Doru Atomei

CZB: Cum te-a afectat pe tine personal incendiul din Colectiv È™i în ce sens crezi că s-a schimbat ceva privind scena muzicală autohtonă după tragedie (dacă simÈ›i s-a schimbat ceva)?

Doru Atomei: Colectiv a fost o tragedie. De felul meu sunt un optimist incurabil si incerc sa nu-mi las nemultumirile interioare sa ma copleseasca. Privit pragmatic, nu s-a schimbat nimic, daca vorbim de scena: nu exista labeluri, nu exista reviste, nu exista platforme... Fiecare merge pe cont propriu, viseaza sa dea lovitura si da, se declara socat si afectat de ce a fost in acea seara ghinionista. Dar atat. Nu am vazut pe nimeni sa fie franc si sa aiba curajul sa declare realitatea. Care? Pai, pana in acel moment, in Bucuresti, in afara de Fabrica, nu exista o alta locatie indoor in care sa incapa mai mult de  200 de omuleti, care sa accepte sa se cante in ea Rock, Metal sau alte sonoritati extreme, non mainstream.

Colectiv era un club aparut relativ nou pentru Rock, care oricum mixa si Metal cu Electro si alte chestii, era chiar "premium" fata de alte cluburi, cel putin asa arata. Am fost acolo inainte, am vazut concerte cu multe trupe extreme, cu flacari, cu public dublu fata de ce a fost in seara aia diabolica de sfarsit de octombrie. Pana atunci eram convins ca proprietarii clubului sunt tipi care chiar doreau sa sustina miscarea Rock, dar privita financiar, ca era un business pentru ei. Ceea ce era mare lucru pentru o capitala europeana, unde oricum nu existau alte locatii dispuse sa accepte Rock.

In fine, ipocrizia e mare, au murit copii nevinovati, s-au creat traume, suferinta continua sa fie mare, doar doar pentru cei implicati direct. Restul a uitat, in sensul ca militantismul e zero, mobilizarea de atunci a devenit astazi doar o miscare underground, care va exista si de acum incolo, dar doar in sufletele celor implicati. 

Patriarhia ne-a aratat ca, la greu, nu te poti baza pe ea, asa ca pana si ideea de credinta tinde sa se interiorizeze si sa se izoleze, politicienii sunt toti o adunatura de ciocoi care nu ne reprezinta, oamenii de presa de specialitate sunt putini si dezbinati... hmmm, e totul la fel ca inainte, din pacate. Doar ca suntem putini mai atenti la ISU si respectam reguli ce trebuiau oricum respectate. Nu exista responsabilizare, empatie, dorinta. Suntem atat de ipocriti incat am tinut Arena Nationala inchisa 4 luni si apoi I-am dat drumul, fara sa facem nimic. Nu mai spun de cluburi. Prieteni care au fost in Colectiv nu mai sunt, altii, norocosi ca au scapat, raman cu traume pe viata... Ma gandesc doar ca si eu as fi putut fi in locul lor, dar na, asta este. Un sentiment greu, irespirabil, lasat pe mana timpului, singurul responsabil sa-l dilueze.

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: