Electric Brother. Pe pământ

Am intrat în posesia celui de al doilea album, Pe pământ, la TIFF 2011, în luna mai ... dar numai în septembrie i-am dat PLAY. Am rămas puÅ£in ÅŸocat ÅŸi contrariat de faptul că se abordează ritmuri de World Music specifice continentului african ... printre altele.

Prin acest interviu, ne-am dorit să înÅ£elegem mai bine călătoria muzicală a artistului.

---

---

CZB: Cristian Ştefănescu, de ce ai ales numele de scenă Electric Brother?

Electric Brother: Totul a pornit de la o gluma de-a unui prieten englez, care se referea la faptul ca eu incercam sa amplific o chitara acustica, folosind un microfon Philips vechi si un magnetofon rusesc portabil mic. A mers pina la urma, suna foarte bine si avea un overdrive genial!

---

CZB: Cum ai ajuns la Yama Studios, de pe băncile Facultăţii de Litere - cu o chitară acustică sub braţ?

Electric Brother: Chiar dupa ce am intrat la facultate am fost introdus intimplator de un prieten, la Yama Studios. Baietii avea nevoie de inca un producator. Le-am aratat cam ce eram in stare sa fac cu chitara, ei mi-au aratat cum se face un spot, cum se editeaza o voce si uite asa, cu rabdare, m-au invatat sa lucrez pe calculator, sa folosesc un mixer si multe alte chestii din care traiesc acum.
---

CZB: Când a început să te pasioneze muzica electronică?

Electric Brother: De cind am auzit-o prima data, pe la inceputul liceului. Dar probabil mai intens de cind i-am cunoscut pe Matze si pe DJ Vasile. Atunci mi-am dat seama ca exista dedesubturi foarte ascunse si foarte interesante ale ei, mult diferite de ce scotea casa de discuri Acid Jazz cu care eram eu obisnuit.
---

CZB: Este adevărat că Natural Soft Killers se află în stand-by?

Electric Brother: Da, este perfect adevarat. Asteptam un moment potrivit sa va facem o surpriza.

Toate la timpul lor...
---

CZB: Cum s-a format Aievea - ÅŸi acest proiect mai este activ?

Electric Brother: Aievea a inceput cu o serie de concerte la Green Hours (n.a. un club de jazz din BucureÅŸti) organizate de Vlaicu Golcea. De fapt, concerte e mult spus. La inceput erau pur si simplu niste jam session-uri cu muzicieni invitati. Cam dupa vreo doi ani, s-a concretizat o formula cu care am intrat in studio fara sa stim exact ce va urma sa inregistram. Aveam in linii mari niste teme, niste idei de piese la care reveneam in acele jam session-uri dar nimic batut in cuie. Cu banii castigati din aceste seri, am platit 2 zile intr-un studio mai maricel care ne putea acomoda pe toti - Vlaicu Golcea, Marta Hristea, Sorin Romanescu, Matze, Raul Kusak si eu. Am inregistrat tot ce ne-a trecut prin cap, pe canale separate, fara sa pierdem timp cu ascultari, schimbari, editari. In ziua a doua am incercat sa refacem drumul din prima zi. Apoi am plecat cu tot materialul pe canale separate acasa. A mai trecut un an in care nu s-a intimplat absolut nimic cu el. Abia in 2003 cind mi-am cumparat primul calculator acasa am luat tot materialul si m-am apucat sa il editez. Am luat ce era mai bun din fiecare pasaj, moment, solo sau idee, am descompus tot si am reconstruit la loc 10 piese. Saxofonistul Cristian Soleanu a inregistrat pe doua piese si asta a fost tot. A urmat o perioada foarte frumoasa in care am cintat materialul live, discul a luat tot felul de premii de la Radiodifuziune si de te miri unde, dar bineinteles ca nu a fost difuzat aproape deloc.
---
Dupa citiva ani grupul s-a schimbat putin si am continuat sa cintam dar sa ne ocupam si de proiecte diferite. Acum doi ani am pus cap la cap o serie de piese la care lucram eu cu unele la care lucra Vlaicu. Ne-am dat seama ca se completeaza minunat si ca pot forma un disc bun. I le-am trimis Martei in Olanda ca sa se gindeasca la partea de voce, la versuri, le-am trimsi la Timisoara lui Tavi Scurtu (unul dintre cei mai buni bateristi romani ai tuturor timpurilor, sint constient de ce spun acum!) el a inregistrat percutia, a creat ritmuri, beat-uri si asa mai departe si in final Utu Pascu tot in Timisoara a inregistrat vocea Martei si a mixat totul.
Rezultatul este discul Cinema pe care l-am lansat in decembrie 2009 cu un concert inedit. Pentru ca tot discul a fost facut cu mult chef si cu gindul la cei ce il vor asculta, ne-am hotarit sa il oferim cadou celor care vor sa il aiba. E adevarat ca nici nu am vrut sa ne amestecam cu vreo casa de discuri pentru ca e un gen de muzica pe care desi il apreciaza unele dintre ele, nu vor sa se apropie si sa incerce sa construiasca ceva. Asa ca am zis, cine vrea discul nou Aievea Cinema sa vina cu un memory stick la concertul de lansare. Si dupa concert am stat si am copiat direct din laptopurile noastre, celor interesati, albumul pe care tocmai il cintasem pentru prima data live. A fost o seara nemaipomenita. Prima ninsoare din 2009...ajunsesem la The Ark pe o vreme placuta de toamna tirzie si pina am terminat de cintat afara erau nameti si taxiurile aveau dificultati. Memorabil!
---

CZB: Cum ai ajuns să susţii un concert de promovare la primul album solo la Montreux Jazz Festival 2004?

Electric Brother: Dupa publicarea primului meu disc solo, Funky (managerul aka Cristi Busuioc) a reusit sa obtina acest concert. Am cintat alaturi de Marta Hristea si de Vlaicu Golcea. A fost unul din cele mai interesante dar si importante concerte de pina acum.
---

CZB: Când a început călătoria celui de al doilea material solo?

Electric Brother: Aproape intotdeauna cind plec prin tara sau in strainatate sau stiu ca urmeaza sa ajung intr-un loc interesant din orice punct de vedere, iau cu mine un aparat de inregistrat sunet. Asa ca poti spune ca proiectul a inceput acum multi ani, fara ca eu sa stiu. Frinturi de conversatii, sunete ale unor locuri, cersetori sau artisti, instrumente stricate, traditionale, interesante, aparate, masinarii sau animale, toate s-au adunat pe hard discurile mele de-a lungul vremii. Unele mi-au sugerat o linie melodica sau un ritm, altele mi-au dat starea de spirit sau imboldul sa fac o piesa noua. Sint piese pe care le-am inceput acum 3 - 4 ani si pe care nu le-am terminat pentru ca le lipsea ceva. De pilda Ontanara (care inseamna "impreuna" in kreola) - e piesa facuta acum 4 ani cind am primit cadou de la o buna prietena o Kora din Senegal (kora e o harfa africana cu 21 de corzi). Piesa era aproape gata de atunci dar imi doream o voce africana care sa cinte asa cum suna in capul meu. Nu s-a intimplat sa gasesc nimic timp de 4 ani pina in decembrie 2010 cind am ajuns in Guinea Bissau, in Africa. Aveam piesa cu mine, impreuna cu inca vreo doua alte melodii "just in case". Si uite ca s-a intimplat asa cum speram sa cunosc un muzician local, foarte talentat pe numele lui Aboubacar Sylla. Dupa ce am cintat impreuna o seara, ne-am imprietenit si i-am propus sa auda piesa mea. A ascultat-o de vreo doua ori si imediat am inregistrat pe loc trei take-uri cu vocea lui - improvizatie totala si pe partea de muzica si pe versuri. A fost iarasi un moment care m-a marcat, de fapt toata intimplarea.

---

---

Si de aici de fapt a pornit toata ideea noului disc.

Nu era nimic planificat insa cind am ajuns acasa si am ascultat ce am inregistrat cu el mi-am dat seama ca mai exista o piesa pe care am facut-o acum 3 - 4 ani cu Lizzy Parks, o cintareata foarte talentata de jazz din Londra, ca mai am piese compuse pe un ferryboat in Grecia sau cu niste personaje foarte interesante inregistrate in Delta Dunarii, la Petrila, intr-o curte la Berlin, intr-o duminica la inceput de vara in Bucuresti, pe aeroport la Lisabona si tot asa. Si mi-am dat seama ca povestea asta trebuie spusa si trebuie spusa cu sunete si cu muzica, fara imagini.

---

CZB: Cum s-a confirmat colaborarea cu Lizzy Parks şi la ce se referă piesa Tomorrow?

Electric Brother: Lizzy Parks a fost invitata de noi acum multi ani sa concerteze intr-o seara impreuna cu Nostalgia 77 la clubul Embryo. Cind ne-am cunoscut i-am dat un CD cu piesa Tomorrow care nu avea nici voce, nici nume. Eram absolut convins ca nu o sa se intimple nimic, asa cum a fost cazul de nenumarate ori cu multe alte voci. Spre surprinderea mea insa, dupa multe luni am primi un email de la Lizzy cu tot aranjamentul de voci. Suna perfect, impecabil. Am fost foarte emotionat si cred ca de-aia am tinut cu dintii atita timp de piesa asta ca sa ii pot gasi un loc potrivit. Sint convins ca am facut bine si ca cel mai bun loc e pe discul Pe Pamant. Iar momentul versurile ei sint mai actuale ca niciodata:

Think of it, a tragic disgrace

Humans killed because of their race

Knives are drawn, daggers are thrown

Yet we all fear the unknown.

---

Iar la final spune:

So we can get along standing by side

Or we might be in line for the last fight

Work as one and the walls will crash and fall

---

---

CZB: Ce părere ai de schimbarea climatului (topirea gheÅ£arilor, seceta din Amazon) ÅŸi faptul că nu s-au luat încă măsuri în acest sens pe plan global deÅŸi se discută despre problemă de 8 ani de zile?

Electric Brother: Probabil pina nu isi vor lamuri interesele si cum sa profite de pe urma acestei situatii, nu vor face nimic cei care pot face ceva. Dar nu exclud nici faptul ca ar putea fi un ciclu firesc al pamintului sa treaca prin astfel de faze la citeva mii de ani. Stiu prea putine despre subiectul asta.
---

CZB: Albumul Pe pământ este un fel de calmant pentru lumea zbuciumată ÅŸi plină de frustrări în care trăim ... în ce direcÅ£ie Å£i-ar place să se îndrepte Electric Brother în următorul deceniu?

Electric Brother: Ma bucur ca am reusit sa creez un calmant. Daca as putea face ceva si in privinta claxoanelor si a zgomotului din oras, as fi cu adevarat multumit! Legat de muzica, nu stiu daca urmatorul disc o sa fie la fel de calm sau din contra, o sa bag din nou chitara in priza. Pina atunci insa, sper sa mai am citeva concerte cu discul Pe Pamant.
---

---

www.electricbrother.ro

www.myspace.com/electricbrother

---

---

Mulţumim managerului Cristian Busuioc (One Group), prin intermediul căruia s-a realizat acest interviu.

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: