Presa muzicală. Cluj vs Bucureşti

Ideea acestui editorial a venit după ce participasem la conferinÅ£a de presă cu Al Di Meola (1.NOI.2011, la Napoca 15), neavând dreptul la un interviu exclusiv cu artistul. M-am trezit că m-am pus foarte bine cu artistul, după întrebările puse, în timp ce restul celor peste 20 de gazetari aflaÅ£i în sală au pus întrebări de genul Cum îÅ£i place România sau Ce părere ai despre Cluj-Napoca (cea de a doua întebare fiind una stas pentru conferinÅ£ele clujene cu artiÅŸti străini, invitaÅ£ii fiind puÅŸi în situaÅ£ia să inventeze un text diplomatic, venind direct de la aeroport, sau traversând oraÅŸul cu maÅŸina de la hotel la locaÅ£ia probei de sunet).

CLICK AICI pentru interviul Al Di Meola

http://czb.ro/articol/2416/

---

Înainte de a intra în subiectul următorului editorial (unde compar atmosfera între conferinÅ£e de presă organizate la Cluj cu artiÅŸti autohtoni ÅŸi artiÅŸti străini), doresc să compar presa muzicală din BucureÅŸti cu cea din Cluj-Napoca. Trebuie să înÅ£elegeÅ£i că lucrez în presa muzicală autohtonă de la jumătatea anilor 90, ani în care am făcut multe drumuri de BucureÅŸti (cel puÅ£in o dată pe lună timp de 13 ani), ÅŸi am participat la sute de conferinÅ£e în acest interval de timp, de la lansări de albume de debut, precum la OCS, Andre, DomniÅŸoara Pogany, sau lansarea postului Atomic TV, la nume consacrate pe plan internaÅ£ional precum Metallica, REM, Joan Baez, sau lansarea postului Discovery Channel la Londra.

---

Ceea ce am constatat încă din anii 90 la conferinÅ£ele organizate în BucureÅŸti este că există sute de angajaÅ£i în presa centrală (naÅ£ională, în sensul că publicaÅ£iile sunt scrise la BucureÅŸti ÅŸi vândute în întreaga Å£ară) pe partea de monden, dintre care până în zece persoane tinere erau chiar pasionate de subiectul muzicii pop-rock, ÅŸi alte zece persoane între două vârste erau specializate pe plan muzical încă de pe vremea lui CeauÅŸescu, dar nu prea ÅŸtiau cum să se comporte cu noile lansări autohtone Dance ÅŸi Rap ... nefiind învăţate să scrie o opinie subiectivă privind un material pe care nu l-au apreciat sau nu l-au înÅ£eles. AcelaÅŸi lucru este valabil în sens opus. Dacă o conferinţă de presă era cu un artist internaÅ£ional pop-rock cu vechime (adică, fără hituri aflate recent în topuri), cei 10 tineri pasionaÅ£i de muzică tăceau, în timp ce ceilalÅ£i 10 puneau întrebările. În funcÅ£ie de importanÅ£a acordată evenimentului sau influenÅ£a casei de discuri sau al organizatorului asupra mediei, numărul celor prezenÅ£i la o conferinţă de presă putea fi ÅŸi de peste o sută de persoane... pe vremea când nu existau atâtea canale TV, posturi radio, reviste ÅŸi ziare – pe vremea când nu existau websaituri sau bloguri dedicate muzicii.

---

La BucureÅŸti, în anii 90, organizatorii unei conferinÅ£e de presă făceau un efort deosebit să investească în consumaÅ£ia celor prezenÅ£i, ideea fiind că dacă presa este mulÅ£umită la conferinţă, se va scrie pozitiv despre eveniment (asta pe considerentul că la un moment dat apăruseră câteva articole cu conÅ£inut răutăcios după conferinÅ£e mai sărăcăcioase). PuÅ£ini angajaÅ£i în presa scrisă se pot lăuda cu salarii mari, iar pentru aceÅŸtia orice conferinţă devenea un prilej de beÅ£ie ÅŸi o economie de bani pentru masa de prânz. Cei mai mulÅ£i erau prezenÅ£i fizic la conferinţă, fără să se implice în dialogul cu autorul sau artistul invitat.

---

Ceea ce am constatat încă din anii 90 la conferinÅ£ele organizate în Cluj-Napoca este lipsa cronică de gazetari interesaÅ£i de muzica pop-rock. La Cluj, la conferinÅ£ele de presă legate de o lansare de carte sau pentru ceva legat de Filarmonica sau Operă, vei vedea în sală chiar reprezentanÅ£i de la Centrele culturale străine din oraÅŸ, angajaÅ£i în presă cu o medie de vârstă crescută, ÅŸi un interes deosebit de a fi prezent în sală alături de oameni de presă în etate, cu o reputaÅ£ie, unii fiind recunoscuÅ£i la un anumit nivel ÅŸi la BucureÅŸti, alÅ£ii având ÅŸi emisiuni de specialitate la posturi locale TV...

În anumite cazuri, la Cluj, prezentatorul devine vedeta evenimentului, iar la cele mai multe conferinÅ£e legate de evenimente culturale, există o doamnă căruntă, cu ochelari, care foloseÅŸte un limbaj sofisticat ÅŸi zeci de adjective ÅŸi adverbe într-o singură frază rostită pentru a exprima o idee simplă. În anii 90, presa mergea la aceste conferinÅ£e organizate la instituÅ£ii de stat, pentru a bea o bere (două, trei) cu alune, spre exemplu. În anii 2000, cunoÅŸtinÅ£ele mai apropiate primesc o cafea, ÅŸi o parte din restul ziariÅŸtilor primesc un pahar cu apă ... dar asta nu mai este o regulă.

Numărul de întrebări ÅŸi calitatea lor a rămas însă la fel.

---

Cu timpul, organizatorii ÅŸi-au dat seama de problema devenită cronică în presa autohtonă, a studenÅ£ilor angajaÅ£i temporar ca mână ieftină de lucru, majoritatea cărora stau ÅŸi tac la conferinÅ£e. De aceea în anii 2000, s-a cam terminat cu barul deschis la conferinÅ£e, lista celor invitaÅ£i este limitată poate doar la cei care sunt parteneri ai evenimentului (ca organizatorul să se asigure totodată că apar numai articole pozitive în presă), iar la Cluj conferinÅ£ele de gen au devenit extrem de rare.

---

FormaÅ£iile locale care scot un album de debut nici nu se gândesc să organizeze aÅŸa ceva, deoarece nu există oameni angajaÅ£i în presă care să fie interesate de scena locală sau de ritmurile pop-rock contemporane preferate de tineri. La Cluj vei vedea sporadic câte o conferinţă de presă anunÅ£ată cu Holograf sau Iris, dar nu se organizează nicio conferinţă pentru Altar la 20 de ani sau Truda sau Luna amară la al patrulea album de studio.

---

Totul este un cerc vicios, care se leagă de povestea cu oul ÅŸi găina. Publicul tânăr nu cumpără presa scrisă ci foloseÅŸte internetul. În afară de ClickZoomBytes, singurele websaituri muzicale (care nu se limitează la anumite genuri de nişă) care fac interviuri, biografii, cronici de concert ÅŸi recenzii de albume - se află la BucureÅŸti.

---

La Cluj nu există posturi TV locale cu emisiuni muzicale dedicate scenei locale de muzică contemporană, iar numărul posturilor de radio locale se numără pe patru degete, iar redactorii de aici nu au niciun beneficiu sau motiv să se deplaseze la conferinÅ£e ... unii artiÅŸtii sunt invitaÅ£i în anumite emisiuni la radio.

Presa scrisă locală nu este interesantă tineretului, deoarece toate ziarele au un spate politic. Jumătate din conÅ£inutul acestora sunt compuse din ÅŸtiri ÅŸi poveÅŸti legate de scena politică locală ÅŸi naÅ£ională ... Fiind publicaÅ£ii înfiinÅ£ate ÅŸi realizate de oameni care din copilăria lor a lipsit orice noÅ£iune de cultură urbană modernă, viziunea lor asupra mentalităţii de oraÅŸ este să meargă la Operă, Teatru ÅŸi Filarmonică. AÅŸa simt ei că dacă sunt văzuÅ£i la aceste evenimente, vor fi consideraÅ£i oameni culÅ£i de către publicul alegător. Presa scrisă este folosită în România doar pentru a influenÅ£a publicul alegător. Publicul alegător este format din persoane mutate de la Å£ară la oraÅŸ în ultimii 20 de ani. S-a dovedit de-a lungul anilor că adulÅ£ii tineri nu merg la vot. Cei sub 18 ani nu există pentru politicienii care gândesc totul pe termen scurt. Astfel, atâta timp cât presa este manipulată politic, nu vor apare rubrici pentru tineret în ziarele locale, în niciun oraÅŸ din Å£ara noastră. Sau dacă acel spaÅ£iu (intitulat Monden la cei mai mulÅ£i) există, acesta va fi spaÅ£iul de sacrificiu în momentele anului în care există mai multă publicitate vândută la ziar. Monden-ul nu este o rubrică constantă, ci un gol care trebuie umplut cu puÅ£in text ÅŸi o poză mare atunci când un ziar local nu are atâta reclamă plătită.

---

În acest context, nu există persoane specializate pe muzica actuală în presa oficială locală, ÅŸi nici nu există premiza pentru apariÅ£ia unui astfel de gen de oameni angajaÅ£i în presa locală, ceea ce ar ajuta mult la dezvoltarea cultului muzicii urbane, ÅŸi a scenei locale (chiar ÅŸi în rândurile celor mai în vârstă, care obiÅŸnuiesc să răsfoiască ziarul din scoarţă în scoarţă).

---

La noi, din considerente economice, ziarele locale au în general 16-24 de pagini ... ÅŸi în afară de Cluj, IaÅŸi ÅŸi TimiÅŸoara nu cred că există oraÅŸe care ar putea menÅ£ine o rubrică muzicală cu subiecte noi, zi de zi, tot timpul anului, despre scena locală.

Este păcat faptul că politicienii noÅŸtri nu au niciun fel de viziune pe termen lung, ÅŸi că cel puÅ£in la Cluj ... poate acelaÅŸi lucru este valabil ÅŸi pentru IaÅŸi sau TimiÅŸoara ... nu apare o rubrică constantă despre scena locală muzicală, realizată de tineri pasionaÅ£i ai genurilor actuale de muzică urbană, care să stârnească interesul publicului tânăr de a citi presa locală, ÅŸi care să stârnească interesul oamenilor de afaceri locali care cumpără ziarele din considerente de informaÅ£ii politice sau economice, pentru descoperirea unor posibile talente locale pe care să le susÅ£ină pentru a promova imaginea produselor comercializate de ei pe plan LOCAL, în oraÅŸului LOR, ÅŸi implicit, pentru a dovedi că LE PASÄ‚ de tineret, că SE IMPLICÄ‚ în dezvoltarea culturii urbane pe plan local. Tinerii ar vorbi mai frumos despre politicienii la putere, care i-ar sprijini în pasiunea lor pe termen lung ÅŸi poate într-un viitor (nimic nu se întâmplă peste noapte) prezenÅ£a tinerilor la vot va creÅŸte ÅŸi la noi.

---

Concluzie

Poate am deviat de la subiect. Concluzia ar fi că nu există oameni specializaÅ£i pe muzică în presa din provincie, pentru că presa este condusă politic. Politicienii noÅŸtri se află în etapa în care se concentrează pe profit personal imediat ÅŸi nu pe dezvoltarea culturală pe termen lung. PublicaÅ£iile există în majoritatea cazurilor doar pentru a promova activităţile politice pe plan local. Un om specializat pe un anumit domeniu ar trebui plătit corespunzător gradului de pricepere. Astfel, se preferă să se lucreze cu persoane necalificate pentru rubricile considerate de umplutură în presa locală.

---

La BucureÅŸti există o presă muzicală mult mai dezvoltată ca oriunde în altă parte a ţării. Asta vine după anii de Comunism, când tot ce miÅŸca (cultural ÅŸi nu numai) era centralizat la BucureÅŸti (cele mai importante spectacole, sălile de concert ... toÅ£i artiÅŸtii talentaÅ£i din provincie erau aduÅŸi sau se mutau la BucureÅŸti, BucureÅŸtiul oferă cele mai mari salarii ÅŸi potenÅ£ialul cel mai mare de câÅŸtig pentru formaÅ£ii ÅŸi organizatori din bilete).

La BucureÅŸti s-au maturizat criticii muzicali ÅŸi în perioada interbelică, ÅŸi în perioada Comunismului.

Imediat după Puciul din 1989, a apărut prima publicaÅ£ie muzicală la BucureÅŸti (Pop Rock & Show, ulterior Vox Pop Rock - condusă de Andrei PartoÅŸ), care la vremea respectivă încerca să acopere ÅŸi fenomenul muzical din celelalte oraÅŸe din Å£ară, prin corespondenÅ£i ÅŸi prin publicarea topurilor de la posturile locale de radio care astăzi nu mai există. Echipa formată aici va merge mai departe pentru a dezvolta diverse ramuri ale industriei muzicale din BucureÅŸti. Lipsa oricărui efort de a descentraliza sistemul de marketing al firmelor ÅŸi dezvoltarea resurselor financiare doar la BucureÅŸti a fost primul pas strategic de limitare a scenei muzicale la care are acces publicul general, doar la artiÅŸtii lansaÅ£i ÅŸi promovaÅ£i de BucureÅŸteni.

---

Astfel, în continuare vedem afiÅŸe ÅŸi anunÅ£uri cu concerte extraordinare, concerte ale anului, concerte cu nume internaÅ£ionale care sunt organizate aproape exclusiv în locaÅ£ii de concerte din BucureÅŸti. Datorită lipsei de investiÅ£ie în scenele culturale din provincie, mulÅ£i artiÅŸti străini nu au unde să cânte în alte oraÅŸe din Å£ară. Din cauza lipsei unei infrastructuri de autostrăzi, majoritatea artiÅŸtilor străini zboară ÅŸi pleacă direct de la BucureÅŸti cu avionul.

În aceste condiÅ£ii este foarte greu să reuÅŸeÅŸti să formezi o pepinieră de critici muzicali în provincie, departe de miezul acÅ£iunii.

---

În condiÅ£iile în care la Cluj un contabil cu vechime, angajat la stat, poate căştiga 2.000 de euro pe lună ÅŸi, drept comparaÅ£ie, un ziarist cu vechime, angajat la un cotidian local din Cluj are un salar maxim de 300 de euro, la ce fel de formatori de opinie ne putem aÅŸtepta din partea presei autohtone, care scrie după cum i se dictează de către patronul politic sau de către sponsorul de care depinde ca să îÅŸi primească salarul?

---

Autor: RiCo

---

Discursul de introducere al spectacolului din 1976, susÅ£inut de Adrian Păunescu la TVR subliniază faptul că BucureÅŸtiul se consideră ÅŸi se promovează a fi SINGURUL oraÅŸ din Å£ară (...singura capitală...). Ce absurd sună - ÅŸi totuÅŸi, ComuniÅŸtii ÅŸi post-ComuniÅŸtii au reuÅŸit acest lucru din 1945 până în prezent...

---

Urmează PĂREREA MEA comparativă despre Conferinţele de presă organizate la Cluj cu artişti autohtoni şi artişti de talie internaţională

 

 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: