Grimus. Emergence

Grimus 

Emergence

!!!!.

Music In Space, 2014

--- 

La pornire, Grimus dă dovadă de o oarecare ezitare în ritmuri; prima piesă (Tunguska) este liniÈ™tită, instrumentală …după care a doua (schizofrenia intitulată Emergence) intră în È™vung, sparge timpanele boxelor (după introducerea molcomă) È™i ne face val-vârtej cu duetul de voci care se contrazic prin ton È™i ritm. Mai este o singură piesă mai agresivă pe album, spre final, Vitriol, care sună de parcă Dekadens ar fi intrat în studio alături de Goldie.

--- 

Este ciudat faptul că prima jumătate a materialului devine monotonă de la un punct; piesele trec pe lângă urechi într-un ritm asemănător, după zbuciumul iniÈ›ial al discului.

--- 

Ne oprim din ceea ce facem în timpul audiÈ›iei pe Morning Stars, un marÈ™ militar în stilul celor de la Muse, cu o alternare artistică de ritmuri care ne surprinde la modul plăcut. Pianul devine hipnotizant pe finalul piesei. 

--- 

DeÈ™i bătăile în contratimp din Planemo sunt interesante, suntem treziÈ›i din amorÈ›eală (două melodii mai încolo) de suprapunerea de voci deosebită pe Satellites, o piesă care iese în evidență prin faptul că s-ar încadra cu melodiile compuse în etapa Panikon a formaÈ›iei. Următoarele două înregistrări, Crashing to Earth (foarte scurtă dealtfel) È™i We Don't Live Here, par a fi continuarea piesei menÈ›ionată mai înainte, iar eu aÈ™ fi considerat acest calup de piese un medley, sau o piesă în trei părÈ›i… nu am stat să studiez versurile, dar ele se potrivesc în special ca ritm - dacă nu È™i din punct de vedere al titlurilor (Satellites Crashing to Earth …We Don't Live Here). 

Acesta este apogeul albumului.

--- 

Comoara ascunsă a materialului este We Don't Live Here, care muzical este o compoziție complexă dar aerisită, foarte artistică, care s-ar potrivi poate pe cel mai recent album David Bowie.

--- 

Lucrarea este foarte modernă per ansamblu È™i după prima ascultare am fost chiar convins că nu voi găsi termene de comparaÈ›ie, acesta fiind cel mai modern album compus de către o formaÈ›ie autohtonă, în sensul că nu are nimic în comun ca sound È™i stil cu peisajul muzicii româneÈ™ti actuale.

--- 

Ce mă surprinde la ultimele piese este că: Peregrine lasă impresia unei colaborări între Kraftwerk È™i Radiohead; Pale Hands este al doilea marÈ™ militar evident al albumului, iar vocea solistului pare a fi aceeaÈ™i cu cea a bătrânelului pedofil din Family Guy în Haze.

--- 

PriveÈ™te-mă (colaborarea cu Georgiana Lucia) putea să fie la fel de bine prima piesă de pe material, aici fiind vorba de o compoziÈ›ie în limba română care sună perfect ca producÈ›ie occidentală în contextul muzical actual. Din păcate, este evident faptul că Grimus nu mai are ca È›intă prioritară piaÈ›a autohtonă, iar piesa asta vine ca un fel de bonus track, aruncat la coada materialului… Dar dacă ea sună atât de bine È™i modern, ne putem doar imagina ce impact ar fi avut un album Grimus în limba română cu câteva bonus track-uri pentru străinătate...

--- 

Citind versurile în diagonală, se poate lega aici o poveste despre mesajul social, mesaj care ne duce cu gândul la prima etapă a formaÈ›iei: We need to find a new heart; We need to find a new place; Where is this dream going to take us? (Emergence) / I've been confused (High) / It's a fake life and it's all mine; I'm a victim of my dreams - in the "great" society (The Hell I'm In) / I'm sick of it all (Planemo) / Legends in our own lifetime; Sometimes our minds are barricades; Together we know how to fight for our rights (Legends) / Burn this place to the ground; We don't live here (We Don't Live Here) / I paid my bills in time for you to change your feelings (Haze)… versuri scoase din contextul preponderent legat de relaÈ›iile nereuÈ™ite de dragoste al pieselor adunate pentru cel de al treilea album de studio Grimus.

--- 

Dacă Satellites pare să fie Political Animals 2 (Panikon, 2008), Crashing to Earth are un mesaj subliminal de schimbat modul de viață. 

--- 

Este interesant să observi că se introduc numele unor personalități din domenii foarte diverse, iar aici mă refer la Stanley Miller (considerat tatăl chimiei prebiotice) È™i Brian Molko (soloistul de la Placebo), dar la o ascultare mai atentă a albumului se observă de la o poÈ™tă, prin modul de exprimare în versuri, că formaÈ›ia nu este una nativă de limbă engleză. 

Nu am auzit până acum nicio piesă de la un artist nativ anglo-american în care să se folosească un termen sofisticat, precum Pathogen, la două rânduri distanță de Motherfucker (în Vitriol). 

Această licență poetică …sună …perfect… absurdă.

--- 

Tot ca exemple în acest sens dau titlurile unor piese care folosesc cuvinte prea elevate È™i folosite rar în dialogul uzual al englezilor sau americanilor: Planemo, Vitriol, Peregrine...

--- 

Versurile rostite în Peregrine par să fie preluate ca citat direct dintr-un documentar la National Geographic prezentat de David Attenborough, care a plăcut poetului formaÈ›iei… È™i în lipsa altor idei mai bune, a fost suprapus melodiei scurte, cu mare efect.

--- 

The solitary bird of prey relies on its tremendous speed

Searching for the kill it flies along the cliffs on silent wings

--- 

Muzical, am povestit mai mult despre a doua jumătate a albumului; PENTRU CÄ‚ superproducÈ›ia are nevoie de mai multă dinamică È™i diversitate de ritmuri pe prima jumătate a materialului; poate ordinea pieselor putea fi gândită altfel… nu È™tiu, dar ceva lipseÈ™te pentru ca materialul să fie excepÈ›ional… È™i totuÈ™i, este bine È™i aÈ™a, în sensul că se poate veni cu ceva în plus pe următorul material de studio.

--- 

Autor: RiCo

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: