Autumn Hotel. Autumn Hotel

Autumn Hotel

Autumn Hotel

!!!.

2012, Amarcord

Gen: post-grunge, progressive rock

--- 

Muzică de tăiat venele

--- 

Albumul de debut solo al artistului Nick Făgădar (voce/chitară) de la Luna amară ne surprinde doar pe final, când deja ne-am conturat impresia asupra materialului. 

--- 

O problemă a artistului este că primul calup de trei piese în limba română reflectă munca sa alături de Luna amară. Fiind vorba de compoziÈ›iile lui Nick Făgădar (È™i făcând abstracÈ›ie de componenÈ›a de artiÈ™ti care a colaborat la acest material), muzica seamănă foarte mult cu ceea ce face Nick în mod normal la Luna amară (È™i seamănă cu multe dintre piesele mai progresive, mai melodioase sau mai post-grunge compuse de Nick pe ultimele două albume Luna amară).

--- 

Din acest punct de vedere, spre deosebire de alte proiecte solo - unde artiÈ™tii se refulează È™i experimentează pentru a crea o muzică ceva mai deosebită față de ceea ce se petrece în cadrul grupului cu care artistul cântă zi de zi, la Nick materialul nu aduce nimic nou sub soare atunci când este comparat cu creaÈ›ia sa de-a lungul anilor alături de trupa sa de bază…

--- 

Fanii Luna amară care au apreciat piese precum Chihlimbar sau Pietre în alb vor aprecia materialul solo al solistului Nick Făgădar.

--- 

Albumul începe lent, cu aceleaÈ™i laitmotive verbale cu care ne-au obiÈ™nuit cei de la Luna amară pe ultimele albume (scrum, metafore în alb, umbre, fum, somn, etc.), pe un ton deprimat, confuz, mâhnit. Cuvintele care exprimă un refuz, care au o conotaÈ›ie negativă È™i care încep cu litera N apar predominant ca un fir roÈ™u artistic de-a lungul pieselor (Nu - tradus în engleză prin No, Don't, Not, Nobody, Never, Nothing, etc.). 

Neliniști și Hold On s-ar fi potrivit ca balade pe orice alt album din trecut lansat de artist alături de formația sa de bază.

--- 

CompoziÈ›iile sunt interpretate complex, dar din păcate, parcă într-un mod calculat, de muzicieni parcă obsedaÈ›i de ritmul în contratimp, fără multe improvizaÈ›ii sau surprize muzicale (un moment magic fiind ritmul premierului care imită metronomul pe finalul de la NeliniÈ™ti).

Paradoxal, muzicienii par atât de preocupaÈ›i de joaca de ritmuri încât se uită de timp, È™i de multe ori rămâi cu impresia că piesele (foarte exacte prin interpretarea pe album) nu au fost concepute să aibă un început sau sfârÈ™it clar.

--- 

Autumn Hotel combină predominant chitarele post-grunge cu clapele progressive rock. Dacă ar fi să categorisesc albumul, l-aÈ™ încadra în muzica progresivă (datorită duratei pieselor È™i a acordurilor alambicate).

--- 

Someone Else reprezintă Momentul Pop al albumului. Acesta se întrepătrunde cu All Good, care împleteÈ™te folk-ul anilor '60 (în stil Peter, Paul and Mary - fără Mary) cu clapa psihedelică de la Procol Harum. Cea mai superficială piesă este Best Regards.

--- 

Unii vor considera că Nick urlă în ultimul hal, în timp ce alÈ›ii vor empatiza cu starea de spirit disperată È™i neprietenoasă emanată de solist în The Good Thoughts. Experimentul muzical la Autumn Hotel atinge extrema de Noise Rock pe Owls (compoziÈ›ia unde am impresia că Nirvana È™i-a dat întâlnire în studio cu New Model Army).

--- 

Fiind vorba în vers despre relaÈ›ii eÈ™uate È™i despărÈ›iri, mesajul predominant pe acest album este dragostea neîmplinită.

--- 

Piesele par grupate. 1-3 sunt cântate în română; 4-5 sunt lunamarisme; 6-8 reprezintă starea de spirit pop-alternativă a artistului, iar 9-11 reprezintă starea de spirit dark & heavy a artistului. Calupurile 4-5 È™i 9-11 sunt cele unde vă sfătuiesc să staÈ›i departe de lamele de ras È™i cuÈ›itele de bucătărie. Din păcate, pe lângă faptul că nu există nicio piesă pe acest material care să fie radio-friendly, este nevoie de o anumită stare de spirit să poÈ›i parcurge albumul.

--- 

--- 

Aerul de respiro vine la finalul albumului (piesele 12-13). Cele 15 minute de la final ale piesei The Deep Well (prezentată mai întâi în versiune electro - în stil Teardrop/Massive Attack, apoi în stil soft rock) m-au dus cu gândul È™i starea de spirit înapoi în 1998 pe ritmurile trip hop ale albumului Empathy de la Mandalay.

Cred că dacă artistul ar fi încercat să facă per ansamblu ceva mai omogen (È™i ar fi cântat predominant în limba română), pe stilul acesta acustic, aerisit, de la final, care i se È™i potriveÈ™te cu timbrul vocal, albumul putea fi considerat unul dintre cele mai bune materiale autohtone ale anului 2013.

--- 

Piesele sunt intepretate cu mare măiestrie de prieteni È™i muzicieni pricepuÈ›i care s-au aflat în anturajul artistului de-a lungul anilor (chitară: Eugen NuÈ›escu, Andrei RoÈ™ulescu, Adrian Neagoe / bas: Dan Vaida, Sorin Moraru / clape: Andras Kovacs / percuÈ›ie È™i tobe: Dominic Csergo). 

Florin Chereji È™i Catrinel Săbăciag sunt responsabili pentru conceptul foarte artistic al albumului, care merită căutat È™i cumpărat în format original de către fanii adevăraÈ›i.

--- 

Trip hop, noise rock, alternative-pop, dark wave, hardrock, progressive rock, post-grunge, 60s folk ... albumul nu este deloc monoton (este nevoie însă de răbdare È™i mai multe audiÈ›ii). Cu câteva refrenuri de impact, melodii mai scurte È™i mai multe versuri în limba română, acest material solo ar fi fost mult mai valoros pentru melomanii autohtoni.

--- 

Autor: RiCo

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: