1981.FEB.13. UK. Acum 30 de ani. Casetele One Plus One

În Anglia, acum 30 de ani (în 13 februarie 1981), BPI (The British Phonographic Industry, echivalentul pentru UPFR-ul românesc, care se ocupă de drepturile mecanice pentru diversele formate fizice audio, cum ar fi CD, DVD, MC, 8TT, etc. - cu redistribuirea corectă a redevenÅ£elor artiÅŸtilor de pe albumele vândute) s-a enervat teribil pe casa de discuri EMI, care a lansat seria de casete One Plus One.

---

Aceste casete aveau muzică pre-înregistrată pe una din feÅ£e... cealaltă faţă fiind complet goală, putând fi folosită pentru a trage muzică de la radio.

Practic, directorii majorului s-au gândit că ar putea stârni interesul publicului în a cumpăra mai departe Single-uri sau EP-uri în format de casetă, înloc să ÅŸi le tragă pe casete de pe radio; totodată oferindu-le un spaÅ£iu suplimentar de stocare ale altor muzici preferate ...

Desigur, BPI a obligat întreruperea acestui proiect, care contravenea principiilor industriei de a promova ÅŸi distribui doar muzică originală pe formatele audio comercializate.

---

Până în 1986, în anii dinaintea CD-ului (care a devenit formatul dominant ÅŸi preferat al pieÅ£ei muzicale), casele de discuri au încercat să atragă consumatorul să cumpere casete audio, adaugând piese BONUS aici, care nu apăreau pe viniluri (vinilurile având un spaÅ£iu limitat la 46 de minute / 23 de minute pe fiecare faţă). Astfel, se căuta să se ofere piese suplimentare ale formaÅ£iilor pentru albumele înregistrate în format de casetă (MC, music cassette), folosind înregistrări de studio ale unor piese de rezervă, sau care nu au fost incluse pe viniluri (nici sub formă de albume de studio, nici pe faÅ£a B ale extraselor de Single).

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: