• czb.ro
Byte. Decese

Captain Beefheart (15.I.1941 – 17.XII.2010)

Publicat in: 20.12.2010, 12:26PM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 1
Vizualizari: 3283
Etichete: Don Van Vliet, Frank Zappa, The Magic Band
Captain Beefheart (15.I.1941 – 17.XII.2010) O introducere

Artistul Don Van Vliet şi albumele compuse de el au reprezentat o epoca unică din istoria rockului. Influenţa lui este incalculanbilă asupra scena muzicii New Wave, Punk, Post-Punk, Experimentală şi Alternativă care a evoluat ulterior. Muzica rămasă în urma lui, în special de pe primele albume, din anii 60, este esenţială pentru orice cunoscător şi pasionat al muzicii progresive.

---

Captain Beefheart a decedat vineri 17 decembrie.

Legenda Rockului experimental, Don Van Vliet (69), a suferit de complicaţiile sclerozei multiple (boala care l-a îngropat). Momentul şi cauza decesului au fost anunţate de către galeria de artă Michael Werner Gallery din New York City, care-i reprezenta interesele ca artist plastic.

---

Altă introducere

Don Van Vliet (n. Donald Glen Vliet în 15 ianuarie, 1941 la Glendale, California) a fost apreciat de critici (şi prea puţină lume) pentru stilul poetic de a combina versuri surreale pe ritmuri fracturate şi melodii de blues rock avantgardist în stil free jazz. Muzica compusă de acest geniu muzical (contemporan cu Frank Zappa) redefinea graniţele epocii psihedelice. L-am menţionat aici şi pe Frank Zappa (21.XII.1940 – 4.XII.1993), pentru că, pe lângă faptul că au fost colegi şi prieteni (cel puţin până la un punct), aceste două persoane au pus bazele scenei experimentale a rockului din Statele Unite. Practic, influenţa lui Don Van Vliet (alias Captain Beefheart) este incalculabilă asupra scena muzicii New Wave, Punk, Post-Punk, Experimentală şi Alternativă care a evoluat ulterior.

Din valul de artişti New Wave, se consideră că Beefheart i-a influenţat puternic pe David Byrne (Talking Heads), Blondie, Black Francis (The Pixies), Devo, Tom Waits şi The B-52s; din domeniul muzicii alternative ulterioare, Red Hot Chili Peppers, Kurt Cobain (Nirvana), PJ HarveyThe White Stripes, Beck, Placebo şi Franz Ferdinand au numit Beefheart ca una din influenţele care a stat la baza muzicii lor la unul sau mai multe proiecte de album.

---

Don Van Vliet a fost apreciat la fel de mult (de la vârsta de 3 ani) pentru talentul său ca sculptor şi pictor. Artistul a crescut în deşertul Mojave din sudul Californiei, tatăl lui este de origine olandeză, iar familia se mută în Lancaster (un cartier periferic al Los Angelesului) când Don avea 13 ani.

---

A doua introducere, făcând abstracţie de prima

Nu îmi pot imagina ce fel de promoţii au existat în anii 50 la Liceul Antelope Valley High School din Lancaster, unde Don Van Vliet şi Frank Zappa s-au cunoscut ... După ce a cântat alături de The Omens şi The Blackouts (la cea din urmă, Zappa bătea la tobe), căpitanul nebun şi-a ales numele de scenă Captain Beefheart şi a adunat prima formulă pentru Magic Band în 1964, având ca primul single, o preluare după Bo Diddley, Diddy Wah Diddy.

Albumul de debut, care nu semăna cu absolut nimic muzical scos până în acel moment în domeniile blues-pop-folk-rock, a fost refuzat de A&M Records şi a ajuns să fie lansat de Buddah Records în SUA şi Polydor în Anglia. Interpretările lui Captain Beefheart erau comparate cu grohăituri şi îngânări, cu o gamă impresionantă de vocalize, dar textul de cele mai multe ori era de neînţeles

Prima componenţă The Magic Band s-a destrămat din lipsa de activitate şi lipsa de succes la public. Don Van Vliet era foarte nemulţumit dealtfel de lipsa de libertate artistică de care s-a bucurat până în acest moment în studio. Totul avea însă să se schimbe în 1969, când acesta s-a întâlnit cu fostul coleg de liceu, Frank Zappa, care tocmai înfiinţa o nouă casă de discuri, Straight Records. Zappa i-a promis libertate muzicală deplină lui Van Vliet, iar acesta a reînfiinţat The Magic Band. Rezultatul, Trout Mask Replica, a fost extrem de bizar şi greu de asimilat. Modul în care s-a lucrat la producţie a fost că s-au tras toate căile muzicale în patru ore, după care întreaga formaţie s-a aşezat frumos şi a compus versuri pentru piese, timp de patru ore şi jumătate, fără să asculte muzica... Astfel, albumul râmăne cel mai bun exemplu de material înregistrat cu cântece compuse spontan, devenind un clasic pentru publicul consumator de muzică underground.

În 1971, drumurile lui Van Vliet şi Zappa s-au despărţit pentru prima dată.

---

Don Van Vliet vs Frank Zappa

Pasiunea lui Don Van Vliet pentru muzică este stârnită de relaţia cu Frank Zappa, cu care obişnuia să facă nopţi albe la liceu ascultând discuri de jazz, rhythm&blues şi Chicago blues.

Prima încercare concretă de a face ceva constructiv pe plan muzical a avut loc în 1963, când duetul de genii neînţelese au intrat în Pal Recording Studio din Cucamonga (California) cu un proiect numit The Soots, cu intenţia declarată să convingă un major să le producă albumul. Datorită stilului Howlin' Wolf adoptat de Captain Beefheart şi chitara cu distors al lui Frank Zappa, proiectul a fost un eşec total (ambele fiind elemente mai puţin populare pentru muzica vremii).

Prieteni din liceu, Don Van Vliet cu Frank Zappa erau două personalităţi puternice, iar la un moment dat, nu s-au mai putut înţelege între ei. A urmat o perioadă în care nu şi-au mai vorbit, în care concurau în mod evident pe plan muzical, cu turnee, lansări şi date suprapuse.

În 1975, datorită unor contracte semnate din timp, dar care acum erau în conflict de interes cu sentimentele artiştilor, Van Vliet a făcut parte din The Mothers of Invention, trupa de spate a lui Zappa în turneul Bongo Fury. Se scrie despre situaţia tensionată dintre cei doi, faptul că nu se salutau, Van Vliet care desena într-un colţ al scenei în timpul spectacolelor, umplând un bloc întreg de desen cu caricaturi-portrete deformate ale lui Frank Zappa. ...muzical vorbind, conflictul personalităţilor putea fi explicat la nivel componistic, Don Van Vliet având un stil brutal, direct, spontan de abordare spre deosebire de disciplina studiată şi minuţioasă a lucrărilor promovate de Frank Zappa.

Spiritele celor două egouri s-au împăcat spre finalul vieţii lui Frank Zappa, după ce a fost diagnosticat cu cancer la prostată, într-un stadiu avansat, care nu mai putea fi tratat.

---

Numele de scenă

Numele de scenă îl are de la un proiect eşuat al lui Frank Zappa, Captain Beefheart Meets the Grunt People. Prima componenţă a trupei de spate, The Magic Band, se adună în 1964.

Se vehiculează mai multe surse ale numelui. Cea mai dementă explicaţie vine de la unchiul lui Don, Alan. Unchiului Alan îi plăcea de prietena lui Don şi obişnuia să meargă la baie şi să lase uşa deschisă, iar când aceasta trecea prin faţa băii, Alan ar povesti despre penisul lui în gura mare: “Ahh, what a beauty! It looks just like a big, fine beef heart.”

Într-o apariţe televizată în emisiunea Late Night With David Letterman, căpitanul a dat o altă explicaţie, invocând faptul că numele face referinţă la "a beef in my heart against this society”.

---

Mai multe despre muzica artistului

Nebun sau geniu, Trout Mask Replica a fost alcătuit din 28 de piese compuse de Captain Beefheart într-o şedinţă de 8 ore în studio. În topul 500 Greatest Albums of All Time alcătuit de Rolling Stone, Trout Mask Replica s-a clasat pe locul 58. Într-o recenzie (din 1969) semnată de cel mai aspru critic muzical de limbă engleză, Lester Bangs, Trout Mask Replica este descris ca fiind a total success, a brilliant, stunning enlargement and clarification of his art.

---

Mai multe despre trupa de spate. Colectivul The Magic Band

Spiritul lui Captain Beefheart este fermecat (magic), şi astfel, va avea nevoie de un "magic band".

O biografie Rolling Stone a comparat opera lui Captain Beefheart cu muzica de cameră, adaptată muzicii rock, pentru faptul că el gândeşte fiecare notă, dar predă trupei de spate liniile melodice după ureche. Metodele neortodoxe ale artistului încalcă atâtea principii convenţionale ale muzicii rock, încât muzica lui nu poate deveni populară vreodată. Totodată, din aceleaşi motive, muzica Captain Beefheart a devenit o influenţă ulterioară pentru toate genurile şi subgenurile muzicale ale rockului din ultimii 45 de ani.

---

The Magic Band. Componenţele.

Am încercat aici să compilăm cât mai exact toate mişcările artiştilor în cadrul colectivului adunat de Don Van Vliet de-a lungul anilor. Este posibil ca cercetările noastre făcute în oarecare grabă pentru a posta materialul în perioada imediată decesului să aibă mici scăpări.

---

The Magic Band. 1964 (la debut)

  • Alex Snouffer (chitarist de R&B)
  • Doug Moon (chitară)
  • Jerry Handley (bas)
  • Mortenson (baterie), înlocuit la scurt timp de Paul Blakely

---

The Magic Band. 1966 (primul album)

  • Alex Snouffer (chitară)
  • Ry Cooder (chitară), înlocuit de Jeff Cotton
  • Jerry Handley (bas)
  • John Drumbo French (baterie)

---

The Magic Band. 1969 (epoca Straight Records)

  • Alex Snouffer (chitară)
  • Zoot Horn Rollo (Bill Harkleroad, chitară)
  • Jerry Handley (bas)
  • John Drumbo French (baterie)

---

The Magic Band. 1971 - 1974 (epoca Reprise)

  • Alex St. Clair (chitară)
  • Zoot Horn Rollo (chitară)
  • Rockette Morton (Mark Boston, bas)
  • Art Tripp III (Ed Marimba, de la The Mothers of Invention, tobe şi marimba)

aceşti artişti l-au părăsit pe Captain Beefheart în 1974, formând Mallard (lansând două albume, 1975 & 1976).

---

The Magic Band. 1974

  • Dean Smith (chitară şi bottleneck guitar)
  • Elliot Ingber (ex-The Fratenity of Man, cunoscut ulterior ca Winged Eel Fingerling, chitară)
  • Roy Orejón Estrada (bas, ex-Mothers of Invention, singurul care a plecat de bunăvoie de aici, restul TOŢI fiind daţi afară de Frank Zappa), înlocuit de Bob West
  • Michael Smotherman (keyboards, backing vocals)
  • Mark Gibbons (keyboards)
  • Jimmy Caravan (keyboards)
  • Gene Pello (baterie)
  • Ty Grimes (percuţii)

Experimentul s-a dovedit nesatisfăcător pentru criticii, care consideră cele două albume produse în această perioadă (Unconditionally Guaranteed şi Bluejeans & Moonbeams) ca fiind cele mai slabe creaţii ale artistului, şi pentru Beefheart, care iniţial adună colectivul cu intenţia ca niciunul să nu cunoască trecutul proiectului şi să nu fi auzit până atunci de Captain Beefheart. Acest colectiv de artişti nu apare pe niciun alt proiect semnat Captain Beefheart şi este poreclit Tragic Band de către critici. Ulterior, Don Van Vliet va ruga criticii să desconsidere aceste două proiecte de album ca fiind ale lui, iar publicul este sfătuit (tot de către artist) să ducă albumele înapoi la magazin şi să îşi ceară banii înapoi de pe ele.

---

The Magic Band. 1978

  • Denny Walley (chitară), înlocuit de Richard Redus
  • Richard Midnight Hatsize Snyder (chitară bas, marimba, contrabas)
  • Jeff Moris Tepper (chitară acustică, slide guitar)
  • Bruce Lambourne Fowler (trombon)
  • Eric Drew Feldman (bas, pian, sintetizator)
  • Cliff R. Martinez (baterie, tobe metalice)

---

The Magic Band. 1979 – 1984

  • Jeff Moris Tepper (chitară acustică, slide guitar)
  • Gary Lucas (chitară, corn francez)
  • Bruce Lambourne Fowler (trombon)
  • John Drumbo French (baterie, marimba, bas, slide guitar)
  • Robert Arthur Williams (baterie)

---

---

Şi mai multe despre muzica artistului

Zoom. Retrospectiva anului 2010. Beefheart: Through The Eyes of Magic. Memoriile bateristului John Drumbo French

Recent, în 2010, John Drumbo French a lansat cartea retrospectivă şi introspectivă despre experienţa lui din trupa de spate Magic Band pentru Captain Beefheart. Ideea este că liderul proiectului era un om extrem de dificil, intolerant, dictatorial. El compunea toată muzica în capul lui, dar nu ştia cum să o expună pe note şi încerca să redea ideile lui artiştilor cu care colabora, fără multă detaliere. Îşi abuza colaboratorii verbal şi fizic şi îi plătea foarte prost.

În carte, John Drumbo French explică cum nu a câştigat niciun ban după un turneu de 33 de date în SUA şi doar 78 USD pentru un turneu european în 1975.

---

Beefheart: Through The Eyes of Magic, dezvăluie o realitate foarte dură din culisele proiectului experimental. Bateristul compară colaborarea artistică cu Don Van Vliet cu construcţia unui imobil. Don Van Vliet îşi asuma întreaga muncă de compoziţie, aranjament şi versuri deşi artiştii din formaţia de spate realizau munca de a pune cap la cap indicaţiile imprecise de interpretare a linilor melodice vizualizate în mintea lui Captain Beefheart...

Dacă Don Van Vliet ar construi o casă la fel precum compunea muzica, schiţa proiectului ar fi desenată pe dosul unui şerveţel de hârtie într-un mod atât de inteligibil încât atunci când acest desen este prezentat arhitectului fără un plan coerent sau un studiu aprofundat al fundaţiei, arhitectul ar explica faptul că structura va fi greu de construit, şi foarte probabil va fi instabilă datorită conceptului deosebit. Don Van Vliet s-ar enerva, ar ţipa la arhitect şi l-ar intimida până ce acesta ar ceda şi ar începe construcţia. Arhitectul ar duce proiectul la capăt, descifrând toate detaliile şi problemele inerente ale structurii de unul singur, deoarece Don Van Vliet s-ar răsti de fiecare dată când i s-ar pune întrebări, explicând faptul că nu vrea să fie deranjat cu detalii; vrea doar să vadă casa terminată odată! Odată ce imobilul ar fi ridicat şi gata de locuit, nimeni din echipa de construcţie nu şi-ar vedea onorarile promise, Don Van Vliet ar face o petrecere de inaugurare, la care nu ar invita pe nimeni din echipa de construcţie şi ar declara tuturor celor invitaţi faptul că el a construit casa de unul singur.

---

Don Van Vliet (Captain Beefheart, muzicuţă, saxofon, diverse instrumente de suflat) s-a întors la semnat picturi în deşert după 1984.

---

The Magic Band. Post-Beefheart. 2003 – 2006

  • John Drumbo French (solist)
  • Gary Lucas (chitară)
  • Denny Walley (chitară)
  • Rockette Morton (Mark Boston, bas)
  • Robert Williams (baterie), înlocuit de Michael Traylor

---

The Magic Band. Discografie

  • Back To The Front (2003, ATP Recordings)
  • 21st Century Mirror Men (2005)

---

Muzica lui Captain Beefheart, alături de instrumentiştii de la Magic Band a rămas o declaraţie experimentală prin care s-a constituit un pod solid cu trei stâlpi de sprijin în Jazz, Blues şi Rock'n'Roll în anii 1960.

Don Van Vliet era deja considerat unul dintre cei mai originali artişti din istoria muzicii rock mult înainte de anunţul oficial al decesului.

Don Van Vliet a lăsat în urma lui soţia, Jan, cu care a fost căsătorit mai mult de 40 de ani.

---

Discografie

  • Safe As Milk (1967, Buddah)
  • Strictly Personal (1968, Blue Thumb)
  • Trout Mask Replica (1969, Straight Records)
  • Lick My Decals Off, Baby (1970)
  • Mirror Man (1971, Buddah)
  • Clear Spot (1972)
  • The Spotlight Kid (1972)
  • Unconditionally Guaranteed (1974)
  • Bluejeans and Moonbeams (1974)
  • Shiny Beast (Bat Chain Puller) (1978)
  • Doc at the Radar Station (1980)
  • Ice Cream for Crow (1982)

---

Autor: RiCo pemntru CZB

---

---

Galeria de artă Michael Werner. Lucrări de Van Vliet.

http://www.michaelwerner.com/

---

---

Ştire descoperită de arhivarul CZB. Eddie Better

Surse: Rolling Stone (despre deces), Wikipedia, diverse cărţi şi materiale din Arhiva CZB (pentru datele biografice).

---

---

---

Acum înţelegem de ce Gary Lucas a fost atât de diplomatic şi refractar la întrebările CZB legate de Don Van Vliet în prezent. Dealtfel, înţelegem de ce a preferat să nu-l mai viziteze în ultimii ani. Ştia de boală şi vroia să îşi amintească de el aşa cum l-a cunoscut în tinereţe.

---

Vom publica interviul din primăvară cu Gary Lucas mâine pe noul sait www.CZB.ro, în amintirea lui Don Van Vliet şi Captain Beefheart.

---

---

Michael Werner Gallery, New York a organizat următoarele expoziţii ale artistului Don Van Vliet

  • 1985. “Don Van Vliet: Sechs Bilder” (catalogue), Galerie Michael Werner, Cologne; “Don Van Vliet”, Mary Boone/Michael Werner Gallery, New York
  • 1986. Waddington Galleries, London, UK (catalogue)
  • 1987. “Don Van Vliet: Zehn Bilder”(catalogue), Galerie Michael Werner, Cologne; Galerie Brinkmann, Amsterdam, NL
  • 1988. “Don Van Vliet: Neun Bilder” (catalogue); Galerie Lelong, Zurich, CH
  • 1989. “Don Van Vliet: New Work”, San Francisco Museum of Modern Art, San Francisco, California
  • 1990. “Don Van Vliet: Ten Paintings” (catalogue), Galerie Michael Werner, Cologne; “Don Van Vliet: 1986/89”, Galerie Frank Hänel, Frankfurt A.M. (catalogue); “Don Van Vliet: New Paintings”, Galerie Michael Werner, Cologne; “Don Van Vliet: Paintings and Drawings”(catalogue), Fred Hoffman Gallery, Santa Monica, California
  • 1991. “Don Van Vliet”, Michael Werner Gallery, New York (catalogue); Galerie Michael Werner, Cologne; Kunsthallen Brandts Klaedefabrik, Odense, DK
  • 1993. “Don Van Vliet”, Galerie Michael Werner, Cologne, DE
  • 1994. “Don Van Vliet: Stand Up To Be Discontinued” (catalogue), Bielefelder Kunstverein, Bielefeld; Kunsthallen Brandts Klaedefabrik, Odense; Brighton Museum and Art Gallery, Brighton
  • 1995. “God’s Empty Socks and Other Paintings”, Michael Werner Gallery, New York; “Don Van Vliet”, Galleri Stefan Andersson, Suedia
  • 1996. “Don Van Vliet”, Galerie Michael Werner, Cologne, DE (catalogue)
  • 1998. “Don Van Vliet: New Work” (catalogue), Knoedler & Co., New York
  • 1999. “Don Van Vliet: Works on Paper”, Michael Werner Gallery, New York
  • 2000. “Don Van Vliet”, The Lowe Gallery, Atlanta, Georgia
  • 2001. “Paintings from the Eighties”; Michael Werner Gallery, New York, “Don Van Vliet: Works on Paper”, Fleisher/Ollman Gallery, Philadelphia, Pennsylvania
  • 2007. “Don Van Vliet”, Michael Werner Gallery, New York and Anton Kern Gallery, New York; “Don Van Vliet: Paintings”, Galerie Michael Werner, Cologne, DE; “Don Van Vliet: Works on Paper”, David Kordansky Gallery, Los Angeles, California
  • 2008. “Don Van Vliet“, Galleria dell’Arco, Palermo, IT
Facebook Twitter MySpace  
 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam:  

COMENTARII:

08.04.2012, 05:15AM, scris de Ramya
I think I can honestly say an acoustic guitar saved me from suicide during some very dark times when teen angst became a major depressive episode. I would have to agree. Vedder and Kobain were OK, but far better as a gateway drug to bands like Zeppelin, and The P-Funk Allstars (I thought I was the only person who liked both). Getting into the whole 70s scene introduced to other cool stuff like Bob Marley and the Electric Light Orchestra.

Articole relative:

Adrian Enescu (1948 - 2016)
Adrian Enescu (1948 - 2016)...
Publicat in: 20.08.2016, Ora: 11:40AM
Dan Panaitescu (n. 5.NOV.1955 la Tg.Mureș - d. 15.IUL.2016 la Brașov)
Dan Panaitescu (n. 5.NOV.1955 la Tg.Mu...
Publicat in: 19.07.2016, Ora: 15:32PM
Nik Baydin (chitarist la The R.O.C.K)
Nik Baydin (chitarist la The R.O.C.K)...
Publicat in: 11.07.2016, Ora: 14:54PM
Prince (1958 - 2016)
Prince (1958 - 2016)...
Publicat in: 22.04.2016, Ora: 05:40AM
Keith Emerson (71)
Keith Emerson (71)...
Publicat in: 16.03.2016, Ora: 10:36AM
Ray Collins (1936 - 2012)
Ray Collins (1936 - 2012) ...
Publicat in: 13.07.2013, Ora: 06:05AM
Claude Nobs (1936 – 2013)
Claude Nobs (1936 – 2013)...
Publicat in: 06.07.2013, Ora: 06:00AM
N.O.R. Paul Halasz
N.O.R. Paul Halasz...
Publicat in: 11.06.2013, Ora: 23:30PM
2013.MAR.15-16.B. Zappa Club. Mircea Florian, Mihai Plamadeala
2013.MAR.15-16.B. Zappa Club. Mircea F...
Publicat in: 16.03.2013, Ora: 08:14AM
Ten Years After & 100/70 Split. Joe Gooch
Ten Years After & 100/70 Split. Joe Go...
Publicat in: 30.01.2012, Ora: 04:51AM
Acasa | Contact | Disclaimer | Blog | RSS Feed • CLICKZOOMBYTES © 2010-2017 • Revista De Muzica Online