluj, È™i pe Litoral. Muzicianul este stimulat artistic atunci când vede că spectatorul reacÈ›ionează pozitiv la munca lui. Totodată, un artist profesionist ar trebui să dea totul pe scenă, indiferent de situaÈ›ie, număr de spectatori sau dificultăți legate de sonorizare.

O concluzie la care ajung este faptul că atunci când plăteÈ™ti un bilet la intrare, eÈ™ti răsplătit pe măsură, iar publicul care alege să plătească un bilet ca să participe la un concert cunoaÈ™te È™i vrea să asculte muzica respectivă. Nu există reguli în acest domeniu; există artiÈ™ti autohtoni de succes care cântă exclusiv la evenimente unde nu se percepe o taxă la intrare, dar sunt de părere că atmosfera tinde să fie mult mai încărcată în spaÈ›iile închise.

Privind panta ascenentă a clujenilor de la Jazzybirds, am impresia că cvintetul are potenÈ›ialul să spagă bariera comercială dacă s-ar compune piese originale cu versuri în limba română. Privind spectacolul, este important să arate tot ce poate la fiecare apariÈ›ie în public.

--- 

Jazzybirds sunt: 

• Yolanda Covacinschi la voce
• Szep Andras la pian
• Antal Attila la contrabas
• Dominic Csergo la baterie
• Reman Zoltan la saxofon

--- 

Autor: RiCo

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: