Ballad Opera (1728-1750)

Ballad opera este un gen de divertisment specific Angliei, È™i dezvoltat în secolul XVIII. Ce este de menÈ›ionat aici este faptul că pentru prima dată, scriitorii È™i compozitorii de operă se înstrăinează de linia clasică a genului È™i introduc piesele populare ale vremii în spectacol (în sensul anglofon, Pop, de muzică apreciată de mase: cea folclorică, muzica de leagăn È™i diverse arii de operă deja cunoscute publicului larg). Dialogul actorilor nu mai este cântat în noul gen dezvoltat pe insulă. MiÈ™carea poate fi explicată ca protest al artiÈ™tilor englezi la seria de Opere de succes importate din Italia (È™i interpretate exclusiv în limba italiană, fără subtitluri sau traduceri în direct prin căști). Aici dialogul dintre actori este vorbit, iar compoziÈ›iile au o durată scurtă, pentru a nu întrerupe povestea (care, iarăși, se împotriveÈ™te stilului italian, È™i nu respectă promovarea principiilor morale ale vremii). 

--- 

Byte 1. Prima operă străină prezentată în capitala Imperiului britanic este Rinaldo, de George Frideric Handel în 1712.

--- 

Genul nu are succesul scontat la public, deoarece personajele principale fac parte din clasele inferioare ale societății, în timp ce publicul consumator al genului (care are bani de bilet în mod constant) rămâne pătura burgheză È™i nobilimea vremii (cărora nu li se pare deloc interesante înscenările problemelor celor mai puÈ›in norocoÈ™i). Aici a intervenit È™i cenzura vremii, care nu apreciază satira artiÈ™tilor la adresa celor de la putere.

--- 

Numele genului vine de la faptul că în aceste opere se folosesc melodiile populare britanice ale vremii, iar cele mai multe dintre acestea erau balade. 

--- 

The Beggar's Opera este o operă (baladă) scrisă în trei acte de John Gay în 1728 (È™i pusă în scenă cu ajutorul componistic al aranjorului muzical Johann Cristoph Pepusch) este prima operă (È™i cea mai de succes) a genului. Drept urmare, acesta este singurul spectacol care supravieÈ›uieÈ™te ca exemplu concret al genului Beggar's Opera. La debut, piesa a fost jucată de 62 de ori consecutiv (un record la vremea respectivă în Anglia).

--- 

--- 

The Dissappointment (Andrew Barton, 1762) reprezintă încercarea coloniilor pe malul opus al Atlanticului de a imita genul È™i de a adapta spectacolul la Philadelphia/Pennsylvania.

--- 

Byte 2. Singspiel

În 1736, ambasadorul Prusiei din Anglia a comandat traducerea în limba germană È™i adaptarea piesei The Devil To Pay (Charles Coffey, 1731). Aceasta a avut succes la nemÈ›i, fiind jucată la Hamburg È™i Leipzig în anii 1740. A urmat o serie întreagă de piese britanice traduse special pentru nemÈ›i, iar aceste spectacole duc la dezvoltarea genului Singspiel.

--- 

Autor: RiCo

--- 

Byte 3. The Threepenny Opera

The Threepenny Opera (Kurt Weill, Bertolt Brecht, 1928) este adaptarea modernizată a piesei The Beggar's Opera (la aniversarea a 200 de ani de la lansare). Marea diferență dintre opera originală È™i preluarea actualizată este faptul că se compune o serie complet nouă de piese pentru scenă (doar tema de la o singură compoziÈ›ie rămâne neschimbată). 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: