Adrian Berinde

Adrian Berinde – pictor, poet, muzician, regizor – (n. în 4.MAI.1958 la Oradea) a revenit pe scena clujeană în februarie 2011, la Diesel Club, cu ocazia lansării celui mai recent album, Azil.

Adrian Berinde ne subliniază înainte de interviu faptul că el nu face muzică pentru bani, ci din plăcere. Din acest motiv probabil, îÅŸi permite să abordeze notele într-o manieră complet originală pentru piaÅ£a autohtonă, având o muzică elaborată ÅŸi versuri profunde, cu metafore subtile.

Casa de discuri MHO Music declară că cine doreÅŸte să-l încadreze pe artist într-un stil anume, acesta ar fi genul rock, iar pentru cei care nu Å£in cont de etichetări, Berinde e …Berinde.

---

Despre subcultură

Adrian Berinde: Am stat să analizez chestia asta în România. Dacă ai observat, în momentul în care Canalul 37, Pro TV-ul de pe vremuri, a lansat noul brand, făcut ÅŸi proiectat de o firmă din Statele Unite, el a început cu promovarea acestor treburi lejere, ieftine, uÅŸor de digerat, plastic, rapide – ÅŸi a impus un anumit trend, care a fost preluat ÅŸi de celelalte canale media în aceeaÅŸi măsură ... pentru că aici este vorba de o populaÅ£ie subdezvoltată. Este o Å£ară de lumea a treia cu pretenÅ£ii de ex-Mic Paris, cu pretenÅ£ii de soră cu FranÅ£a ÅŸi Germania ÅŸi cine ne-a mai jucat la barbut în timpul războiului. Suntem o Å£ară de pupincuriÅŸti; ÅŸi astăzi la fel facem, pentru că dacă observi, generaÅ£ia actuală, mai superficială, nu are modele de viaţă. Uită-te la ţăriÅŸoara asta, care nici măcar acuma, la 20 de ani după lovitura de stat, nimeni, niciun partid politic nu s-a gândit să crească oameni care să poată să fie preÅŸedinÅ£i ÅŸi care pot ocupa funcÅ£ii de guvern importante ÅŸi care să conducă Å£ara într-un fel.

Nu s-au gândit.

Å¢ara asta ÅŸi-o împart între ei, e a lor, nu e a noastră; e a lor.

---

Nu îÅ£i spun asta nici cu ură, nici cu iubire; o spun detaÅŸat pentru că văd că aÅŸa stau lucrurile, dar în esenţă, această nouă generaÅ£ie la 20 de ani este crescută de media, formatată ca un sclav: îmi trebuie job, trebuie să arăt bine, trebuie să am Å£âÅ£ele pe dinafară / dacă se poate, să se vadă ÅŸi ce culoare am la chiloÅ£i; altfel, nu pătrund, nu intru... Toate job-urile se uită la tine; nu contează ce ÅŸtii să faci, ci cum arăţi. Dacă asta este oglinda acestei societăţi, I'm sorry, dar aÅŸa ÅŸi vor merge lucrurile în continuare.

---

Nu mai sunt oamenii atraÅŸi de nimic. Nu vezi cât de greu îi aduci la un concert; cât de greu îi scoÅ£i din casă ... ÅŸi-au măzgălit sufletele ÅŸi este greu să te zbaÅ£i într-o lume din asta, care a abrutizat foarte mult personalitatea ÅŸi libertatea individului de a se exprima. Dacă este frig afară, este clar că iei trei perechi de pulovere pe tine, ÅŸi reziÅŸti, ÅŸi la -10 ÅŸi la -30. Dar dacă afară e prostie, ce să îmbraci? Cum faci?

---

CZB: Faptul că ai plecat din Å£ară în 1982 este legat de cenzura artei în Comunism?

Adrian Berinde: Cu toÅ£ii eram afectaÅ£i de asta. În primul rând, tot ce se picta avea legătură cu cele două portrete ale conducătorilor - ÅŸi imaginea lor. ToÅ£i artiÅŸtii activi în România la acea vreme trebuiau să fie pupincuriÅŸti, dacă vroiau să se vadă sau să vândă. Numai aÅŸa puteau fi propulsaÅ£i de ziare, de presă sau orice alte mijloace de promovare. Dacă vroiai să faci asta, trebuia să ai în spate un background de lins curuÅ£ de PreÅŸedinte ÅŸi soÅ£ie, cu copilul. Profesorii mei de la Arte au făcut asta; inclusiv BrudaÅŸcu a făcut portrete cu CeauÅŸescu. Eu la aÅŸa ceva am rămas mut ÅŸi am plecat de acolo; nu m-a interesat aspectul acesta, pentru că eu ÅŸtiu să fac portrete, dar pe care vreau eu să le fac. Nu trebuie să îmi spună mie cineva ce să pictez. Să ÅŸtii că eu de asta m-am enervat ÅŸi din acest motiv am plecat din Å£ară ...pentru că am vrut să îmi fac meseria. Acolo am două premii internaÅ£ionale de pictură (pentru tablourile Calul Troian ÅŸi Omul cu MaimuÅ£a), am ÅŸapteÅŸpe expoziÅ£ii vernisate; am pictat pentru Amnesty International ... ÅŸi am mai avut un premiu pentru o carte poÅŸtală realizată în 1988 (Les Dizidents) pentru Centrul Cultural Georges Pompidou din FranÅ£a

---

CZB: De ce te-ai întors la Cluj ÅŸi nu la Oradea?

Adrian Berinde: Pentru că eu în Oradea am stat până la 7 ani, după care am stat o vreme la BraÅŸov, unde am făcut clasele 2 ÅŸi 3, iar a 4a la Liceul Nicolae Bălcescu. PărinÅ£ii mei au vrut să facă rocada ... era greu la acea vreme să se mute la Cluj-Napoca, pentru că era oraÅŸ închis, dar vroiau să facă asta pentru mine, pentru ÅŸcoala de artă, pentru că la ora aceea nu era la BraÅŸov Åžcoală de Artă. Åži-au dat seama de talentul meu de când aveam 7 ani. Eu făceam desene pentru toÅ£i colegii mei din clasă.

---

CZB: Atunci care este legătura între talentul tău în domeniul picturii ÅŸi studioul Taurus, care l-ai deschis la Cluj în 1992?

Adrian Berinde: E foarte simplu. Orice artizan din oricare domeniu de artă, fie el pictor, muzician, sculptor, regizor de film sau de teatru ... orice formă de expresie are în ea ÅŸi muzica ... este obligatoriu legat de muzică. Pasajele dintr-o formă de expresie în altă sunt foarte simple dacă sunt la îndemână. Eu am pictat ani de zile ascultând muzică ÅŸi într-o zi, nu am mai avut chef de pictat - ÅŸi m-am apucat - ÅŸi am scris albumul Absent în trei zile, că trebuia să fac ceva... de duminică până miercuri erau gata 9 piese. A zecea, care se numeÅŸte Oare, am scris-o pe drum, într-un hotel din Budapesta, că mă aÅŸtepta Sandy Deac (inginerul de sunet de la studio) ÅŸi zicea că ar mai fi nevoie de o piesă pentru rotunjirea duratei albumului.

---

CZB: Absent a fost ales Albumul anului 1995 ... dar în biografie nu scrie cine a acordat acest premiu.

Adrian Berinde: Critica de la momentul respectiv aparÅ£inea revistei VoxPopRock, care era al lui Andrei PartoÅŸ, pe care nu-l cunoÅŸteam la ora aceea. El a apreciat materialul ca fiind ceva nou pe piaţă, altceva muzical ÅŸi ca gândire. Normal, eu pot să îmi permit să creez, pentru că eu asta ÅŸtiu să fac. Nu trebuie să faci muzică ca să practici arta.

MulÅ£i care au Conservatorul predau ÅŸi nu au scris o notă în viaÅ£a lor, pentru că nu au curaj.

Le este frică, pentru că ÅŸtiu cât de imens este acest plan de expresie, ÅŸi le este frică. Eu am stat de vorbă cu ConservatoriÅŸti care nu ÅŸtiau să lege două note improvizate, pentru că ÅŸcoala îÅ£i oferă altceva ... ori, când nu ai ÅŸcoala asta, ai în schimb libertate. Atunci poÅ£i să fii tu aÅŸa cum eÅŸti tu ... bun, rău, nu are importanţă. Dar poÅ£i fii tu ÅŸi să te exprimi cum ai chef. Eu aveam această ÅŸansă foarte mare ca studioul să fie făcut la ora aia, că eu aveam în plan să fac studioul de doi ani de zile. Nu l-am avut în plan din prima, dar s-a întâmplat să îl înfiinÅ£ez în acea perioadă ... ceea ce înseamnă că acesta era un drum pe care trebuia să îl parcurg.

Asta nu înseamnă că nu am mai pictat; am avut multe expoziÅ£ii de atunci; ÅŸi acum mai dau cu pensula, ÅŸi vând foarte bine de acasă. Aia nu mi-o ia nimeni, pentru că cu asta m-am născut. AlÅ£ii s-au născut cu puÅŸca ÅŸi cu cuÅ£itul; eu m-am născut cu pensula (râde); asta este singura mea armă împotriva oricărei situaÅ£ii.

---

CZB: Cum te-ai cunoscut cu Ovidiu Buhăţel ÅŸi cu Sandy Deac (inginerii de sunet de la studioul Taurus, care în prezent deÅ£in studioul Digital Dark Vision)?

Adrian Berinde: Au aflat că vreau să fac studioul, au venit la mine acasă ÅŸi mi-au spus, Adi, noi suntem oamenii de care ai tu nevoie. Am stat, m-am uitat la ei în ochi, ÅŸi am înÅ£eles că au dreptate (râde) ÅŸi am zis, OK! Îi dăm drumul. În trei luni de zile era un studio.

---

CZB: Şi Jimi El Lako cum a apărut la studio? Erai prieten mai vechi şi cu el?

Adrian Berinde: Nu, nu eram prieten cu el. L-a adus Ovidiu Buhăţel, care mi-a zis: hai să ascultăm un chitarist – ÅŸi m-a dus pe terasă la Chios, unde “am băut o bere” cu Buhă. El a băut o bere, iar eu am cerut o apă minerală sau un kinley, că nu beau alcool niciodată. Åži am ascultat ÅŸi am zis că este minunat. Buhă m-a întrebat dacă vreau să vorbesc cu el, că poate vom avea nevoie într-o zi de chitariÅŸti ... ÅŸi am zis, sigur că da. A venit a doua zi în studio, iar după o săptămână l-am angajat ÅŸi a fost chitarist în studioul Taurus până aproape de anul 2000, când am plecat din Cluj. A stat aproape ÅŸapte ani, atât cât durează un ciclu. Jimi El Lako în perioada aia a învăţat electronica, electrotehnica, informatică ... iar astăzi este un excelent, un mare, mare aranjor, compozitor ÅŸi tot ce vrei tu. Fiecare dintre ei ÅŸi-a urmat drumul lui, dar studioul Taurus a fost o ÅŸcoală pentru noi toÅ£i – ÅŸi pentru tine – ÅŸi pentru oricare a intrat pe uşă – învăţai ceva, ascultai ceva, plecai acasă altfel.

CZB: Primul meu interviu cu un artist autohton a fost cu Nicu Alifantis, la studioul Taurus...

Adrian Berinde: Acolo a tras Nichita.

Au mai fost Survolaj din TimiÅŸoara (primul lor LP, Let Me Fly In Your Hair a fost făcut în Taurus), Nightlosers, Adrian Berinde, BMG (din Baia Mare, al cărui producător iarăşi, eu am fost), Compact, Semnal M, cu Iuliu Merca, Knockout ... au fost ÅŸi trupe de thrash ÅŸi de heavy (Ura de După Uşă), muzică populară ... a fost ÅŸi Grigore LeÅŸe (râde). Am avut francezi, americani, italieni, elveÅ£ieni...

CZB: Şi o trupă din Noua Zeelandă.

Adrian Berinde: Da, aÅŸa e. Acolo s-au întâmplat multe lucruri – ÅŸi eu sunt foarte fericit că s-au întâmplat să ÅŸtii, pentru că este un lucru să treci prin viaÅ£a asta fără să laÅŸi nimic în urmă ÅŸi altceva să laÅŸi. Eu mă pot bucura de acest mare cadou, cel puÅ£in intenÅ£ia pe care am avut-o în momentul acela a lăsat o mare dâră în memoria ÅŸi istoria oamenilor moderni, din '90 încoace. Am marcat cumva peisajul muzical în felul acesta. Adică poÅ£i să mai marchezi dacă mergi la concerte ÅŸi arunci cu ouă ÅŸi roÅŸii – ÅŸi aÅŸa poÅ£i să marchezi peisajul muzical românesc. El poate fi marcat în diferite forme, dar aÅŸa l-am marcat cred bine.

---

CZB: Atunci, consideri că după 20 de ani, Å£ara este mult mai centralizată decât în anii 90?

Adrian Berinde: BineînÅ£eles, dar nu este normal.

CZB: Ar trebui să se întâmple ceva ÅŸi la Cluj, cu câte talente se lansează ÅŸi se perindă prin acest oraÅŸ...

Adrian Berinde: Da, vezi, asta a scăpat ... studioul Taurus îi aduna laolaltă... pentru că e important să-l ÅŸtii pe ăla, pe ăla, pe ăla, pentru că atunci când ai nevoie de un instrumentist ÅŸi ÅŸtii unde îl poÅ£i găsi, îl poÅ£i aborda firesc, pentru că îl cunoÅŸti. Åži unde îl poÅ£i cunoaÅŸte, decât într-un loc unde se întâmplă muzică. Nu ai văzut cum atrăgea acel loc oamenii? Veneau ÅŸi pur ÅŸi simplu stăteau să tragă cu urechea, ce se mai trage în studio, ce mai e nou. Veneau mulÅ£i ziariÅŸti, veneau oameni de muzică din Å£ară. Au fost toÅ£i practic, marii artiÅŸti ai ţării, începând de la Cargo ÅŸi terminând cu Ilie Stepan de la TimiÅŸoara, cu Mircea Baniciu sau Florian PittiÅŸ de la BucureÅŸti, au fost toÅ£i, iar toÅ£i aveau un gând bun ÅŸi eu personal am cunoscut multă lume la mine în studio. A fost un rich mix ... întâlniri bogate, sănătoase ÅŸi valabile, care au Å£inut ani de zile. Florian PittiÅŸ mi-a devenit prieten foarte bun. Ai văzut că el este citat des la lansarea actualului meu album. Este un nume de referinţă.

---

CZB: Primele albume semnate Adrian Berinde au fost trase alături de cvartetul de la Târgu MureÅŸ, 4Given. Ce s-a întâmplat cu 4Given?

Adrian Berinde: Laszlo Lehel a cântat cu mine aseară, iar Ovidiu Condrea este ocupat cu alte treburi, ÅŸi am cântat cu Claudiu Purcărin ÅŸi a ieÅŸit impecabil. Grunzo Geza a fost din vechea trupă ÅŸi singurul care nu mai este cu mine, Peter Szallosi, nu mai este pentru că are un feeling mult prea jazz rock ÅŸi fusion ... ÅŸi toate concertele mele se terminau cu jazz, ÅŸi m-am enervat. Era foarte performant ÅŸi individualist ca persoană ÅŸi trăgea toată trupa după el, pentru că dacă o lua pe acel stil, toată lumea trebuia să se ia după el, pentru că aÅŸa era filmul. Nu te poÅ£i face de ruÅŸine pe scenă. Astfel, toate piesele mele medievale se terminau în note de jazz-fusion, ÅŸi asta m-a supărat puÅ£in. Am zis ok, hai să revenim la muzică. Aia e o chestie bună, de performanţă.

---

Jazz-ul, după părerea mea este ca un motociclist singuratic, care fuge cu 299,3 km la oră pe un aeroport părăsit din orice ţară vrei tu din lume, dar nimeni nu ştie. E o chestie de genul: Da, eu am făcut asta ... dar nu te crede nimeni.

---

AÅŸa face Szallosi Peter, chestii din astea de moment ... dar nu se vinde jazz-ul. Eu am avut ca invitaÅ£i în clubul Prometeus de la BucureÅŸti Jazz-Folk, prima revistă de gen din lume, înfiinÅ£ată în 1933 în FranÅ£a, ÅŸi mă cunosc bine cu cei care au iniÅ£iat treaba asta ÅŸi care au dus-o mai departe ÅŸi cu ei am stat de vorbă despre faptul că Jazz-ul nu se vinde, Jazz-ul se arată! Este vorba de o aritmetică de o seară. Jazz-ul nu trăieÅŸte; este o antiteză în muzică. Ea a devenit un fel de ... ah, se poartă aurul de 18? ok. Asta este jazz-ul. Ne place jazz-ul mai mult pentru cât de sofisticat este ÅŸi că umblăm în locuri deosebite, dar de fapt genul nu are valoare ca muzică, ci ca întâmplare, de performanţă, spontaneitate, improvizaÅ£ie. Sigur că acestea sunt valorile lui, dar pe disc nu ai cum să mai redai aceeaÅŸi atmosferă din club. Pe disc se cântă altfel ... special pentru disc, interpretat profesional... ori miÅŸto este să intri în vibraÅ£ie cu carnea ÅŸi cu sângele tău în momentul în care cântă – iar muzicianul se află la un metru de tine. Asta este adevărata fuziune, nu denumirile astea, că este jazz-pop, jazz-rock, jazz-folk ... astea sunt glume de societate, ca ÅŸi-n nu te supăra frate. Dar nu acolo trebuie căutată muzica; muzica se face în ÅŸapte acorduri minore ÅŸi majore, atât.

---

CZB: Noul album este DIY sau se lansează printr-o casă de discuri?

Adrian Berinde: MHO se numeÅŸte casa de discuri deÅ£inută de Alina Manole ÅŸi Tudor Vîlcu. Ei sunt protagoniÅŸtii acestei case. Trebuia iniÅ£ial să scot albumul prin Nova Music (licenÅ£iaÅ£ii BMG România), dar a trebuit să renunÅ£ la colaborarea cu ei pentru că nu mi-a plăcut felul în care au formulat modul de lucru. Am mers cu MHO pentru că ei chiar s-au ocupat de mine; promoÅ£ia a fost foarte bună în perioada asta. Nu am nimic de comentat la modul în care ÅŸi-au făcut treaba. Cinci apariÅ£ii în Jurnalul NaÅ£ional timp de o săptămână ... promovarea pe net ... trebuie să vezi cum arată producÅ£ia discului (bine, că a fost gândită de mine toată povestea) ... fiecare detaliu contează. Este un disc de excepÅ£ie pentru momentul acesta; arată superb, are ÅŸi o cărÅ£ulie ÅŸi are o prezentare foarte frumoasă. Este un album mai ezoteric, în comparaÅ£ie cu celelalte din trecut. Este un album concept, fiind scris cu doi ani înainte să păţesc ce am păţit – ÅŸi de fapt este un disc precognitiv. Fără să vreau, am intuit într-un fel ce va urma. Mă aflam în spital, au venit prietene la mine ÅŸi mi-au zis; măi, tu vezi ce cânÅ£i aici, tu auzi ce trăieÅŸti? Asta este o enigmă pe care eu nu o să mi-o pot explica. Nici nu caut. O las acolo cum e.

---

CZB: Am citit în presă că ai declarat că ai devenit mult mai credincios ca înainte.

Adrian Berinde: Nu sunt neapărat mai credincios, ci am înÅ£eles mult mai bine care este alchimia dintre noi, oamenii, în primul rând ÅŸi ce efect are fărâma de divinitate din fiecare dintre noi în momentul în care ea se vede. Asta mi s-a întâmplat, dar nu am devenit mult mai credincios, în ritmul unei credinÅ£e susÅ£inute ÅŸi arătate. Sunt mai credincios în suflet, în lumea mea interioară, dar nu am veleităţi de credincios care să meargă la biserică.

---

CZB: RegreÅ£i ceva ce nu ai făcut până acuma?

Adrian Berinde: Nu, pentru că în viaţă nu mi-am dorit niciodată ceva ce nu puteam avea – ÅŸi atunci mi-am reglat automat toÅ£i rulmenÅ£ii de aÅŸa natură încât să merg acolo unde vedeam ce pot realiza. Poate singurul regret este că nu am un copil. Acesta este un regret pe care nu este încă prea târziu să-l recuperez (râde). Acesta este singurul minus pe care-l regret în acest moment. Am 52 de ani ÅŸi mi-ar fi plăcut să car un pui pe stradă.

---

CZB: De ce te-ai mutat la BucureÅŸti? Asta s-a întâmplat în 2000?

Adrian Berinde: Nu. Deci, după ce am renunÅ£at la studioul Taurus, am plecat în Canada la Cirque du Soleil, iar după aproape un an de zile am renunÅ£at la acel contract ÅŸi am venit la BucureÅŸti pentru alt contract, unde mi s-a pus în spate ÅŸi în braÅ£e un club pe care trebuia să îl fac The Best Culture Club din oraÅŸ. În ÅŸapte luni l-am adus acolo, el a fost cel mai bun club de cultură. Acolo s-au întâmplat foarte multe lucruri. Am dat cu creta pe perete ÅŸi am făcut o dungă, după care mi-am zis că de aici în jos nu o să merg niciodată. Am mers ÅŸi am zis la patron: aÅŸa e bine, îÅ£i convine aÅŸa? A zis că da, ÅŸi nu s-a băgat peste mine niciodată. Acolo am făcut cum am ÅŸtiut.

---

CZB: CâÅ£i ani ai fost director de evenimente la Club Prometeus?

Adrian Berinde: Efectiv, am fost responsabil pentru treaba asta aproape trei ani; în contract aveam ÅŸi două cântări pe lună la Club Prometeus. I-am avut în trupă pe Ovidiu Condrea (tobe, ex-Slang) ÅŸi pe Sebastian Pal la chitară bas; ei erau aÅŸa ziÅŸii 4Given pentru mine; îl chemam pe Jimi ElLako la concertele ce le susÅ£ineam la Cluj-Napoca; îi foloseam în toate duminicile la seara de Jazz; practic, am avut toate vocile de Jazz: pe Teodora Enache, spre exemplu, am avut-o doi ani jumate în club. Astfel aveam timp să repetăm împreună, să orchestrăm altfel lucrurile; a fost miÅŸto perioada aia. Pe mine m-a ajutat foarte mult în a fi auzită muzica asta; am avut clubul plin timp de doi ani jumate. Era o atracÅ£ie; era un templu; eu cam aÅŸa le fac, ÅŸtii? ... Veneau la concerte MoÅ£u PittiÅŸ, Adrian Pintea, să recite în concertele mele; a fost multă lume bună, plus că făceam seri de teatru; am pus ÅŸi o piesă de teatru acolo, am pus Salonul 6 al lui Anton Pavlovici Cehov (care a fost ulterior în contract cu Teatrul Nottara – tot din BucureÅŸti, până în iunie 2011) ... e mai uÅŸor la BucureÅŸti să învârÅ£i lucrurile ... aici (la Cluj) ... nu prea ai cum.

Acolo totul se mişcă mult mai uşor, e mai simplu; clubul este mai mare şi este şi nevoia să faci lucruri mai mari... există un fond plin de viaţă mult mai important ca aici - sau comparat cu orice alt oraş, care s-a separat un pic de centru.

Pe mine nu mă amuză, în completare, să locuiesc în BucureÅŸti, fiindcă aici, la Cluj, sunt la 4 minute de spital; dacă mi se întâmplă ceva, imediat mă duc - totul e mult mai aproape dacă locuiesc într-un oraÅŸ mai mic.

---

Adrian Berinde a fost operat de urgenţă în 2010, fiind obligat să facă un transplant de ficat. Spre deosebire de Cristi Minculescu, elveÅ£ianul Adrian Berinde s-a operat la el în Å£ară ...

---

Autor: RiCo

---

www.adrianberinde.ro

---

Cumpără albumul on-line

http://librarie.carturesti.ro/azil-248788

---

Websaitul casei de discuri MHO

www.mho.ro

---

BIOGRAFIE Adrian Berinde

http://czb.ro/articol/1957/

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: