Zoom. 1989

MC Posset. Relative

Publicat in: 01.12.2012, 06:19AM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 0
Vizualizari: 1406
Etichete: Mc Posset, Nicolae CeauÅŸescu, RevoluÈ›ia 1989, Televizor Diamant

Posset. solist la Relative

despre momentul RevoluÅ£iei

Când am aflat de revoluÅ£ie eram cam mic, proaspÄƒt început cu clasa I, ÅŸi nu cunoÅŸteam toate literele alfabetului incÄƒ. Pe-atunci nu dispuneam nici de configuraÅ£ia mentalÄƒ, nici de “softurile” necesare inÅ£elegerii naturii, sau rolului revoluÅ£iei. Tot ce ÅŸtiam era cÄƒ, “Comunism nu bun”, ÅŸi cÄƒ “CeaÅŸescu nu fain”.

ÎnsÄƒ, acum totuÅŸi dispun de memoria necesarÄƒ pentru reactualizarea emoÅ£iilor trÄƒite atunci. Ca ÅŸi copii, avem o putere mult mai mare de identificare cu ceva sau cineva, ÅŸi uite cÄƒ aÅŸa mÄƒ aflam ÅŸi io in camera de zi a bunicii mele, intr-un cartier mai “puÅŸcat” din Satu Mare, ÅŸi eram inconjurat de veriÅŸori, unchi, mÄƒtuÅŸi, etc ÅŸi ne holbam toÅ£i la un minunat televiztor alb/negru, marca Diamant care difuza ce se numeau pe-atunci “ActualitÄƒÅ£i” (termen, care de altfel, ÅŸi în ziua de azi, imi place mai mult decât cel de “Åžtiri”). MulÅ£i din membri familiei plângeau, ÅŸi eu mÄƒ uitam cred cÄƒ mai atent la ei decât la ActualitÄƒÅ£i, pentru a alege un mod de a reacÅ£iona la ceva ce nu inÅ£elegeam. Am ieÅŸit pe balcon, ÅŸi vedeam maÅŸini pe care erau efectiv cocoÅ£aÅ£i tot felu de indivizi hiperactivi, care fluturau steagul cu stema decupatÄƒ. De pe balcon vedeam ÅŸi spitalul judeÅ£ean, de pe a cÄƒrui ferestre zbierau bolnavi parcÄƒ vindecaÅ£i, acoperiÅŸul fiind ÅŸi el plin cu oameni (mÄƒ-ntreb ce era cu cei, care exact in momentul acela erau operaÅ£i…). Toate acestea le resimÅ£eam ca o formÄƒ de entertainment, tot peisajul semÄƒna cu cel in care ies microbiÅŸtii in stradÄƒ dupÄƒ ce le câÅŸtigÄƒ echipa preferatÄƒ…

TrÄƒirea revoluÅ£iei ca ÅŸi copil reprezintÄƒ ÅŸi o reducere a porÅ£iei de atenÅ£ie primite, adulÅ£ii din jur nu prea-ÅŸi petrec timpul cu copiii în asemenea momente, pentru cÄƒ sunt ÅŸi cuprinÅŸi de intensitatea intregii miÅŸcÄƒri, ÅŸi stau mult la poveÅŸti unii cu alÅ£ii incercând sÄƒ dezlege sensuri, ÅŸi efectuând proiecÅ£ii in viitor. Åži stând aÅŸa, ÅŸi uitându-mÄƒ la ei m-am molipsit ÅŸi eu cu suspansul creat de misterul “teroriÅŸtilor”… Mai bombardam ÅŸi eu cu intrebÄƒri “ce-i aia terorist”, “ce-o sÄƒ fie când n-o sÄƒ mai fie CeauÅŸescu”, etc. RÄƒspunsul care il auzeam cel mai des era: “N-o sa mai trebuiasca sa porti uniforma la scoala, o sÄƒ avem voie sÄƒ mergem in alte Å£Äƒri”.

Ei, uniforma pe care o uram drÄƒceÅŸte, tot am mai purtat-o o perioadÄƒ destul de lungÄƒ dupÄƒ revoluÅ£ie, însÄƒ mÄƒ uÅŸura faptul cÄƒ nu mai trebuia sÄƒ cântÄƒm “Trei culori” inainte de ore, ÅŸi mai era un moment care imi crea satisfacÅ£ie intensÄƒ: ruperea din fiecare manual a imaginii lui Nicolae CeauÅŸescu. Acel gest m-a fÄƒcut sÄƒ mÄƒ simt ca un adevÄƒrat revoluÅ£ionar.

---

Posset. RELATIVξ. 26 noiembrie 2009

www.myspace.com/relative_band