Electrecord (1932-prezent)

În 1932, afaceristul evreu pasionat de muzică Nathan Mischonzniki (care are o firmă în Germania care se ocupă de negoÈ›ul cu instrumente muzicale È™i partituri, înfiinÈ›ată din 1900) cumpără aparatură de mâna a doua de la fabrica Kristall, din Germania, È™i o aduce la BucureÈ™ti. Reasamblarea utilajelor pentru prima fabrică de plăci activă la est de Viena durează un an de zile. 

--- 

Primul disc presat la fabrica de viniluri din România (Orchestra Bănățeană Luță Ioviță) este lansat în octombrie 1934. 

--- 

Fabrica trece printr-o serie de schimbări de nume, de la Perfection la Homocord, fiind cel mai bine cunoscut în perioada interbelică ca È™i Cristal (nume împrumutat de la studioul de înregistrări din Germania, Kristall, cu care se colaborează la Berlin È™i Viena). De abia în 1937 se construieÈ™te primul studio de înregistrări audio din România (până atunci, artiÈ™tii români, precum Gică Petrescu È™i Maria Tănase, trebuie să facă naveta la Viena È™i Berlin să înregistreze). 

În 1938, patronii fabricii adoptă numele Electrecord, care rămâne neschimbat până în prezent. În 1939-1940 tirajul plăcilor turnate se ridică la 70.000 pe an.

--- 

Firma de înregistrări lucrează cu Radioul de stat, Ministerul Propagandei, Societatea Compozitorilor Români È™i filialele româneÈ™ti ale caselor Columbia ÅŸi Odeon. Aici se înregistrează È™i multe dintre reclamele audio difuzate la radio.

--- 

În 11.IUN.1948, firma privată este confiscată de stat, conform cu Legea naÈ›ionalizării (Legea 119) a Republicii Populare Române. Utilajele È™i tehnologiile sunt modernizate, iar din câte înÈ›elegem, activitatea casei de discuri (fuzionată cu utilajele È™i spaÈ›iile de studio de la Columbia), se reia pe deplin în 1956. Capacitatea fabricii permite un milion de plăci turnate pe an în 1957.

--- 

Primul album editat de monopolul comunist este Octetul în Do major pentru instrumente de coarde, op.7 (dirijor: Constantin Silvestri).

--- 

Discurile de microsillon (din vinil) apar în 1956 (având diametrul de 17 cm - în formatul cărÈ›ilor poÈ™tale - È™i de 25 cm). În 1958 apar primele vinilurile cu diametrul de 30 cm cu turaÈ›ia standard de 33â…“ rpm. Discurile de ebonită au fost fabricate până în 1966.

--- 

Primele viniluri pseudo-stereofonice la Electrecord sunt înregistrate în 1966, iar primele plăci stereofonice sunt lansate de Electrecord în 1973.

--- 

În anii '70 căile audio se trăgeau în studioul Tomis, numit după clădirea fostului cinematograf care găzduia acum studioul de înregistrare modernizat. 

--- 

În 1975, prin dotarea cu instalaÈ›ia Electrosound (SUA), începe producÈ›ia de casete audio.

--- 

În anii 1977-1980 se derulează un program am­plu de investiÈ›ii pentru a dubla capacitatea de producÈ›ie la 6 milioa­ne de plăci È™i 800.000 de casete anual. 20% din producÈ›ie era dedicată muzicii clasice, iar 80% era dedicată genurilor de muzică populară È™i uÈ™oară.

--- 

În 1983 utilajele noi folosite pentru multiplicarea plăcilor sunt aduse prin firma Toolex Alpha din Suedia. Aceasta este ultima modernizare cu care se poate lăuda fabrica de plăci Electrecord de pe Bd. Emil BodnăraÈ™ (acum Bd. TimiÈ™oara).

--- 

Declinul Electrecord începe după 1990 (odată cu apariÈ›ia piraÈ›ilor de casete pe piață È™i accesul maselor la muzica străină). Tineretul urban nu mai vroia să asculte muzică clasică sau populară, a apărut postul MTV Europe în reÈ›elele de cablu, iar consumatorii de muzică preferau pop-rock-ul străin. În acelaÈ™i timp, producătorii anacroni È™i demodaÈ›i de la Electrecord nu au È™tiut să gestioneze noul spirit al vremurilor È™i nu capitalizează asupra unei pieÈ›e deschise pentru prima dată È™i asupra elanului original al unor formaÈ›ii rock autohtone nou-apărute, care au făcut furori la vremea respectivă (precum Altar).

--- 

De la cifra de 400 de salariaÈ›i la Electrecord în 1990 se aunge la doar câÈ›iva zeci de angajaÈ›i în prezent.

--- 

Falimentul fabricii de discuri a fost provocat È™i de încetarea producÈ›iei de pick-up-uri în Europa la începutul anilor '90. În 1994 s-au scos maÈ™inăriile din priză - È™i producÅ£ia vinilurilor în România este oprită până în prezent. În 1998, societatea britanică Black Diamond cumpără clădirea în care se afla fabrica de viniluri, cu 40.000 usd. Asta înseamnă că la ora actuală în România nu mai există niciun fel de utilaje de fabricat viniluri.

Cu suma penibilă încasată, Electrecord a investit într-un studio de înregistrări performant, reprofilându-se mai mult pe reeditări în asociere cu alte case de discuri private (precum Roton sau Soft Records). CD-urile produse acum sunt multiplicate în România, Ungaria È™i Anglia. Tirajul lunar al CD-urilor în anii 2000 nu depăşeÅŸte câteva mii de exemplare, iar firma se poate lăuda în prezent cu un profit brut anual de treizeci de mii de dolari americani. 

--- 

Dacă în 1991, Electrecord a devenit societate pe acÈ›iuni, cu un pachet majoritar aparÈ›inând statului, în 2003, angajaÈ›ii societății au preluat pachetul majoritar de acÅ£iuni.

--- 

Catalogul de CD-uri din primele două decenii de producÈ›ii (1994 - 2013) atinge cifra de 1.000 de titluri, iar majoritatea acestora reprezintă remasterizări ale unor albume de studio lansate de Electrecord înainte de 1990 în format vinil. 

Drept comparaÈ›ie, în cei aproape 40 de ani de activitate ca instituÈ›ie monopol, s-au editat peste 10.000 de albume (media fiind de peste 250 de titluri pe an …fiind vorba de producÈ›ia unui album de studio la 34 de ore).

--- 

Codurile Electrecord

IniÅ£ial, discurile purtau o serie ÅŸi un număr de ordine. Seria avea trei litere, prima literă semnificând Electrecord (E) iar ultimele două, categoria din care făcea parte producÅ£ia - dar nu se respecta întotdeauna încadrarea. 

--- 

• Seria E_F reprezintă una dintre curiozitățile produse de Electrecord în anii '60-'70. Este vorba de formatul fotodiscurilor cu 17 cm diametru, de carte poÈ™tală muzicală. Pe faÈ›a fotodiscului erau tipărite ilustrate colorate cu imagini din BucureÈ™ti, iar pe verso se afla înregistrarea unui singur cântec. În jurul È™anÈ›urilor erau prezentate datele discului È™i se putea scrie o scurtă dedicaÈ›ie pe spaÈ›iul rămas liber.

--- 

Din numerele de catalog din ultima seria (ExE + număr), „x”-ul este înlocuit cu literele: 

• C (muzică cultă/clasică)
• D (muzică de divertisment)
• L (înregistrări licenÈ›iate în străinătate)
• P (muzică populară È™i folclorică) 
• X (înregistrări diverse, precum teatru radiofonic sau materiale propagandistice). Numărul merge de la 1 până în jur de 4400. Aceasta a fost ultima serie din rândul celor sistematizate.

--- 

Nu există transparență la Electrecord nici în prezent, iar cifrele de vânzări ale artiÈ™tilor sunt apreciate în funcÈ›ie de gusturile personale ale celor care sunt întrebaÈ›i. Probabil că în domeniul muzicii populare, Irina Loghin este cea mai apreciată artistă de pe vremea vinilului la Electrecord, Maria Tănase înregistrează vânzări constante de CD-uri în prezent, iar albume înregistrate de Phoenix È™i Compact sunt probabil cele mai bine vândute din domeniul rock-ului în România comunistă. 

--- 

Dacă toÅ£i artiÅŸtii Electrecord ar fi primit măcar cinci bani de la vânzarea fiecărui disc al lor în 1989 – ar fi devenit oficial multimilionari în lei. 

- Grigore Petreanu (director Electrecord, 1991)

- 

Artiști fugiți din țară erau scoși din catalog; albumele lor erau scoase din producție sau nu erau re-editate.

În afară de solistul Mircea Baniciu, membrii formaÈ›iei Phoenix au fugit din È›ară în 1977, iar cenzura comunistă a hotărât retragerea de pe piaţă a albumelor timp de 10 ani. Conform directivelor, Electrecord ar fi trebuit să distrugă matriÅ£ele (matriÈ›ele erau discurile din cupru cu înregistrarea originală a artistului, după care se copiau matriÅ£e mai puÈ›in rezistente, din nichel-crom, pentru ediÈ›ii de tiraje din vinil). Se consideră că regretatul director Grigore Petreanu sau le-a păstrat cu bună ÅŸtiinţă sau a neglijat distrugerea acestora. Iarăși, din cauza lipsei de transparență, deÈ™i directorul a trăit până în 2004, nu s-a aflat niciodată adevărul privind supravieÈ›uirea acestor matriÈ›e.

--- 

PoveÈ™tile pe net despre activitatea casei de discuri monopol a statului abundă din partea artiÈ™tilor care au activat în acele vremuri, dar declaraÈ›iile din partea directorilor Electrecord sunt deopotrivă, aproape inexistente. Odată cu decesul directorului Grigore Petreanu în 2004, moare orice speranță să putem obÈ›ine orice informaÈ›ii de culise privind modul de gestionare a afacerii Electrecord pe vremea comunismului.

--- 

În cea mai mare parte a cazurilor, albumele de studio lansate pe piață de Electrecord nu menÈ›ionează anul în care sunt editate, nu prezintă nominal ansamblul artiÈ™tilor sau componenÈ›ele care au participat la realizarea înregistrărilor. 

--- 

InstituÈ›ia este atât de lipsită de transparență încât nu avem nici măcar datele oficiale privind perioadele în care directorii au stat la cârma casei de discuri. Nu există niciun fel de biografie publică postată pe net nici pentru ultimii doi directori la Electrecord, precum nici pentru primul, care a înfiinÈ›at firma la BucureÈ™ti în 1932.

--- 

Directorii Electrecordului

• Nathan Mischonzniki (1932 - 1935)
• Nu este menÈ›ionat cum a fost administrată casa de discuri din momentul naÈ›ionalizării, în 1948, până în 1959. Directorii firmei între 1935 È™i 1958 nu sunt menÈ›ionaÈ›i nicăieri.
• Nestor Gheorghiu (1959-1968)
• Teodor CarÅ£iÅŸ (1968 - 1980)
• Vasile Șirli (1980-1984)
• Grigore Petreanu (1984 - 1998)
• Cornelia Andreescu (1998 - prezent)

--- 

Dintre genurile muzicale înregistrate È™i promovate la Electrecord amintim muzica lăutărească, populară, clasică, jazz, rock È™i folk autohton imprimate pe suporturile unor plăci de ebonită È™i vinil, ulterior casete (după 1973) È™i mai recent CD-uri (după 1994).

--- 

CZB consideră FormaÈ›ii de muzică Pop (după cea de a patra colecÈ›ie, preschimbată în FormaÈ›ii Rock) una dintre cele mai de apreciat colecÈ›ii de albume editată de Electrecord.

Website-ul Muzicisifaze.com este singura revistă muzicală autohtonă online care a alcătuit recenzii pentru această colecție de albume.

http://muzicisifaze.com

--- 

În anii 2000, Electrecord-ul a început să acorde premii artiÈ™tilor, precum în 2010, la 50 de ani de la prima apariÈ›ie discografică semnată de vocea Margaretei Pâslaru… 

Penibilă È™i ipocrită, acÈ›iunea mi se pare o încercare jalnică de a È›ese cu ață fină faptul că monopolul Electrecord a furat artiÈ™tii fără milă timp de 4 decenii, aceÈ™tia fiind achitaÈ›i cu sume fixe pentru timpul petrecut în studio pentru înregistrarea unor melodii È™i plăci care vor rămâne nemuritoare în urechile multor melomani. MulÈ›i artiÈ™ti aflaÈ›i la vârsta pensiei nu cunosc sistemul redevenÈ›elor È™i nu au beneficiat de ascultările repetitive constante ale È™lagărelor lor pe vremea când se promova preponderent doar muzică românească la radio. AlÈ›i artiÈ™ti, puÈ›in mai tineri, îÈ™i dau seama că dacă albumele lor s-ar fi vândut în sistemul Occidentului din anii '80, ar fi fost de mult milionari în valută.

Premiile acordate anual de către Electrecord sunt praf în ochi comparat cu valoarea reală a cifrelor de vânzări pe care le-a înregistrat de-a lungul deceniilor, cifre netransparente cumulate prin ediÈ›ii nearhivate de re-editări de disc ale unei societăți apuse de un sfert de secol. Fabrica de viniluri de la Electrecord a fost vândută pe bani de nimic în tip ce în anii 2010 ne aflăm într-o epocă în care formatul vinilului revine (cel puÈ›in în Occident), iar cele zece mii de albume turnate de Electrecord de-a lungul unei perioade de patru decenii (apreciem din câte am citit până în prezent că fabrica de viniluri a repornit după război, în 1953 …È™i a rămas unicul producător fonografic pe teritoriul României până la începutul anilor '90, când au apărut primii independenÈ›i, precum Romagram). 

--- 

În 2012, Electrecord a împlinit 80 de ani de activitate.

În 9.DEC.2012, actuala directoare, Cornelia Andreescu, a organizat o Gală aniversară la Sala Palatului, Gala Premiilor Elec­trecord. 

--- 

Și totuÈ™i, cu toate dezavantajele evidente ale sistemului monopol de pe vremea comunismului, directorii muzicali dinainte de 1990 erau la curent cu toate formaÈ›iile active în È›ară È™i au promovat muzica din toate colÈ›urile țării, în timp ce în era digitală, post-comunistă, observăm o îngrădire È™i cenzură de tip centralizată. Toate casele de discuri private cu sedii la BucureÈ™ti lucrează doar cu artiÈ™ti care se află într-o rază de 2 ore distanță de Capitală sau care acceptă să facă compromisul suprem de a se muta definitiv acolo (cele mai multe proiecte muzicale mutate la BucureÈ™ti se desfiinÈ›ează sau îÈ™i pierd farmecul È™i personalitatea cu care au devenit cunoscute, în decurs de doi-trei ani).

--- 

Autor: RiCo

--- 

www.electrecord.ro

--- 

Acum un an am comandat câteva albume direct de pe site, dar nu am primit niciodată niciun fel de răspuns referitor la faptul că albumele nu s-ar mai edita, că firma nu ar mai avea discuri disponibile în stoc, că nu există posibilitatea de livrare a comenzii la domiciliu în acest moment, sau orice fel de mesaj uman prin care să înÈ›eleg că cineva lucrează în spatele imaginilor afiÈ™ate pe pagina de web.

--- 

Am descoperit acum și o pagină de Facebook a casei de discuri.

www.facebook.com/pages/Electrecord/112477242098624?sk

--- 

Se pare că tupeul este ridicat la rang de artă în România. Este enervant, spre exemplu, să observi în lista foÈ™tilor angajaÈ›i ai instituÈ›iei, care sunt promovaÈ›i pe partea de jos a paginei, È™i un inginer de sunet rus (Benjamin Bernfeld) care È™i-a terminat studiile la Leningrad în 1954. La fel de distractiv este să descoperi poza unei doamne în care se etalează o pereche de sâni. Aceasta, Agnes Dembsky, pare că a fost, la un moment dat, în vremuri recente, Business Manager la Electrecord, cu facultatea terminată la Moscova. Păi nici nu mă miră lipsa de activitate sau lipsa de prezență în mass media a activității celor care au preluat treaba la Electrecord după 1990.

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: