Mushroom Story. 2011.FEB.18. Irish&Music Pub

!!!!

Vineri 18 Februarie 2011

Irish&Music Pub

---

De obicei când folosesc cuvântul Underground să descriu o formaÅ£ie românească de rock alternativ, folosesc termenul greÅŸit, pentru că majoritatea celor care se află în aÅŸa-numitul Underground de la noi promovează o muzică cu ritm melodios, care într-o Å£ară cu o industrie muzicală dezvoltată pentru toate genurile ar putea înregistra hituri ÅŸi succese de vânzări.

În cazul celor de la Mushroom Story însă, a folosi acest cuvânt pentru a le descrie intenÅ£ia muzicală nu este deloc deplasat. FormaÅ£ia s-a aflat pe punctul de a se destrăma după plecarea chitaristului (Laci) în Ungaria vara trecută. Din primăvară se înregistraseră piesele de pe EP-ul lansat în februarie 2011 la acest concert (practic, la aproape un an de la realizarea lor într-o formă finită).

S-a zvonit apoi despre încercările la sală de a repeta cu o nouă chitaristă despre care ÅŸtim doar că o cheamă Cristina (aceasta nu ÅŸi-a făcut însă niciodată debutul în public pe aceeaÅŸi scenă cu Mushroom Story).

Conjunctura revenirii chitaristului la Cluj în vacanÅ£a de iarnă a fost prilejul revenirii trupei pe scenă imediat după Crăciun, cu succes de casă la Flying Circus într-o perioadă nefastă pentru cântările obiÅŸnuite de club din capitala Ardealului. Trupa urcă practic pe scenă folosindu-se de proba de sunet pentru o repetiÅ£ie generală a repertoriului.

---

Nu putem merge însă atât de departe cu ideea unei scene underground la Cluj în anii 2010 care să se compare cu scena Underground din Londra anilor 1970 ... atitudinea punk ÅŸi conceptul DIY de la noi este o scenă firavă fără susÅ£inerea unui grup prea numeros. Ca întotdeauna, unii îÅŸi doresc să facă ceva, dar nu ÅŸtiu să ducă ideea până la capăt; le lipseÅŸte acel dram de nebunie, care face toată diferenÅ£a dintre Sex Pistols din 1976 ÅŸi Mushroom Story din 2010.

---

Al doilea concert al formaÅ£iei de la reîntoarcerea lui Laci (aici cei din formaÅ£ie mă vor apostrofa în ideea că ei nu vor să se considere că muzicianul ar fi plecat undeva) este promovat în ideea de a lansa videoclipul piesei Simple and Easy ÅŸi EP-ul cu cinci piese, Fistfunk (al cărui recenzie urmează să o scriu). Schlitz este invitat în deschidere. Am ajuns pe finalul recitalului lor.

---

S-a întins un cearÅŸaf... (mult mai mic decât cel întins de Grimus acum un an jumate pentru lansarea clipului In A Glimpse realizat de Tudor Giurgiu)... S-au stins luminile... Am stat câteva secunde în semi-întuneric ... după care s-a ridicat voalul pudic al defectelor ÅŸi s-a trecut direct la cântare ...

Am rămas un pic, nu pentru că mi-ar fi plăcut ce auzeam, ci pentru a mă lămuri asupra evenimentelor la care eram martor... Repet, pe afiÅŸ scria că se lansează videoclipul piesei Simple and Easy ÅŸi EP-ul cu cinci piese, Fistfunk. EP-ul îl aveam în buzunar. OK, so far, so good ... dar unde este clipul?

Am ales să vin la acest concert de club, dintre cele 10 din oraş tocmai pentru acest eveniment deosebit.

Desigur, cei 200 adunaÅ£i în sală au avut aceeaÅŸi reacÅ£ie ca ÅŸi cei 6 milioane de bugetari când s-a anunÅ£at reducerea salariilor cu 25% ... câÅ£iva au comentat între ei, în timp ce ... the show must go on.

Nu are rost să pierdem mult timp pe acest subiect. Ideea este că nu a existat nicio lansare de clip, doar o întindere de cearÅŸaf pe verticală, de ochii lumii. În aceste condiÅ£ii, nici nu mai ÅŸtii ce să crezi. Mă aÅŸtept la următorul concert Mushroom Story să scrie pe afiÅŸ că se oferă câte un tatuaj gratis în cadrul biletului, iar ca partener media să fie trecut ÅŸi pitchfork.com într-un colÅ£. Sunt sigur că există o explicaÅ£ie bună pentru ceea ce nu s-a întâmplat aici în această seară, dar nu există scuză. Åžtii ce vrei să faci, ÅŸtii ce implică asta; faci o probă, ÅŸi remediezi situaÅ£ia din timp. La o adică, nu este doar imaginea trupei care suferă, ci ÅŸi a localului care a găzduit evenimentul. Asta se numeÅŸte iresponsabilitate.

---

Despre cântarea în sine, nu am multe de zis. A fost nebunie în faÅ£a scenei, iar o bună parte din publicul formaÅ£iei este alcătuită din liceeni. Cei puÅ£in mai în vârstă probabil nu ar aprecia la fel de mult accentul american al solistului (sosit parcă dintr-un ghetou latinoamerican din New York) ÅŸi ritmul linear al pieselor care duce inevitabil la o monotonie insuportabilă după un sfert de oră de stat în sală (coeficientul de timp se corelează probabil cu cantitatea de alcool ingerată ... iar eu aveam doar o bere la bord). Punctul forte al formaÅ£iei este într-adevăr chitara funky al lui Laci (ÅŸi nu trebuie ignorat Norby - de la tobe - care în acest proiect însă nu are cum să îÅŸi etaleze talentul, fiind limitat de starea genului funk-punk, unde simplitatea este esenÅ£a).

---

---

---

Nota de patru semne se datorează în mare parte publicului fidel ÅŸi atmosferei create în faÅ£a scenei. Cu toate defectele ei ÅŸi cu toate lipsurile componistice ÅŸi ideile minimaliste ÅŸi rebele (parcă autoimpuse) pentru a se considera un pic mai Underground decât cei din jurul ei, Mushroom Story reuÅŸeÅŸte să adune laolaltă întreaga gaÅŸca a celor pasionaÅ£i de acest stil ...ceea ce este un lucru de respectat.

Cu siguranţă, acesta este singurul oraÅŸ unde le iese schema, cu atât mai mult cu cât viitorul lor ca proiect este atât de inexact ÅŸi apariÅ£iile sunt atât de rare.

---

Less means more.

---

Este păcat că Mushroom Story nu face eforturi mai susÅ£inute pentru ca să se impună ÅŸi în alte oraÅŸe. Este păcat că nu apar ÅŸi alte formaÅ£ii mai tinere ÅŸi mai hotărâte care să depăşească momentul creat din hazard de către Mushroom Story, care are acel ceva de care nu ÅŸtie să se folosească la maxim, probabil pentru simplul fapt că e bine ÅŸi aÅŸa.

---

Autor/Fotograf: RiCo

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: