The Roseland Ballroom

Roseland Ballroom (cunoscut È™i ca Roseland Dance City) este o fostă sală de patinaj transformată în sală polivalentă (cu o capacitate de 3.000 de persoane), situată în zona teatrelor din New York City (pe West 52nd Street), care se va închide (după o serie de È™apte concerte cu Lady Gaga… în 28, 30, 31 martie È™i 2, 4, 6 È™i 7.APR.2014). 

În anii 2000, aici se organizează petrecerile anuale ale comunității Gay din New York City.

--- 

Roseland Ballroom s-a deschis iniÈ›ial la Philadelphia în 1917, fiind înfiinÈ›ată de Louis Brecker, cu o finanÈ›are primită de la Frank Yuengling, care era un producător local de bere.

În 1919, Roseland Ballroom s-a mutat pe Broadway (pe colÈ›ul de la 51st Street), fiind un club exclusivist pentru albi. Orchestra localului (Ipana Troubadours) a fost condusă de Sam Lanin.

--- 

Byte. Ipana este o marcă de pastă de dinÈ›i, promovată la vremea respectivă de Bristol Meyers; orchestra este susÈ›inută financiar de această firmă (fiind botezată Ipana Troubadours), iar piesa de rezistență a ansamblului este Smiles (zâmbetul se referă în mod direct la reÈ›eta de succes a pastei de dinÈ›i, ea fiind angajată iniÈ›ial în emisiuni la postul de radio WEAF. Sam Lanin devine dirijorul orchestrei, dar nu este inclus în contractul celor de la Bristol Meyers. Astfel, Sam Lanin a fost obligat să înregistreze piese cu alte orchestre, chiar È™i sub pseudonime, ca să onoreze contractele lucrative pe care le primea de la casele de discuri importante ale vremii.

--- 

Ladies and Gentlemen, How Long Can They Last?

La Roseland Ballroom s-au popularizat maratoanele de dans (Marathon Dancing) în SUA anilor 1920-1930. Un astfel de maraton putea dura mai mult de o lună; cuplurile căștigătoare stăteau îmbrățiÈ™ate, în picioare, timp de sute de ore la un timp. Concursurile deveneau astfel teste de rezistență. La un moment dat în SUA existau 15.000 de persoane implicate în această industrie (angajaÈ›i È™i concurenÈ›i) a concursurilor de dans, care trăiau strict din acest domeniu de activitate în perioada crizei (The Great Depression, 1929-40). Noaptea, dansatorii trebuiau să fie dinamici, muzica fiind asigurată de orchestră, dar ziua, când nu erau spectatori, muzica cânta de la patefon È™i se acordau È™i câteva ore de pauză. Datorită unor accidente de sănătate inerente efortului la care se supuneau cuplurile pentru premiile acordate în bani (câteva sute de dolari… o sumă mare la momentul respectiv), aceste concursuri au fost interzise prin lege în diverse state È™i oraÈ™e, iar fenomenul dispare înainte de începutul celui de al doilea război mondial. Souvenir Booklet: The Dance Marathon (R. M. Edwards, 1932) este o carte descriptivă a fenomenului scrisă de un pasionat al acestor concursuri.

--- 

Clădirea unde se afla Roseland Ballroom a fost dărâmată în 1956, iar Louis Brecker a mutat clubul într-o sală de patinaj (pe West 52nd Street, transformată de acelaÈ™i patron în sală de role cu câÈ›iva ani înainte). Louis Brecker a interzis muzica rock'n'roll sau disco aici, promovând muzica de bal până la predarea spaÈ›iului noului patron, Albert Ginsberg, în 1981. Acesta a transformat clubul în discotecă.

--- 

Din noiembrie 2013 s-a aprobat implodarea clădirii de 3 etaje, pentru a face loc unui bloc modern de apartamente, cu 42 de etaje.

--- 

Autor: RiCo

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: