George Sbârcea, alias Claude Romano (1914 - 2005)

Înainte de 1940 am avut (să nu-Å£i vină să crezi) compozitori la nivel european (de tangou, romanÅ£e ÅŸi alte genuri antrenante), care ÅŸi-au pus amprenta artistică asupra unei epoci. În anii interbelici, muzica românească era căutată ÅŸi în străinătate, iar artiÅŸti precum Cristian Vasile, Viorica Vrioni, Jean Moscopol, Titi Botez, Dorel Livianu, Gică Petrescu ÅŸi Claude Romano trăiau pe picior mare din vânzările discurilor înregistrate de ei.

ToÅ£i cei amintiÅ£i nu se află printre noi, dar creaÅ£iile ÅŸi interpretările lor au rămas în arhiva radio sau pe plăci (Cristal-) Electrecord. Ascultând parfumul discret al unei epoci apuse, trebuie să fii lipsit de suflet să nu pricepi farmecul ritmurilor ÅŸi să nu fii pătruns de poezia versurilor.

---

George Sbârcea, alias Claude Romano

(1914 – 2005)

---

Compozitorul

Cele mai frumoase tangouri româneÅŸti

Printre cantautori ÅŸi compozitori tineri de marcă a României interbelice se află ÅŸi Claude Romano, pseudonimul artistic ales de către un student clujean, George Sbârcea, prezent – încă din perioada universităţii ÅŸi a conservatorului – în presa cotidiană ÅŸi în publicaÅ£iile literare cu scrisul său colorat ÅŸi sprinten. Sprinteneala aceasta s-a afirmat ÅŸi în scurta activitate de compozitor de muzică uÅŸoară a lui George Sbârcea, în deosebi în cântecul Ionel, Ionelule (povestea acestui cântec apare în culegerea sa de anecdote muzicale Muza Veselă - 1963, 1969).

---

Tango. 1920

În deceniul al treilea al secolului 20 Tangoul a ajuns ÅŸi în România, din localuri - pe ringurile de dans - ÅŸi în inimile oamenilor. Compozitorul George Sbârcea a promovat tangoul argentinian în România. Cea mai cunoscută piesă a sa rămâne Ionel, Ionelule, compusă încuiat într-o cabină a teatrului Alhambra, singur cu un pian, cafea ÅŸi Å£igări.

---

George Sbârcea (alias Claude Romano, n. 23.MAR.1914 la TopliÅ£a – d. 27.IUL.2005 la BucureÅŸti) scrie tangouri melodioase ÅŸi romantice, pentru care a fost apreciat ÅŸi premiat în anii interbelici.

---

• 1931. Studentina este cea mai populară piesă în centrele universitare din România
• 1934. Nenita este decalarat Cel mai frumos tango al anului de către editura pariziană Julio Garzon
• 1935. Primul laureat al concursului organizat de presa austriacă pentru cel mai iubit cântec vienez
• 1936. Artistul este promovat într-un concurs pe Å£ară a revistei Realitatea ilustrată, pe vremea când este compozitor secund la Teatrul Alhambra BucureÅŸti.
• 1937. Cel mai mare succes la Teatrul Alhambra BucureÅŸti a fost Ionel-Ionelule, de Claude Romano

---

Unele piese de succes semnate de George Sbârcea / Claude Romano (Un tango de adio, Dar-ar naiba-n tine dragoste, Inimioară inimioară) depăşesc graniÅ£ele timpului.

---

În anii 60, George Sbârcea este apreciat ca muzicolog ÅŸi critic de artă.

---

Hitul nemuritor. Ionel, Ionelule

George Sbârcea a fost ameninÅ£at de directorii Teatrului Alhambra că va fi concediat dacă nu compune o melodie de succes. Rezultatul a fost cântecul nemuritor lansat în 1937. Primele interprete ale melodiei Ionel, Ionelule au fost Lulu Nicolau ÅŸi Lisette Verea, un duet de succes al epocii.

BIOGRAFIA Lisette Verea

http://czb.ro/articol/2552/

--- 

---

George Sbârcea (Claude Romano) a fost primit în lumea bună a BucureÅŸtiului interbelic odată cu lansarea melodiei Ionel, Ionelule (foarte populară ÅŸi în prezent).

---

Succes internaţional

• AniÅŸoara a fost tradusă în rusă, germană ÅŸi maghiară
• Ionel, Ionelule a fost tradusă în franceză, germană, engleză ÅŸi spaniolă

---

Jurnalistul

A fost un jurnalist incisiv ÅŸi incomod, dar de mare succes. Concomitent cu cronicile muzicale scrise între 1940-1944, publica articole cu caracter literar ÅŸi de natură politică, antisovietică, în ziare precum Rampa, Porunca vremii, ViaÅ£a, Neamul românesc ÅŸi Curentul (care se întreceau să-l publice, fiind un nume care dădea bine pe pagina întâi la vremea respectivă).

În 1940, Dictatul de laViena l-a determinat să se mute cu familia la BucureÅŸti, unde George Sbârcea a fost încadrat la Ministerul Propagandei, SecÅ£ia Secretariat, având responsabilitatea de a Å£ine legătura telefonic cu redacÅ£iile ziarelor. La scurt timp a fost cooptat în DirecÅ£ia Presei Străine, deoarece cunoÅŸtea mai multe limbi străine (aici fiind însărcinat să intre în legătură cu jurnaliÅŸtii străini acreditaÅ£i în Å£ară).

---

Pentru o vreme, după 23 august 1944, George Sbârcea a colaborat sporadic, sub pseudonim, la ziarul Drapelul.

---

Opera sa cuprinde nu numai lucrări de specialitate, de istorie ÅŸi critică muzicală (pentru care a fost distins cu Premiul Ciprian Porumbescu al Academiei Române), dar ÅŸi studii ale pieÅ£ei culturale, precum seria de articole realizate despre dezvoltarea scenei culturale locale din Râmnicu-Vâlcea în ziarul Orizontul, din anii 1970.

---

George Sbarcea i-a cunoscut indeaproape pe Cioran, pe Eliade, pe Nae Ionescu.

De-a lungul vieÅ£ii, George Sbârcea a scris ÅŸi tradus 83 de cărÅ£i, a scris nenumărate articole pentru diverse ziare înainte ÅŸi după război, ÅŸi a elaborat o serie de studii printre care Obiceiuri, cântece ÅŸi jocuri magice din comuna TopliÅ£a. În ultimii ani de viaţă, pensia mică este compensată prin slujba la România Mare, unde este angajat pentru recenzii muzicale ÅŸi cronici literare.

---

Post-mortem, Biblioteca Municipală George Sbârcea din TopliÅ£a îi poartă numele.

http://bibliotecatoplita.ro/

---

Personal

George Sbârcea (Claude Romano) a fost pianist, compozitor ÅŸi scriitor-jurnalist, fiind considerat un deschizător de drumuri în cultura românească modernă. Rămas orfan de tată la 9 ani (alături de încă doi fraÅ£i ÅŸi o soră), George Sbârcea (Claude Romano) a urmat cursurile ÅŸcolii elementare la TopliÅ£a, apoi la Reghin. În anii 30 absolvă Facultatea de Muzică ÅŸi Facultatea de Drept (în paralel) la Cluj.

Având calităţi de pianist, George Sbârcea ÅŸi-a alcătuit o orchestră cu care a cântat în localurile din Cluj, Satu-Mare, Sibiu ÅŸi Timisoara. Familia sa nu agrea ideea ca un tânar cu studii juridicesă fie muzicant ÅŸi să cânte în localuri. Picătura care a umplut paharul familiei a fost căsătoria la 21 de ani cu Ana Bodo, fiica unui croitor maghiar (într-o epocă marcată de resentimente între români ÅŸi unguri).

---

A călătorit in Tibet, unde a devenit ucenicul spiritual al lui Dalai Lama timp de doi ani (aici s-a iniÅ£iat în yoga, chiromanÅ£ie ÅŸi astrologie). Viitorul om politic stăpânea 7 limbi (română, maghiară, germană, franceză, italiană, engleză ÅŸi suedeză).

---

Tatăl său, Constantin Sbârcea, a fost ultimul medic personal al împăratului Imperiului Austro-Ungar, Carol IV. Bunica după tată a lui George Sbârcea a fost soră cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Elie Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939, FOTO 10). La 7 iunie 1919 acesta a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, Miron Cristea a fost prim-ministru al României. De aici vin ideile ÅŸi relaÅ£iile politice pentru George Sbârcea.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Cristea

---

În 1968, după 24 de ani de interdictie, a primit acceptul autorităţilor de a participa la diverse festivaluri ÅŸi reuniuni cu caracter internaÅ£ional. În 1979, a reuÅŸit să plece în vacanţă cu una dintre cele două fiice ale sale la Viena. Întors în Å£ară fără ea, a avut probleme în continuare cu Securitatea. După mai mulÅ£i ani ÅŸi cea de-a doua fiică a reuÅŸit să fugă în străinătate. În prezent, ambele fete, Cristina ÅŸi Tereza, sunt stabilite în Statele Unite.

---

Compozitorul ÅŸi-a petrecut fiecare vară la TopliÅ£a, fiind de nelipsit în juriile concursurilor de muzică uÅŸoară. Artistul a fost înmormântat la cimitirul Bellu (cimitirul care imită Pere Lachaise-ul din Paris, fiind dedicat personalităţilor autohtone de cultură).

---

Un an mai târziu - tot la 91 de ani împliniÅ£i, pleca la cele veÅŸnice, prietenul său de-o viaţă, Gică Petrescu.

---

Nepotul lui George Sbârcea este Petre Sbârcea, profesor universitar la Conservatorul din Cluj-Napoca, fostul director la Opera NaÅ£ională Română din Cluj-Napoca ÅŸi dirijor al Filarmonicii de Stat din Sibiu.

---

Personalitate culturală pe vremea Regelui

George Sbârcea a ÅŸtiut să intre în graÅ£iile multor oameni importanÅ£i, fiind decorat cu Legiunea de Onoare de către generalul Charles de Gaulle în 1968, la Paris (aceasta fiind cea mai înaltă distincÅ£ie a statului francez).

În 1942, primeÅŸte titlul de Comandor al Ordinului Leului finlandez (fiind singurul român care poartă acest titlu).

George Sbârcea a călătorit în toată Europa, fiind apreciat în cancelariile europene. AmbiÅ£ios din fire, a cerut să fie primit de conducătorul Italiei pentru un interviu. Benito Mussolini l-a invitat în 1942 (împreună cu Liviu Rebreanu) în cancelaria de la Palatul Rezidenza. DiscuÅ£ia s-a întins pe parcursul a două ore, deoarece Mussolini era interesat de situaÅ£ia economică a românilor, pe care vroia să îi sprijine. Interviul a apărut în Curentul (condus de Pamfil Åžeicaru) ÅŸi a fost preluat de alte cotidiene importante din Europa.

---

Respectul internaÅ£ional pentru jurnalist era atât de mare, încât tot în 1942, George Sbârcea reuÅŸeÅŸte să susÅ£ină un interviu ÅŸi cu Adolf Hitler, fiind primit la o cafea la Berschergarden, reÅŸedinÅ£a dictatorului de lângă Berlin. Interviul s-a axat pe ideile sale despre război ÅŸi viitorul Germaniei, fiind preluat de multe cotidiene occidentale.

---

Fiind fiu de colonel în rezervă al armatei române - nu putea să nu fie patriot, iar pentru convingerile cu care a crescut a fost arestat de câteva ori în anii 1940 (prima dată de contrainformaÅ£iile maghiare – când a trecut graniÅ£a clandestin să-ÅŸi vadă mama, rămasă la Cluj, ulterior de SiguranÅ£a statului – care îl bănuiau de contraspionaj, apoi de Securitatea română).

---

Condamnat de ComuniÅŸti

Prin sentinţa 5/1946, Sbarcea a fost condamnat pentru crime de razboi, la 15 ani detenţie grea ...

Timp de un an, George Sbârcea a reuÅŸit să se ascundă în comuna Petelea, din judeÅ£ul MureÅŸ. În 1947 a fost arestat in urma unui denunÅ£ de ComuniÅŸti ÅŸi judecat de Tribunalul Poporului, pentru că a trădat idealurile democratice. SentinÅ£a a fost de 15 ani de temniţă grea, fiind închis singur în celulă, ÅŸi mutat sistematic de la Jilava la Aiud ÅŸi Gherla, fiind bătut cu bestialitate, în special peste mâna dreaptă (cea cu care a scris împotriva idealurilor Uniunii Sovietice). Când a intrat la ocnă, avea o fetiţă, Cristina, în vârstă de 3 ani. Prima lui soÅ£ie, Ana Bodo, a murit la 42 de ani, în urma tulburărilor psihice suferite în închisoare. Cât a fost închis, George Sbârcea era scos la plimbare o dată pe săptămână, iar în rest, era Å£inut într-o celulă invadată de ÅŸobolani, unde dormea direct pe ciment. Eliberat după opt ani de ocnă grea, în 1956, la insistenÅ£ele ambasadelor străine acreditate la BucureÅŸti (fiind printre puÅ£inii salvaÅ£i de presiunea guvernelor occidentale în 1956), George Sbârcea a susÅ£inut ulterior că rugăciunea ÅŸi furia m-au făcut să trec peste aceÅŸti ani.

---

Securitatea română a continuat să-l ancheteze de-a lungul anilor pentru activitatea depusă de el pe linie de informaÅ£ii.

---

Cartea Biografică

Pe lângă articolele scrise de George Sbârcea în ziarele dinaintea războiului (care nu ÅŸtim dacă au mai rămas arhivate undeva) ÅŸi articolele apărute pe vremea Comunismului sau după Puciul din 1989 semnate de autor în România Mare, Cecilia Caragea a scris Dialog cu Claude Romano (Editura Dacia, ColecÅ£ia Charisma, Cluj-Napoca, 2002, 60 p.).

--- 

---

Discografie

O parte din compoziÅ£iile sale sunt adunate pe două plăci antologice din 1965 ÅŸi 1966, în forma iniÅ£ială, dar cu o nouă interpretare, evocând un stil ÅŸi o epocă de primă afirmare a muzicii uÅŸoare româneÅŸti.

---

• Melodii de Claude Romano (FOTO 3)

Single (7”), 45rpm, Mono

Electrecord, 1965

• Ionel-Ionelule (versuri: N. Constantinescu, N. Vlădoianu ÅŸi Claude Romano)
• AniÅŸoara (versuri: Claude Romano)
• Un tango de adio (versuri: Claude Romano)
• Fir-ai tu să fii de dragoste (versuri: Claude Romano ÅŸi Nucky Boldur)

Muzica: Claude Romano

Orchestra Electrecord, dirijor: Alexandru Imre

Voce: Margareta Pîslaru (1, 4) ÅŸi Willy Donea (2, 3)

---

• Claude Romano. Cele mai frumoase tangouri (FOTO 4)

Album (10”), 33rpm

Electrecord, 1966 (20 lei)

• Å¢i-aduci aminte

  
  
  

• S-a rupt o coardă la vioară

  
  
  

• Nu vrei să ÅŸtii

• Un cântec pentru tine

  
  
  

• Un tango de adio

  
  
  

• Studentina

  
  
  

• AniÅŸoara

  
  
  

• Nenita

  
  
  

Maestrul de sunet: Teodor Negrescu

Interpretare: Elena Constantinescu ÅŸi Jean Păunescu

Orchestra Electrecord, dirijor: Alexandru Imre

Redactor: Iosif Hastreiter

Autor prezentare: Elly Roman

Grafica: Ion Mitrici

---

• Claude Romano. Cele mai frumoase tangouri (re-editare, FOTO 5)

Album (12”), 33rpm

Electrecord, 1979

Am descoperit pe net faptul că vinilul a fost re-editat în 1979 cu două piese suplimentare (Vioara ÅŸi O melodie cu parfum de amintiri, acestea fiind interpretate de Cornel Constantiniu). Noua copertă a fost concepută de Alexandru AndrieÅŸ, după o scenă din filmul Nickelodeon, cu Ryan O'Neal.

---

• Un cântec pentru tine (FOTO 6, an necunoscut, cca. 1985)

 

 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: