Doru ROCKER Ionescu (n. 1.FEB.1965 la FocÅŸani)

Doru (Emil, zis Rocker) Ionescu (n. 1.FEB.1965 la FocÅŸani) a absolvit Åžcoala de Muzică FocÅŸani (în 1979, unde a studiat pian ÅŸi flaut) ÅŸi Facultatea de Aeronave (1991, IPB). Până în 1990, a fost muzician liber-profesionist (chitară, tobe). A fost chitarist ÅŸi baterist în trupe (Epsilon, Universitas, Crepuscul) care au activat la „Casa StudenÅ£ilor” sau la „Universitas” la FocÈ™ani È™i BucureÈ™ti.

Realizator al revistei muzicale Rocker (1990-1994, 1999) ÅŸi al mai multor emisiuni muzicale la Radio 3 – România Tineret (1993-2004), din 1994 este jurnalist senior la TVR.

Cred că toate persoanele active în domeniul muzical folk-pop-rock-jazz apreciază emisiunile TV realizate de Doru (Veni video vici, Timpul Chitarelor, Remix, Rock Forum, Jazz Restitutio, Pop Cultura, Lumea È™i noi, etc.), È™i felul în care a valorificat arhiva de la TVR.

Din rubrica scrisă lunar din 2000 pentru Actualitatea muzicală (revista UCMR) au rezultat cărÅ£ile “Timpul chitarelor electrice – Jurnal de călătorie în arhiva TVR” (2006, Humanitas EducaÅ£ional), “Club A – 42 de ani”, “Muzica tinereÅ£ii tale” (2011, CDPL) ÅŸi “PoveÅŸti cu cântec din diaspora”, “100 de români ÅŸi aventurile lor muzicale” (2014, ArtPrint). În paralel cu acestea, a realizat selecÅ£ia pentru DVD-ul Timpul chitarelor – vol. I (2009, TVR Media) ÅŸi CD-ul “Discul emigranÅ£ilor - Muzici din diaspora” (Soft Records, 2015).

L-am cunoscut pe vremea când lucra la ghidul TV editat de Televiziunea română, Panoramic Radio-TV.

RiCo pentru CZB: 16 august, 1977 a fost data la care a murit Regele Rock'n'Roll-ului, Elvis Presley. Ai vreo amintire asociată cu ziua respectivă?

Doru ROCKER Ionescu: În acea zi mi-a cumpărat tatăl meu prima chitară de la OdobeÅŸti (acustică – Elena II). M-am apucat de cântat la Casa Pionierilor. Acolo, profesorul m-a remarcat ÅŸi la tobe, după aia am făcut formaÅ£ie în liceu. În armată la fel, iar la facultate s-a Å£inut un tip să facem trupă în BucureÅŸti. S-a făcut o trupă ÅŸi am cunoscut-o pe Mirela care avea să-mi fie ÅŸi soÅ£ie ÅŸi care cânta la liceul Basarab. Am avut mai multe trupe, printre care ÅŸi cei care au devenit Crepuscul, care a fost o chestie de top la nivel de underground studenÅ£esc: am ajuns formaÅ£ia Casei StudenÅ£ilor (din BucureÈ™ti). A Å£inut până în ’90, când am văzut că nu se întâmplă ce ar trebui să se întâmple; eu având ÅŸi alte informaÅ£ii, făcând prima revistă „Rocker“, ÅŸi am văzut că nu erau ÅŸanse prea mari pentru trupele mici. În fine, singura direcÅ£ie rămânea revista.

CZB: Te-ai născut È™i ai crescut la FocÈ™ani. Cum ai ajuns la BucureÈ™ti È™i cu ce ocazie te-ai hotărât să rămâi acolo?

Doru ROCKER Ionescu: Am ajuns ca student la Aeronave, în toamna lui 1984. Am rămas după ce-am terminat facultatea, deja făcusem primele reviste Rocker, aÈ™adar părăsisem din mers domeniul AviaÈ›iei.

CZB: Ai terminat Facultatea de Aeronave. De ce nu te-ai simțit atras de acest domeniu de activitate?

Doru ROCKER Ionescu: De fapt am abandonat-o, în 1990 (eram în anul V), era clar că moartea lui CeauÈ™escu (care băga bani negri în AviaÈ›ie, voia el musai industrie, aveam o tradiÈ›ie…) o să afecteze domeniul, ceea ce s-a È™i întâmplat. În plus, eu aveam antecedente cu pilotajul, din liceu, iar în anul II s-a desfiinÈ›at secÈ›ia de NavigaÈ›ie. Până la urmă am terminat-o că aÈ™a mi-au cerut patronii editurii Odeon (care a preluat revista “Rocker”) ca să mă poată angaja, în 1991.

CZB: Ai învățat să cânÈ›i la pian, apoi la flaut È™i chitară; ce te-a îndemnat să încerci tobele, È™i ai cântat la baterie cu vreo formaÈ›ie?

Doru ROCKER Ionescu: La tobe am fost încă de la formaÈ›ia Casei Pionierilor din FocÈ™ani, într-a VIII-a, nu aveau pe altcineva, eu eram atras… Da, am cântat la tobe È™i în liceu, cu Epsilon, È™i la facultate, cu AeroSol, Spasm, mai multe… În paralel, însă, am fost tot timpul chitarist, de exemplu cu Crepuscul.

CZB: Ai câÈ™tigat premii alături de formaÈ›ia Crepuscul în 1989; ce părere ai de formaÈ›ia clujeană Krepuskul (înfiinÈ›ată în 2010)? 

Doru ROCKER Ionescu: InteresanÈ›i… metale grele din underground, dar încă nu i-am văzut live, înregistrările de studiou pot păcăli în ziua de azi. Dacă erai în România în anii 80, m-ai fi întrebat de Crepuscul din TimiÈ™oara, supergrup jazz, cu Dan Ionescu la chitară, chitarist uriaÈ™. Bine, È™i eu am aflat târziu de ei; Johnny Răducanu m-a confundat de două – trei ori, era convins că sunt Dan (semănăm un pic, la chip; acum el e la Toronto).

CZB: Faci jurnalism muzical de un sfert de secol. De ce eviți să faci critică muzicală?

Doru ROCKER Ionescu: Depinde ce înÈ›elegi tu prin critică muzicală, nici eu nu cred că È™tiu exact ce e asta. Zicea Andrei PleÈ™u în 1990 că meseria lui (de critic de arte plastice) nu era OK, artistul e suveran… Eu m-am lăsat de cântat (visul meu de-o viață) ca să-mi ajut congenerii, È™tii prea bine; dacă nu văd, tot caut jumătatea plină a paharului. În reviste È™i emisiuni particulare m-am luat È™i eu de o grămadă de trupe È™i artiÈ™ti cu bube. Dar la TVR nu-mi permit să-mi dau cu presupusul È™i cu propriile-mi gusturi muzicale. Acolo reprezint Televiziunea naÈ›ională, publică, eu resimt din plin responsabilitatea. Dacă eram cel mai bun chitarist din lume, poate mi-aÈ™ fi permis să-mi dau È™i cu părerea, ha ha.

CZB: Cum îÈ›i explici lipsa unei reviste muzicale pentru adulÈ›i distribuită pe plan naÈ›ional în România?

Doru ROCKER Ionescu: Știam totuÈ™i de “Sunete”, mi-a căzut de multe ori pe mână. Netul e mai la îndemână, probabil, niÈ™a muzicală din România are… “atributele” ei… Dacă ar exista un sindicat al muzicienilor din branÈ™a asta, ar fi mult mai simplu, ar fi revista lui. Dar probabil È™tii ce s-a întâmplat de-a lungul anilor cu astfel de iniÈ›iative…

CZB: Ce părere ai de scena muzicală autohtonă în 2016?

Doru ROCKER Ionescu: E foarte tare, evenimentul din Colectiv n-a demolat-o, aÈ™adar o va fi întărit; viitorul apropiat îmi va da dreptate (sau nu).

CZB: Cum te-a afectat pe tine personal incendiul din Colectiv È™i în ce sens crezi că s-a schimbat ceva în domeniul muzical după tragedie?

Doru ROCKER Ionescu: Păi m-a afectat, era să fiu È™i eu pe acolo, ca È™i alÈ›i câÈ›iva apropiaÈ›i, din generaÈ›ia mea, de fapt din gaÈ™ca noastră nouăzecistă, din care faci È™i tu parte, peste timp; toÈ›i au lipsit la momentul zero din diverse motive, mai puÈ›in Nelu Tilie.

Primele influenÈ›e au fost clar negative. Adică s-a pus problema underground-ului rock pe tapet la nivel naÈ›ional (chestie foarte faină), apoi au apărut alte È™tiri interesante pe televiziuni; în schimb, domeniul a avut de suferit prin dispariÈ›ia sălilor mici de concert… Însă mentalitatea (vizavi de rockeri) s-a schimbat; la TimiÈ™oara, prin decembrie, mi s-a povestit că s-au umplut È™colile de rock de cursanÈ›i. Sunt mule de vorbit aici, s-au zis oricum destule…

CZB: Au trecut mulÈ›i ani de la “Veni Video Vici” pe TVR2. Recent ai luat-o de la capăt cu “Lumea È™i noi” la TVR InternaÅ£ional… a cui a fost ideea È™i care a fost până acum călătoria cu cele mai multe peripeÈ›ii?

Doru ROCKER Ionescu: Nu văd legătura între ele – probabil prima È™i ultima mea emisiune… Ideea cu muzicienii din diaspora a fost de la TVR 50, din 2006, atunci n-au mai rămas bani la bugetul evenimentului, desi fusese aprobată. Dar în 2010 am intrat È™i eu în proiectul de la TVR InternaÈ›ional – o serie de emisiuni cu portrete ale românilor din diaspora. EdiÈ›iile mele s-au numit “O poveste… cu cântec!”; eu am propus muzicieni È™i am avut norocul să filmez atâÈ›ia până acum pentru că reuÈ™eam să intervievez È™i trei pe zi. Îi grupam de la bun început; sunt foarte mulÈ›i, cum È™tii È™i tu, mai multe generaÈ›ii, unii au avut cariere semnificative È™i în România, alÈ›ii au apărut direct în străinătate. Pe la New York sau Toronto am È™i aÈ›ipit în timpul interviurilor, n-am socotit distanÈ›ele dintre ei, chiar în acelaÈ™i oraÈ™ fiind… Fiecare călătorie a avut un moment cheie, de la pierdutul avionului È™i până la neacordarea vizei… dar nu pot să-È›i spun mai mult; în cartea rezultată după primele 100 de ediÈ›ii sunt povestite mai multe.

CZB: Cea mai recentă carte lansată de tine este "Timpul chitarelor. Muzica tinereÈ›ii… a la Cluj”. Ce urmează?

Doru ROCKER Ionescu: Păi volumul cu diaspora ar putea fi reeditat oricând, am ajuns la 140 de muzicieni, s-a mai echilibrat balanÈ›a cu cei de departe.

În mai (2016) apare sigur, la Casa de Pariuri literare, “MOȘU. Florian Lungu în dialog cu Doru Ionescu”, apoi “MONY, Canarul galben”, la Integral. În rest, trag când am timp la două volume care continuă ce-am început cu Clujul, respectiv seria “Timpul chitarelor” – unul e dedicat lui Cornel Chiriac È™i muzicienilor È™aizeciÈ™ti, altul TimiÈ™oarei. Pentru că m-am uitat È™i spre jazz - măcar numele foarte mari - ambele cărÈ›i sunt stufoase, ca să nu zic mai mult. Pentru mine, este foarte important ceea ce am început în cartea Clujului – că m-am apropiat mai mult de motivul pentru care m-am apucat de jurnalism muzical în 1990 – să-i ajut pe cei mici, în curs de afirmare. Asta a vrut de fapt să facă È™i revista “Rocker” È™i emisiunile “Veni Video Vici” ori “Remix” (formatul “Rock Forum” din Club A). Dar dacă scriam sau făceam emisiuni cu nume noi, n-aÈ™ fi avut nicio audiență; în fine, asta e părerea mea.

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: