• czb.ro
Zoom. Genuri Muzicale

Coon Songs

Publicat in: 31.01.2014, 16:11PM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 0
Vizualizari: 491
Etichete: All Coons Look Alike To Me, America Rasista, Coon, Coon Coon Coon, Coon Songs, Ernest Hogan, Every Race Has A Flag But The Coon, Heelan & Helf, Negro, Ragtime Jazz, Spencer & Ossman, Whig Party
Coon Songs

Cântecele Coon (songs) au reprezentat un gen popular de muzică în Statele Unite, care au acoperit patru decenii de succes, între 1880 și 1920. Linia melodică este formată de regulă din ritmuri ragtime jazz. Fiind interpretată exclusiv de soliști de culoare, America rasistă (un capitol lung al istoriei care nu este scos suficient în evidență în școli) a început să se folosească de gen pentru a-și bate joc de fosta populație de sclavi.

--- 

Coon este un termen arhaic peiorativ - un argou de acum 100 de ani folosit pentru a reprezenta cetățenii de culoare din Statele Unite. Dacă în zilele noastre este perfect admisibil ca un negru din Statele Unite să își zică Negro (în timp ce un alb nu are voie să folosească acest termen), situația era similară și acum 100 de ani (diferența fiind că albii le spuneau Coon la conaționalii de culoare, în mod peiorativ, în față). 

--- 

Astfel, la fel cum în muzica Rap din secolul 20 artiștii de culoare folosesc în mod uzual cuvintele Ho și Nigger, la fel era situația acum 100 de ani în muzica Coon, compusă și interpretată de artiștii de culoare din Statele Unite. Diferența este însă că Eminem nu își permite să rimeze versuri cu Nigger, în timp ce la începutul secolului trecut, au apărut sute de artiști albi care se vopseau cu ceară neagră pe față (Blackface) și cântau piesele Coon pentru a capitaliza asupra fenomenului și pentru a distra publicul alb în sălile de spectacol unde artiștii de culoare nu aveau voie să susțină spectacole sau concerte.

--- 



--- 

Pentru a înțelege fenomenul, ar fi ca și cum rromii ar numi manelele Țigane și ar cânta despre ei ca fiind Țigani. La noi însă, percepția publicului în general nu acceptă autoironia ca formă de divertisment, iar populația albă încearcă să imite orice este la modă cu patos în ani de criză economică, socială și politică, pentru a capitaliza asupra fenomenului promovat de mass media centralizată din capitala aflată în sudul extrem al țării.

--- 



--- 

Termenul Coon vine de la partidul Whig Party, din anii 1830. Whig Party folosea ratonul (Racoon) drept mascotă. Acest partid era cel mai tolerant proving populația de culoare din SUA - și probabil de aici vine asocierea ulterioară a cuvântului atunci când este vorba de negrii.

--- 

Artiștii de culoare se autoironizau prin muzică, folosind termenul uzual al vremii pentru populația de culoare, Coon, iar versurile aveau un mesaj puternic social, care descria modul de viață, mentalitățile și sărăcia păturii sociale formată de doar câteva decenii din foștii sclavi ai statelor din sud. 

--- 

Primele piese Coon au fost editate în 1880 (la vremea respectivă muzica este comercializtă sub forma de partituri cu versuri (foi cu note muzicale); înainte de televizor, radio sau gramofon, seara, familiile celor din pătura mijlocie se adunau în jurul pianului).

--- 

Piesele simpluțe (unele chiar și cu limbaj vulgar), care veneau ca variantă modernă la muzica clasică, simfonică și de cameră - sau cântece de leagăn dezvoltate din marșuri de război, au prins la clasa mijlocie, care se află în creștere (cel puțin în SUA) în anii lipsiți de războaie și crize economice, din 1890.

--- 

Se apreciază că s-au publicat peste 600 de astfel de compoziții în anii 1890 (mai mult de una pe săptămână), iar pentru că lumea se distra copios de versuri, numeroși compozitori au înlocuit textele mai multor piese tradiționale, cu versuri adaptate în stil Coon

--- 

Compozitorii de pe Tin Pan Alley au început să compună piese Coon; compozitori respectați, precum Irving Berlin au compus deasemenea astfel de melodii pentru a câștiga mai mulți bani, dar și un asistent apropiat al compozitorului John Philip Sousa se ocupa de astfel de compoziții pentru repertoriul orchestrei. Se ajunsese la punctul unde mai mulți compozitori albi decât cei de culoare au îmbrățișat fenomenul muzical.

--- 

Piesele cele mai de succes ale genului rămân:

  • Every Race Has a Flag but the Coon (Heelan & Helf, 1900)
  • Coon Coon Coon (Spencer & Ossman, 1901)
  • All Coons Look Alike To Me (Ernest Hogan, 1896)

--- 



--- 

Desigur, la începutul anilor 1900, a început o mișcare culturală anti-Coon, promovată de personalități și intelectuali de culoare, iar numărul pieselor de acest gen au scăzut dramatic după 1910.

--- 

Byte. În 13.AUG.1920 instituția The Universal Negro Improvement and African Communities League a creat un steag roșu, negru și verde, ca răspuns la piesa rasistă Every Race Has a Flag but the Coon (1900).

http://en.wikipedia.org/wiki/Universal_Negro_Improvement_Association

--- 

Deși în Coon se cântă în general despre sărăcie, prostie, violență, ignoranță, alcoolism și promiscuitate, genul a contribuit la toleranța și asimilarea ritmurilor africane la nivel de industrie în SUA. La trecerea dintre secole, Ragtime a devenit astfel un gen extrem de popular în rândul albilor tineri, iar argoul folosit aici va influența vocabularul folosit în genul Blues.

--- 

Genul Coon a fost introdus în producții de teatru - traversând astfel Atlanticul. În SUA, Coon este folosit în piesele Vaudeville, fiind interpretat de glasuri puternice (the coon shouters), precum Artie Hall, Sophie Tucker, May Irwin sau Julia Gerity. În Anglia însă, genul muzical este asimilat și înțeles altfel, deoarece populația de aici este încă predominant albă. Eroii genului la englezi sunt: Eugene Stratton, G.H. Elliott și G. H. Chirgwin.

--- 

Byte. Din punct de vedere al sociologilor, apariția și promovarea genului este explicat prin mecanismele de educare politică ale vremii. Populația de culoare este integrată în normele societății prin segregare culturală și subordonare economică la nivel de mase. Textele cântecelor prezintă stereotipul omului de culoare din SUA ca fiind o ființă periculoasă, care amenință ordinea socială din SUA, și care trebuie disciplinată și controlată cu orice preț.

--- 

Ironia sorții este că artistul de culoare se folosește de supapa de libertate pentru posibilitatea de promovare artistică și de venit suplimentar, și generează un val de ritmuri muzicale cu impact pe termen lung, care va influența mersul lucrurilor în industria muzicală a secolului 20. Fiind vorba de singura țară din lume care câștigă două războaie mondiale - fără a suferi pagube interne, impactul acestor ritmuri, care vor evolua în genuri și subgenuri noi muzicale (fie că e vorba de rock, soul, disco sau rap) vor face ocolul lumii.

--- 

Autor: RiCo


Facebook Twitter MySpace  
 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam:  

Niciun comentariu!

Articole relative:

Skiffle
Skiffle...
Publicat in: 04.02.2015, Ora: 06:28AM
Work Songs
Work Songs...
Publicat in: 31.03.2014, Ora: 06:58AM
Spirituals / Negro spirituals (1740-1927)
Spirituals / Negro spirituals (1740-19...
Publicat in: 24.03.2014, Ora: 06:45AM
Ballad Opera (1728-1750)
Ballad Opera (1728-1750)...
Publicat in: 14.03.2014, Ora: 15:16PM
Hokum
Hokum...
Publicat in: 17.02.2014, Ora: 06:34AM
DANS. The Turkey Trot (1900 - 1914)
DANS. The Turkey Trot (1900 - 1914)...
Publicat in: 07.05.2014, Ora: 06:29AM
DANS. Texas Tommy
DANS. Texas Tommy...
Publicat in: 03.05.2014, Ora: 06:17AM
Sophie Tucker (The Last of the Red Hot Mamas, 1884 - 1966)
Sophie Tucker (The Last of the Red Hot...
Publicat in: 21.02.2014, Ora: 06:05AM
African-Americans in Europe
African-Americans in Europe...
Publicat in: 18.02.2014, Ora: 09:50AM
2011.FEB.20.B. Studio Martin. Rosario. Internullo. Negro
2011.FEB.20.B. Studio Martin. Rosario....
Publicat in: 18.02.2011, Ora: 13:20PM
Acasa | Contact | Disclaimer | Blog | RSS Feed • CLICKZOOMBYTES © 2010-2017 • Revista De Muzica Online