DANIEL-SILVIAN PETRE & EMIL KINDLEIN. PETRE & KINDLEIN (p.1/2)

Fostul iniÅ£iator al proiectelor Survolaj Ã…Ÿi Chin ne povesteÅŸte (alături de noul coleg, Emil Kindlein, de la Napalm d’Or, sau cum îÅŸi spun mai nou, Petre & Kindlein) despre versurile în limba română ÅŸi mentalităţile româneÅŸti din studiourile de înregistrare actuale.

—

CZB: Cât de importante Å£i se par versurile în muzică?

Daniel-Silvian Petre: În România sau în general?

CZB: Pe plan autohton.

Daniel-Silvian Petre: Este o muzică în România care se bazează pe text. Este o muzică care ne reprezintă acuma ÅŸi în Å£ară ÅŸi afară. Mă refer la manele. Au niÅŸte texte scrise cu piciorul, de copii fugiÅ£i de acasă, nu contează. Ele vorbesc despre temele mari ale artei: ViaÅ£a, Dragostea, Moartea, Dumnezeu ÅŸi Bani.

Muzica Rock românească nu vorbeÅŸte despre temele astea; Muzica Folk românească nu vorbeÅŸte despre temele astea – ÅŸi atunci, eu pun aici niÅŸte puncte, puncte în care poate să încapă câÅ£i spectatori ai acolo ÅŸi câÅ£i vin la noi, cei care ÅŸtim tot ce miÅŸcă afară, cele mai miÅŸto trupe de under-underground, dar la publicul autohton nu ajung subiectele noastre, cu mine în frunte – nu îi ajută cu nimic.

Dacă le-aÅŸ spune mai fain, aÅŸ fi mai fericit, aÅŸ cânta mai des, aÅŸ avea mai mulÅ£i spectatori … suntem prea elitiÅŸti, toÅ£i cei care promovăm Rock, Folk, Punk.

Eu am avut o surpriză foarte mare acum doi ani când am fost la un concert de al lor, unde au cântat alături de La Plebe. M-am spart în bucăţi pentru că au versuri în limba română. Dacă îmi zicea cineva că o să-mi pice basca cu un an înainte m-ar fi apucat râsul ÅŸi am venit acasă ÅŸi m-am gândit, bă, ce figură se întâmplă. Au fost niÅŸte oameni care ÅŸi-au făcut roata lor, ÅŸi roata lor este ÅŸi trebuie să fie o muzică simplă, cu texte tari despre astea cinci teme … hai să mai adaugăm aici ÅŸi Drogurile … dar în România, nu cred că este încă cazul… nu avem nici bani pentru programul Corn ÅŸi Lapte.

Textele sunt extrem de importante, dar ele nu prea există.

Avem câteva trupe cu texte protestatare, cum ar fi Luna amară sau Omul cu Åžobolani...

CZB: Truda

Daniel-Silvian Petre: Truda a introdus o chestie nouă, cu sex, cu înjurături. Sunt haioÅŸi. I-am văzut la Buzău. Sunt clujeni de-ai tăi …dar cam puÅ£in, în rest se cântă despre Ploaie … apar niÅŸte dihănii cu părul cât casa, cu motoare, ÅŸi cântă despre Ploaie. I-a părăsit cineva ÅŸi începe să plouă în muzica lor … nu ÅŸtiu cum dracu se pretează asta unor oameni de doi metri ÅŸi 600 de kile …

—

CZB: De ce primele două albume de la Napalm d’Or s-au bazat pe versuri din poezii mai vechi? De ce nu aÅ£i reuÅŸit să compuneÅ£i versuri noi pentru piesele de actualitate?

Daniel-Silvian Petre: Nici nu am vrut să facem tot ce am făcut. Ne-au cam făcut ele pe noi, primele două albume, pe care le-am făcut eu cu Emil. Emil Kindlein are o foarte mare contribuÅ£ie la chestia asta pentru că el a scobit printre versurile de poezii ÅŸi le-a făcut texte pentru muzică.

Emil Kindlein: Pe material există trei tipuri de cântece.

1. Cele compuse muzical în întregime de Daniel-Silvian Petre
2. Cele compuse de amândoi
3. Cele compuse de mine

Textele rămânând tot timpul textele compuse de Dan ÅŸi ceea ce mi se pare foarte miÅŸto într-o trupă este să existe compoziÅ£ii ale unora din trupă ÅŸi piese comune, pentru că în general în trupe există un singur songwriter, iar când se destramă trupa tot acea persoană rămâne personajul principal. Restul sunt un fel de completare la proiect.

În cazul nostru există o activitate creativă din ambele direcÅ£ii.

Daniel-Silvian Petre: A venit muzica suprapusă textelor pentru noi. Chiar mă gândeam ieri că nu avem nici un an de zile ÅŸi deja avem material pentru aproape trei albume…

Mie îmi place rockul zgomotos. Mai am fost colegi de liceu care-mi strigă pe stradă Punkerul.

Am foarte multe explicaÅ£ii de dat … ce caut într-o trupă unde muzica se cântă de pe scaun, pentru care nu îÅ£i trebuie nu ÅŸtiu ce voce. Am fost obsedat în cei 12 ani de pauză de scenă de niÅŸte vorbe de-ale lui Ion Luca Caragiale … muzica este aceea care se cântă. Mi s-a părut că am rămas dator mie însumi, muzicii, fanilor care mai există ÅŸi nu au murit încă prin Canada.

Mi-am dorit foarte mult să duc Survolajul de la reînfiinÅ£are încolo … dar nu am reuÅŸit să îl duc.

Sunt niÅŸte chestii de trei minute, cu text, cu refren, pentru mine este extrem de greu. Îmi este mult mai uÅŸor să improvizez pe scenă la 1.000 de oameni decât să trebuiască să mă încadrez în trei minute.

Deci, nu am ales să fac asta pentru că este mai uşor, ci pentru că este mai grea treaba asta.

În plus, folosim textele vechi, pentru că sunt mort. Trec acum printr-o perioadă în care nu mai pot să compun de nicio culoare – ÅŸi pentru că sunt senzual ÅŸi impulsiv ÅŸi nu vreau să-mi fut norocul sau să îmi gâdil eu muza … ar trebui să mă gâdile ea pe mine, nu eu pe ea. Nu sunt genul care să se pună ÅŸase ore pe zi la birou fără să-l mănânce.

Astfel, tovarăşul Emil Kindlein a scobit printre poeziile mele mai vechi ÅŸi a făcut o chestie foarte faină. A fost foarte greu să-l las să-ÅŸi bage urechile în textele mele. A fost un moment de cumpănă.

Emil Kindlein: Piesele noi sunt făcute pe poezii de imagine. E muzică pe poezie. Asta este foarte important să se înÅ£eleagă. Nu este un simplu text de cântec. La ora actuală există foarte multe texte de cântece făcute la plesneală, ca o pungă de nailon… dar când începi să cânÅ£i pe poezie…

Daniel-Silvian Petre: E vorba de o pungă de nailon de la American Beauty, ca imagine.

Emil Kindlein: Un text de piesă poate să fie cu niÅŸte rime suprapuse ÅŸi vulcanizate pe melodie… căutate să fie de primăvară sau de iarnă…

Daniel-Silvian Petre: E foarte fain că ÅŸi eu ÅŸi Emil cântăm la o grămadă de instrumente. La început nu cântam la mai multe instrumente pentru că nu făcusem rost de toate. Eu personal am cântat mult mai mult în ciuda oricărui chitarist, basist, tobar. Am vrut să fac o pauză de la garnitură – să nu mai depind de nimeni. ÎÅ£i dai seama, faci niÅŸte piese, se strâng, faci un album, trebuie să bagi muzicianul cu care colaborezi în starea albumului respectiv, îi dai să vadă niÅŸte filme care să-l ducă într-acolo, să citească cărÅ£i, să asculte muzică, ca să te întrebe: Ce este Queens of the Stone Age – film sau trupă?

Ai 40 de ani, ai 1.000 de copii. Nu se mai poate lucra la fel.

Atunci am găsit un gagiu care nu ÅŸtiu cum a făcut, ÅŸi-a rupt din timpul lui ÅŸi a făcut profi tot ce a făcut până acuma, ca să nu îÅ£i spun că am avut impresia … aici mă refer, nu afară, pentru că în străinătate Rock-ul nu a murit de nicio culoare. Noi tot propovăduim de aici din România că a murit Rockul ÅŸi nu ÅŸtiu ce … să fim serioÅŸi… că la noi nu a prins niciodată (la nivel de mase n.r.), asta este altceva – de aceea nici nu are ce să moară.

Aveam impresia că trag cu tunul după vrăbii, adică foloseam tone de scule, artileria grea – ÅŸi vâneam ce? Pasărea colibri … Å£ânÅ£ari … ce vâneam? Å¢apinari.

Aici cu o chitară ÅŸi o muzicuţă e aceeaÅŸi dumă. Săptămâna viitoare plecăm spre Vama Veche. Mă duc cu mâna în cur. Dacă trebuia trupă, luam tobe cu noi, se strica cinelul, n-am corzi … căutam să cânt la bas cu ÅŸapte corzi … cu 12 corzi. Dacă nu ai cu 12 corzi, nu ai cu cine cânta – ÅŸi asta în măsura în care în 1995 – 1996, trupa Morphine cânta cu doar două corzi la chitara bas! – dar în România trebuie 12…

Åži atunci am trecut pe Folk, futui.

Emil Kindlein: Mă gândeam la nervii ăştia cât se pot întinde de fapt. Noi avem impresia că dacă avem bani de plătit ore de studio, cu cât plătim mai mult ÅŸi petrecem mai multe ore în studio, cu atât este albumul mai bun – iar asta este o divizie ÅŸi un nivel. Dar eu cred că există o altă ÅŸtachetă în care tu ajungi la nivelul în care tu îÅ£i înregistrezi albumul la tine în camera de zi. Åži spun că asta este o ÅŸtachetă pentru că sunt muzicieni de mare calibru … Sting de exemplu, care trage toate instrumentele la el în Living … ÅŸi bagă un disc de înÅ£epeneÅŸti – ÅŸi chestia asta – unde tragi – se simte.

Daniel-Silvian Petre: Dar noi vrem să fim mai nemÅ£i decât nemÅ£ii. Dacă înainte foloseai un Gain (o ampificare a sunetului de către inginerul de sunet, exprimată în decibeli), aveai un Gain … am scos vreo 10 albume în vreo 20 ÅŸi ceva de ani de muzică … iar dacă nemÅ£ii folosesc unul, la noi sunt 12!

Emil Kindlein: La noi un cinel … ce mai rămâne din el … se face din magma din care a izvorât futui … nu ÅŸtii din ce se face cinelul acela, din ce fel de aramă, frate. La noi nimic nu e natural, pentru că noi vrem să fim mai ÅŸmecheri … noi ne punem perdeluÅ£e la Mercedes – ÅŸi atunci, făcând discul în casă … aici nimeni nu îmi spune … acuma înregistrăm, ca să îmi strice mie starea ÅŸi bucuria. Aici, la studioul de acasă îmi căutam bucuria ÅŸi puteam să compun, să reascult piesa – ce am tras-o ieri – ÅŸi să zic, mă, aici mai trebuie făcut ceva – dar asta nu îÅ£i permiÅ£i în studio… ÅŸi mai este o chestie tare aici la studio, că lucrezi patru ore – după care vine alt artist, tu trebuie să-Å£i strângi jucăriile, ăla stă afară, fumează ÅŸi-Å£i zice, no, gata. Tu pleci ÅŸi vin alÅ£ii de hip hop sau de populară sau de orice altceva fac ei… pe când acasă noi ne-am întins cât am vrut.

Daniel-Silvian Petre: Mai este o fază de studio, cea mai naÅŸpa din România… Cu chitara asta / sau tobe / sau microfon … Dane, afară nu se mai cântă cu asta …

Măi, mă lăsaÅ£i măi, cu Shure-ul (microfonul) ăsta care a picat pe jos … Cine dracu din România are voce de (microfon) Sennheiser de 10.000 de doleri în România? Unde-i ăla, că-l mănânc.

Când văd un microfon din ăla pătrat, agăţat de sus, ÅŸi pus în colÅ£ul … nu ÅŸtiu unde găsesc ei colÅ£ul de la toba mare, care este rotundă … dar ei îl pun într-un colÅ£ al tobei mari … nu mai vreau să mă duc ÅŸi să îmi pună nimeni microfonul … nu mai pot … am tras două albume în BucureÅŸti, două albume la Cluj – hai că la Cluj m-am simÅ£it mai bine cu Buhăţel decât în Bucale, dar tot a fost foarte greu de parlamentat – fiecare cablu … păi dar nu se mai cântă cu ăla de 30.000 de ani … mă bucur că au rezistat White Stripes, cu unul la chitară care ÅŸtie două acorduri ÅŸi cu sora/nevasta, cine o fi aia la tobe, care bate cam … ca mine la tobe … ÅŸi ei au schimbat muzica radical. De fapt, ce au făcut? Nu au făcut altceva decât să cânte Rock’n’Roll adevărat.

Tot legat de producÅ£iile audio în studio … inginerul de sunet care te ajută să îÅ£i înregistrezi albumul, el trebuie să cânte cu tine, să creeze sunet. El trebuie să-mi facă o tobă care să sune ca la Grand Funk (Railroad) sau la (Led) Zeppelin. El trebuie să cânte cu mine ÅŸi să creeze Sunet, dar el NU cântă cu mine; el ÅŸtie că toba mare trebuie să pleznească.

CZB: Are preconcepţii.

Emil Kindlein: Exact. Åži atunci

Daniel-Silvian Petre: Dar ÅŸtii de ce, nu? Pentru că treaba stă în felul următor în muzica românească: ăla care-i mai drăguÅ£, cu părul mai cârlionÅ£at, e vocal. Ä‚la care ÅŸtie să cânte la instrument e chitaristul. Basistul e unul care vrea să fie chitarist dar nu poate, tobarul e ÅŸi el prieten pe acolo ÅŸi vine, hai, bă, nu pot ÅŸi eu să cânt cu voi? Åži dacă este unul care nu ÅŸtie nimic din toată treaba asta, acela este mixeristul …

Emil Kindlein: Noi am făcut la un moment dat niÅŸte mixaje chiar cu niÅŸte bucăţi care aparent nu trebuiau să intre pe mixer. Sunt niÅŸte sunete care erau gherle, care un sunetist în mod normal le ÅŸtergea de nu se poate pentru că nu avem spaÅ£iu pe hard.

E, au ieÅŸit niÅŸte chestii atât de miÅŸto cu niÅŸte sunete de genul acesta – s-au decalat niÅŸte sunete, pe care oamenii, dacă o să bage urechea la disc – efectiv o să se bucure de sunetul acela care vine ÅŸi pleacă, tocmai pentru faptul că nu am folosit materiale convenÅ£ionale.

Daniel-Silvian Petre: Vedem în filme că Jim Morrison era cu sticla în mână când înregistra, că Janis Joplin era cu jointul, că Sex Pistols făceau sex în timp ce erau în studio… Românii mai au un pic ÅŸi îÅŸi pun cravată când intră în studio, futui… Creastă roÅŸie ÅŸi cravată… Trebuie să fie o bucurie, frate.

AÅŸ vrea să văd un film porno românesc… poate îmi puteÅ£i da un link sau ceva … eu vreau să văd cum se fut – se fut cu bucurie? Sunt pe spate sau e ca ÅŸi în muzica Rock românească, futui… ConstipaÅ£i … ai impresia că se descalţă la uşă artistul când intră în studio, parcă intră la maică-sa în sufragerie, toÅ£i. SpuneÅ£i-mi o trupă care nu face aÅŸa în România.

Nu văd Rockeri pe motoare – sau poate văd unul pe an. Nu-i văd, nu-i simt. Văd imagini de la Manowar … cu 100.000 de BucureÅŸteni … unde sunt ei (în viaÅ£a de zi cu zi)?

Eram într-o zi la Kaufland cu nevastă-mea ÅŸi m-am întâlnit cu Andrei de la Haos cu nevastă-sa, ÅŸi ei erau îmbrăcaÅ£i ca în filme, ÅŸtii … ÅŸi mi-am zis, futui, am îmbătrânit – ăla dementul era exact ca de pe coperta de disc, ÅŸi eu am ieÅŸit din casă îmbrăcat simplu ca ÅŸi cum nu m-ar vedea nimeni – păi dar m-a văzut el, ăla din Haos …

Unde-s rockerii pe motoare? Unde sunt groupies cu ÅŸoricul gol? Nu sunt. Åži atunci, ce facem noi aici? Despre ce ne jucăm? Anul trecut a fost basistul din Faith No More în TimiÅŸoara, futui, ÅŸi nu ÅŸtiu dacă au fost 50 de oameni… dar cred că sunt cel puÅ£in 100 de basiÅŸti în TimiÅŸoara. Du-te măcar să vezi cum e îmbrăcat, futui. Nu contează că nu dai doi bani pe Grunge, să zicem, sau nu Å£i-a plăcut Faith No More … du-te ÅŸi vezi-l că ăla-i din acelaÅŸi oraÅŸ cu Kurt Cobain.

Nu, au stat acasă. Nu ştiu ce să zic.

Acum ai putea să ne întrebi ce dracu mai cântăm…

—

CZB: Ce părere ai de John Cage care zicea că muzica poate fi pur ÅŸi simplu vântul bătând prin crengi sau claxonul maÅŸinii? Asta ÅŸi a propo că aÅ£i luat câteva sunete ciudate ÅŸi le-aÅ£i folosit fix pe acelea pe album.

Daniel-Silvian Petre: Mai întâi am vrut să ne folosim de un sampler. Eu am un album din 1998-1999, când aveam trupa Chin, singura trupă de Grunge de care ÅŸtiu la ora respectivă.

CZB: Erau la Suceava, de la mijlocul anilor 90, Marigold Ã…Ÿi Novocaine…

Daniel-Silvian Petre: Åži am făcut un album în stil trip hop, pe care nu l-am mai editat de nicio culoare – ÅŸi mi-a rămas samplerul de atunci, ÅŸi am vrut să fac cu Emil chestia asta. Până la urmă, cu foarte mare greutate, ne-am chinuit ÅŸi am făcut sunetele naturale ÅŸi foarte faine.

Emil Kindlein: Pe disc mai apare un xilofon, apar niÅŸte percuÅ£ii neconvenÅ£ionale. Chitara este acordată într-un anume fel să scoată o singură notă, pentru o stare de transă. Sunt diverse instrumente ce le-am folosit pentru a scoate anumite sunete.

Ca să revin la întrebare, este o muzică într-una dintre extreme, care compilează asemenea sunete – este vorba de o muzică a sunetelor. Nu mai există neapărat conceptul de notă – nu mai poÅ£i să scrii o partitură, nu mai există instrumente, ci se compilează aceste sunete, care sunt niÅŸte experienÅ£e interesante ÅŸi chiar pot crea niÅŸte stări autentice.

Pe de altă parte există scena de muzică cântată doar cu instrumente muzicale, ÅŸi există zona de mijloc în care cele două extreme se contopesc ÅŸi noi cred că suntem undeva pe la mijloc. Mai ales acuma, când noi avem în freză să folosim instrumente ÅŸi sonorităţi româneÅŸti. Eu chiar am adunat de multă vreme instrumente româneÅŸti. Am ocarină, am caval, fluiere de diferite dimensiuni care transmit anumite nuanÅ£e melodice… sunt fluierele mici care sună într-un fel – fluierele mari au o altă gravitate. Spre exemplu, am mai strâns niÅŸte talăngi, tot de la noi din zonă. Ele nu sună ca ÅŸi clopotul… nu ÅŸtiu, mie îmi place de exemplu să cânt pe percuÅ£ii pe care nu scrie LP (Latin Percussion), deci sunt niÅŸte … drâmba … drâmba poÅ£i să Å£i-o cumperi din magazin în Germania sau poÅ£i să Å£i-o cumperi de la un meÅŸteÅŸugar de la noi. Eu am aÅŸa ceva. Åži cred că este foarte fain ÅŸi foarte important ca trupele româneÅŸti să aibă un sound românesc. Dacă te duci dincolo ÅŸi te baÅ£i cu ceilalÅ£i cu sonorităţile lor, nu poÅ£i decât să iei 4.0.

Negură Bunget au ieÅŸit.

--- 

Autor: RiCo

Postat prima dată în 1.SEP.2010

—

http://www.myspace.com/napalmdor

http://petre-kindlein.ro/

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: