2011.FEB.25. Grimus. CJ. Euphoria Music Hall

Grimus

!!!!!

Euphoria Music Hall

Vineri 25 Februarie

---

Cred că de trei ani de zile nu am mai fost la un concert Grimus la care să stau cap-coadă.

---

Imaginea

Vizual am observat că linia “culorilor” aleasă pentru vestimentaÅ£ia de scenă a rămas aceeaÅŸi ... negru cu alb. În România pare ciudat ca solistul unei formaÅ£ii pop-rock să poarte sacou; dar la formaÅ£ii precum Grimus sau Byron, stilul acesta vestimentar se potriveÅŸte foarte bine cu muzica.

Haina însă nu face nici omul, nici muzica... aÅŸa că să începem cu cronica concertului.

---

MiÅŸcarea

Artistic, în ultimii trei ani de la lansarea albumului de debut Panikon, s-au încorporat mai multe idei (ce Å£in mai mult de prezentare) în piesele mai recente din repertoriul formaÅ£iei.

• S-a experimentat cu stilul acustic de interpretare (Satellites)
• Se cântă mai mult pe două voci (chitaristul Vali Rauca implicându-se mai mult decât doar componistic)
• Se experimentează cu mai multe preluări asupra cărora se imprimă amprenta formaÅ£iei (Crazy. Gnarls Barkley, 2006 / Gay Bar. Electric Six, 2003 / Et si tu n'existes pas. Joe Dassin, 1975 / Rock'Roll Queen. The Subways, 2005) - ÅŸi nu se preiau piese în stilul de interpretare a altui artist, precum obiÅŸnuiesc cei mai mulÅ£i la noi (piesa lui Joe Dassin era refăcută cu versuri în limba română: dacă tu ai exista...).
• Crazy (Gnarls Barkley) spre exemplu, a fost interpretat într-o formulă restrânsă de clape, chitară ÅŸi voce, dând o estetică dinamică - auditivă recitalului - ÅŸi vizuală spectacolului de scenă.
• Solistul, Bogdan Mezofi, are probabil cea mai dinamică prezenţă scenică din România la ora actuală – iar asta se datorează faptului că mai mult se află pe ringul de dans, în sală, la 30 de metri de scena unde colegii lui se simt bine, privindu-i dansurile ciudate pe mesele spectatorilor. În seara asta, Bogdan se comporta ca un mic Tarzan balerin, folosind mesele de pe marginile sălii precum lianele în jungla pictată de ritmurile colegilor de pe scenă ... pe piesa Gay Bar din filmarea de mai jos, bistriÅ£eanul dansa ba pe o masă de lângă peretele drept; câteva secunde mai târziu îl vedeai deja pe o altă masă din cealaltă parte a sălii, ÅŸi după alt scurt interal de timp era din nou cocoÅ£at pe scenă. Este important de remarcat faptul că ipostazele nu se repetau pe parcursul concertului.
  
• Un element inconstant al formaÅ£iei, care depinde de fapt de condiÅ£iile locaÅ£iilor, sunt secvenÅ£ele video proiectate pentru fiecare piesă în parte ÅŸi realizate de Floppy (care colaborează cu Grimus pe acest plan din 2009).
  

---

---

Sunetul

Conform regulii nescrise, Less is more, Grimus a exagerat nota la final, fiind luat probabil de valul publicului record aflat aici în această seară. Conform Playlistului (FOTO 9), dacă Started reprezenta ultima piesă din programul oficial, Grimus s-a întors la bis pentru o repriză surpriză compusă din două coveruri ÅŸi hitul Umbre (piesa anului 2010 la City FM), ori consider că nu era cazul să se lungească showul pe scena de la Music Hall. Important este să Å£ii publicul în priză de la prima până la ultima notă ÅŸi lumea să rămână cu dorinÅ£a aceea că ar fi vrut să vadă ÅŸi să asculte mai multă muzică, ÅŸi să aÅŸtepte cu nerăbdare să vadă afiÅŸele următorului concert în oraÅŸ.

Dealtfel, dacă am fi notat Grimus la o valoare internaÅ£ională a recitalului, nu puteam acorda mai mult de 4 semne, pentru simplul fapt că deÅŸi spectacolul a fost foarte dinamic ÅŸi profi, au existat ÅŸi momente muzicale mai puÅ£in antrenante în program sau piese mai vechi la care ar trebui să se stea un pic în sala de repetiÅ£ie pentru a le actualiza (sau să le schimbe ritmul pentru a da impresia la primul impact în concert că se vine cu ceva complet nou). Publicului îi place să fie surprins, chiar dacă este vorba de publicul mai reticent de la noi.

Sunt foarte curios de cum va arăta un concert Grimus după lansarea noului album (al căror piese deocamdată nu le promovează în concert). ;)

---

---

Publicul

Ca de obicei, la formaÅ£iile autohtone care cântă în limba engleză, lumea cântă cu voce tare pe refren ÅŸi tace în rest. Pe imnul berii Tuborg România, această reacÅ£ie a fost chiar mai evidentă ÅŸi datorită delirului pe refrenul din reclama cu care ne-am familiarizat cu toÅ£ii (vrând-nevrând), urmat apoi de o inerÅ£ie în aÅŸteptare a următorului refren, de unde se cunoaÅŸte piesa ... atitudinea publicului pare cel puÅ£in ciudată fiind vorba de o seară de weekend ÅŸi de plata unui bilet pentru a avea acces la un eveniment la care s-a venit în primul rând pentru evadarea din restricÅ£iile cotidianului.

Mi-ar fi plăcut într-un moment în care Bogdan dansa pe una din mese să văd o tipă urcând alături de el, să-i sară la gât, sau să danseze lângă el ... dar lumea în general la noi nu se dedică nici la muncă, nici la joacă.

---

---

Clubul

DeÅŸi s-a deschis de aproape ÅŸase săptămâni, este primul concert care în mod cert m-a scos din casă să vin să văd clubul despre care aveam impresia că doreÅŸte să fie un Silver Church al Clujului (cei din domeniu recunoscând Silver Church ca fiind cel mai mare ÅŸi bine dotat spaÅ£iu de concerte pentru formaÅ£ii de club la BucureÅŸti).

La Euphoria Music Hall, pe cât este de impresionant holul de la intrare (unde se evidenÅ£iază un pian vopsit auriu, bătut în cuie la înălÅ£ime) ÅŸi pereÅ£ii din sala principală, decoraÅ£i fastuos ÅŸi buchisiÅ£i cu pozele înrămate ale unor rock-staruri legendare – pe atât este de sec ÅŸi gol peisajul din spatele punctului de unde începe scena. Este imposibil să nu te gândeÅŸti la faptul că persoana care a conceput proiectul de amenajare a spaÅ£iului, apoi decorul, nu a călcat vreodată pe o scenă sau în culisele unei scene. Altfel, nu se explică pereÅ£ii goi, vopsiÅ£i în alb, pe care, dacă îÅ£i fixezi privirea, ai impresia că te afli într-o sală de operaÅ£ie, nu o sală de concert. La Silver Church (spre exemplu), spatele scenei este un ecran imens pixelat de lumini colorate. În alte cluburi mai mici, peretele din spatele scenei este integrat în decorul pereÅ£ilor de club, cu numele clubului scris ÅŸmecher pe fundal ÅŸi un spaÅ£iu estetic rezervat ecranului pentru proiecÅ£ii. Analizând mai atent problemele legate de scena unui club de cântări Live, deÅŸi s-a amenajat un loc special pentru DJ, nu s-a acordat un spaÅ£iu suplimentar pe care să se poată desfăşura în voie un inginer de lumini sau un VJ cu accesoriile aferente... În continuare, Flying Circus Pub rămâne spaÅ£iul din Cluj care m-a impresionat cel mai mult cu jocul de lumini pregătit pentru concerte. Aici mă aÅŸteptam la reflectoare controlate individual, momente artistice (precum în preluarea de la Gnarls Barkley pentru Grimus) în care singura rază de lumină din club să fie aruncată pe solist ...

Intrând în Backstage (acel cuvânt care ar putea fi considerat în continuare neologism în limba română, deoarece Culisele noastre nu reprezintă nici pe departe ce ar trebui să existe ca infrastructură pentru ca să putem începe să visăm la concerte de club cu ÅŸtaif cu nume mai mari de afară). În continuare, la Cluj, nu avem un club unde artistul să se pregătească ca pentru un spectacol de zile mari. Văzând spaÅ£iul de la Euphoria Music Hall, mă aÅŸteptam ca în culisele de aici să existe un dulap cu umeraÅŸe pentru hainele de stradă a artiÅŸtilor, o oglindă ÅŸi masă de machiaj, o chiuvetă măcar (dacă infrastructura localului nu ar fi permis ÅŸi o toiletă separată pentru artist), o masă cu mai multe scaune comode, chiar o canapea, la care să poată sta comod artistul cu impresarul înaintea concertului să poată discuta în liniÅŸte orice probleme mai intime, unde să se poată împărÅ£i banii după cântare, departe de ochiul ÅŸi urechea publicului ÅŸi a presei de scandal... nici vorbă. Am ajuns în Culise ÅŸi m-am simÅ£it ca într-o încăpere de interogatoriu de la poliÅ£ie... un spaÅ£iu incomod, care nu a fost gândit pentru petrecerea timpului într-o atmosferă plăcută departe de forfota din sală.

Lumea nu este învăţată cu spectacolele adevărate de club ... nu există o cortină ... artistul în continuare trebuie să îÅŸi cară diversele instrumente printre spectatori după cântare ÅŸi trebuie să îÅŸi bea berea alături de clienÅ£ii localului ... mentalitatea de diferenÅ£iere dintre Artist ÅŸi consumator nu există la noi nici la 20 de ani după căderea Comunismului.

Se pare că speranÅ£a mea că în sfârÅŸit vom avea un HardRock Cafe sau Club de Spectacole la Cluj s-a dovedit a fi un miraj. Euphoria Music Hall este doar o dună mai înaltă ca celelalte din jurul ei, ÅŸi aÅŸteptăm o nouă ploaie să ne aducă o nouă baltă spre al cărui mal să ne îndreptăm.

---

---

Din culise

• Patronul clubului ne-a comunict faptul că el deÅ£ine contractul pentru noul spaÅ£iu neconvenÅ£ional pentru un alt club care va fi deschis probabil la toamnă, în incinta fostei fabrici de bere Ursus.
• FormaÅ£ia, clujeană fiind, a întrebat de numărul invitaÅ£iilor permise de persoană. Li s-a răspuns că nimeni nu a mai avut asemenea pretenÅ£ii ...
• După ce se instalase artistul de visuals la pupitru (Floppy, care colaborează cu Grimus din 2009), cu aparatura necesară proiecÅ£iilor, a fost rugat să îÅŸi mute lucrurile de acolo, pentru că ocupa practic tot spaÅ£iul DJ-ului ...
• S-a înregistrat oficial cel mai numeros public vreodată la Euphoria Music Hall în această seară. Clubul a fost mai plin decât la deschidere, iar filmarea de mai sus pe prima piesă a recitalului (Satellites, acustic) dovedeÅŸte acest lucru (spre finalul filmării, se vede publicul stând în picioare până în spatele sălii, ÅŸi lumea aÅŸezată la mesele de la balcon). DeÅŸi în prima lună de activitate la Euphoria Music Hall au fost chemaÅ£i practic, aproape numai artiÅŸti de la BucureÅŸti, evenimentele care au înregistrat cel mai numeros public aici rămân cele trei concerte cu formaÅ£ii înfiinÅ£ate la Cluj: Grimus, Desperado, Nightlosers.

Autor: RiCo

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: