Topurile de final de an. p.1. Crescut cu Radioul

Raised On The Radio este un album lansat de Journey în 1986.

---

La fiecare final de an mă curpinde un moment de disperare.

Disperare, în primul rând pentru că în România niciodată nu ÅŸtii ce aduce Anul nou, totul mergând de la rău la mai rău, iar în al doliea rând este momentul adevărului în ceea ce priveÅŸte evoluÅ£ia muzicală din partea artistică ÅŸi aprecierea muzicii din partea publicului.

Eu am crescut în Statele Unite. Până în 1987 ...ÅŸi Doamne mulÅ£umesc, că muzica comercială din anii 80 este la ani lumină distanţă mai creativă ÅŸi profundă decât muzica comercială reluată, diluată, prespălată, pasteurizată, cosmetizată ÅŸi ÅŸablonizată de o industrie muzicală aflată pe punctul monopolizării, deÅŸi (spre deosebire de treaba la noi) a existat oricum o comunicare de culise între cei ÅŸapte, apoi cinci – acum patru Majori atotputernici pe plan modial.

Acolo, în Statele Unite, atunci când ai de a face cu un Top de final de an, este vorba de:

Clasamentul final pe baza cifrelor de vânzări din perioada 30 noiembrie (al anului precedent), până la 1 decembrie din anul despre care este vorba (luna decembrie este cea mai bună lună pentru vânzări ... fiind luna cadourilor, dar totodată este ÅŸi cea mai scurtă pentru cumpărături ... fiind limitată la 23 de zile pline înloc de 28 sau 30/31 … vorbind de sistemul din Occident).

Byte. În SUA (US), publicaÅ£iile de referinţă cu tradiÅ£ie de aproape jumătate de secol în industria lor muzicală sunt Rolling Stone ÅŸi Billboard.

În Anglia (UK), publicaÅ£iile de referinţă cu tradiÅ£ie de aproape jumătate de secol în industria lor muzicală sunt Music Week (iniÅ£ial Record Retailer) ÅŸi NME (New Musical Express).

Ambele ţări au un sistem de valori competent, relevant cu cifrele de vânzări înregistrate săptămânal pentru Singles ÅŸi Albume.

Anul acesta panica mea legată de topurile promovate de aÅŸa numitele websaituri de muzică a început mai devreme ca de obicei, primind primul email în acest sens de la BestMusic.ro la jumătatea lunii decembrie.

Despre posturile de radio, nu putem povesti. În primul rând, nu prea ascult radioul. În primul rând, pentru că nu mai avem posturi locale de radio din anii 90. În al doilea rând pentru că cele în reÅ£ea nu oferă un playlist rotund de genuri muzicale (toate seamănă între ele; toate promovează muzica din BucureÅŸti pe plan naÅ£ional).

---

---

Astfel, răspunsul devine evident ÅŸi dovedeÅŸte încă odată sistemul de valori răsturnat la noi. DirecÅ£iunea nu este reprezentată de persoane pasionate în primul rând de muzică, care asta descoperă, ascultă ÅŸi mănâncă de mici copii, devenind pricepuÅ£i la muzică devorând sute ÅŸi mii de albume ca ÅŸi consumatori înainte de primul loc de muncă în domeniu, ÅŸi dovedindu-ÅŸi la chefuri în liceu ÅŸi facultate că au anumite gusturi, reuÅŸind să convingă lumea din jurul lor că părerile lor muzicale sunt bune... DirecÅ£iunea este reprezentată de indivizi pasionaÅ£i în primul rând de bani, care au o părere subiectivă ÅŸi limitată asupra muzicii. Cel puÅ£in asta este impresia ce o am ascultând ceea ce pot prinde pe FM, direct de la BucureÅŸti.

---

Byte. Eu am crescut într-o Å£ară unde rolul DJ-ului la radio era să promoveze muzica nouă, muzica considerată cea mai bună a momentului. În rest, fiecare hotăreÅŸte ce ascultă, ÅŸi dacă nu-i place, schimbă postul ÅŸi ascultă altceva. Când eram eu mic, începuse să apară radioul cu format Top 40, ÅŸi Å£in minte când am mers acasă la părinÅ£i în vara 1990 ÅŸi la acest tip de radio cânta de două ori pe oră Madonna Vogue.

---

Eu aÅŸ avea mai mult respect pentru un post de radio unde s-ar angaja persoane pasionate de muzică cu anumite gusturi pe anumite domenii, care să aibă acces la muzica nouă din domeniul în care se pricep ÅŸi să existe emisiuni specializate pe genuri muzicale.

AÅŸa se făcea în 1990 la radio în România. Aceste emisiuni erau difuzate undeva pe la miezul nopÅ£ii, iar impactul era redus ÅŸi limitat. În afară de studenÅ£i, câtă lume avea posibilitatea să stea până la miezul nopÅ£ii să asculte radio? Acesta nu era un mod pertinent de a măsura gusturile publicului la modul general.

Părerea mea este că lumea ascultă sau învaţă să asculte ceea ce primeÅŸte de la radio.

---

Când am început să scriu acest articol, anul trecut, menÅ£ionam faptul că sunt sigur că dacă Kiss FM ar difuza o anumită piesă de la AC/DC din oră în oră timp de trei luni, ai putea rămâne surprins că mama ÅŸi bunica ar fredona această piesă prin casă. Sunt ferm convins de asta. Între timp, din octomrbrie 2010, chiar grupul care deÅ£ine Kiss FM a dat drumul la Radio Rock în reÅ£eaua frecvenÅ£elor One FM.

---

Åži nu este vorba de speculaÅ£ii sau păreri personale. Aceste experimente s-au încercat în alte ţări ÅŸi au prins. Åži nu este vorba strict despre muzica rock. În anii 90 în Germania, Stefan Raub, DJ cunoscut ÅŸi respectat la cel mai ascultat post TV de muzică, VIVA, a lansat o trupă necunoscută cu o piesă foarte slabă calitativ, fără mesaj ÅŸi fără o melodie complexă. Pentru el, a fost un experiment. Era convins că dacă va promova piesa zi de zi la el în emisiune, ÅŸi dacă vorbeÅŸte despre acea formaÅ£ie în mod constant, că lumea va accepta ÅŸi va asculta piesa ei. A avut dreptate. Piesa a devenit hit în Germania. Nu a fost nimic complicat, nu a existat o strategie complexă de marketing, nu a existat nici un vot public. O persoană influentă a promovat o anumită piesă, iar acea piesă a prins la public.

---

Omul este la fel peste tot. Schema ar funcÅ£iona ÅŸi la noi. Problema este că nu avem aceste persoane influente în domeniu. Nu mai există conceptul adevărat de DJ la radio. Din anii 2000 ei se numesc animatori. Ei primesc un playlist sau mai nou, calculatorul are totul presetat, iar angajatul la radio nu trebuie să aibă nici un habar despre muzică, că treaba lui este doar să se asigure că acel calculator nu se blochează, că piesele curg – singurele lui responsabilităţi fiind că mai anunţă ora, temperatura de afară sau buletinul de ÅŸtiri. Radio în întreaga lume a devenit foarte impersonal, pentru că nu mai este vorba de muzică, ci doar STRICT de bani ÅŸi ratinguri.

---

Muzica a devenit o cifră – un cont de card - pentru cei care o promovează. Nu mai este vorba de sentiment sau atmosferă, ci de impactul imediat la ascultător. Ne-am pierdut răbdarea cu toÅ£ii. Å¢in minte când am fost angajat la Media Pro Music în 2002 ÅŸi povesteam la un moment dat despre politica radio cu Bogdan Stratulă, director pe atunci al casei de discuri (fost director de programe la ProFM). Eu evident îmi susÅ£ineam punctul de vedere că devii mai interesant dacă eÅŸti primul care promovează o anumită piesă sau un artist NOU. El era de altă părere: nu ai voie să te riÅŸti să difuzezi o piesă până nu s-a riscat altcineva. Trebuie să promovezi numai piese cu care să mergi la sigur că place la public ÅŸi care ÅŸtii deja că prind. La trei luni după acea discuÅ£ie am fost dat afară de la Media Pro Music. El a rămas liniÅŸtit director alÅ£i patru ani, în 2009 a devenit director la Radio Zu, din 2010 este director de programe la Antena 1. De Crăciun, Antena 1 a avut cele mai mari ratinguri, depăşind pe cele de la ProTV.

---

Autor: RiCo

---

Peste câteva zile prezint părerea mea despre Topurile de final de an promovate de Websaiturile muzicale de limbă română.

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: