Zoia Alecu

În 2006 Zoia Alecu se întoarce la prima sa dragoste, muzica Folk.

În ciuda faptului că este o textieră prolifică, cu aproximativ 250 de texte compuse pentru diverÅŸi interpreÅ£i români, primul material discografic propriu semnat Zoia Alecu apare în februarie 2007, fiind susÅ£inută în acest sens de producătorul Ovidiu Komornyc, patronul casei de discuri OVO Music.

---

BIO la CZB

www.czb.ro/articol/796

---

RiCo pentru CZB: Nu ÅŸtiam foarte multe despre dvs. înainte de a pregăti acest interviu.

Cum v-a descoperit talentul Doru Stănculescu?

Zoia Alecu: Aveam 17 ani ÅŸi eram foarte bună prietenă cu viitorul meu soÅ£, de la vremea respectivă, care a terminat la aceeaÅŸi facultate (Arhitectura BucureÅŸti) cu Doru Stănculescu. AÅŸa am fost ascultată de către Doru Stănculescu, care m-a dus prima dată în Club A (Clubul Arhitecturii), foarte renumit în lansări de valori în orice domeniu muzical. De acolo, mai departe, tot Doru m-a dus la Cenaclul Flacăra, după un an de zile. Astfel, Doru Stănculescu a devenit naÅŸul meu muzical.

---

CZB: De ce a durat atât de puÅ£in colaborarea cu Cenaclul Flacăra?

Zoia Alecu: Ai spus bine colaborare, pentru că într-adevăr nu am fost un membru plin al Cenaclului Flacăra. Prima dată când am fost acolo, în 1974, era iarnă, ÅŸi am debutat în aceeaÅŸi seară cu Nicu Alifantis, care a venit cu o permisie din armată. Eram foarte, foarte răcită. Aveam 39 temperatura; am cântat cu greu, dar am cântat foarte bine. Până la urmă, Adrian Păunescu l-a ales pe Niculae să rămână în Cenaclu ... iar de mine a zis că pot fi ascultată ÅŸi în altă parte, pentru că sunt tânără ÅŸi am toată viaÅ£a înainte.

În viitorul imediat, am fost cooptată de către Cenaclul Amfiteatrul Artelor ÅŸi ViaÅ£a StudenÅ£ească, devenind membru permanent din acel Cenaclu. După aceea, Adrian Păunescu, la nici un an distanţă, m-a căutat ÅŸi am fost cooptată ca ÅŸi colaborator extern în acel Cenaclu.

Am fost în destule turnee; întâmplarea a făcut că în 1980 am rămas gravidă ÅŸi în 1981 am născut. A fost mai complicat să colaborez cu Cenaclul timp de un an de zile, dar până în 1980, deja eram în concerte foarte multe, chiar ÅŸi în afara Cenaclului Amfiteatrul Artelor. Am cântat în deschidere la ... cred că nu am scăpat nicio trupă din România; am făcut Å£ara asta în lung ÅŸi în lat în turnee.

---

CZB: În 2010, Club A a împlinit patru decenii de activitate; pe lângă debutul scenic, aveÅ£i ÅŸi altă amintire din acest club.

Zoia Alecu: Anul acesta împlinesc 37 de ani de activitate. Am participat la un concert din acesta omagial pentru sărbătorirea a 30 de ani de Club. Acum 10 ani eram încă în trupa Sfinx Experience ÅŸi am cântat chiar ÅŸi la Sala Palatului...

---

CZB: AÅ£i avut la un moment dat o ofertă de la casa de discuri EMI împreună cu Crina Mardare... asta scrie pe Wikipedia.

Zoia Alecu: Nu. Nu cred să fie ceva real pentru că practic am cântat în Olanda, fiind solistă de spate pentru Viola Wills (30. DEC.1939 - 6.MAI.2009 ) solistă vocală de culoare care avea un box office foarte bun în Olanda pe atunci, cu care ocazie am apărut ÅŸi într-una din emisiunile lor foarte vizionate, dar cam la asta se rezumă colaborarea respectivă. Nu îmi amintesc să fi existat o ofertă sau propunere de colaborare mai aprofundată.

www.violawills.com

---

CZB: AÅ£i cântat ÅŸi în Danemarca alături de Sfinx Experience înainte de 1989.

Zoia Alecu: În multe locuri am fost; am cântat în toată Scandinavia (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia) ÅŸi am avut concerte ÅŸi în Olanda, Germania, Austria...

---

CZB: Iar această experienţă cum a fost un imbold pentru dvs. ca artistă?

Zoia Alecu: A fost o experienţă foarte trebuincioasă aÅŸ putea spune, pentru că chiar doresc multor artiÅŸti, chiar din branÅŸa mea, a folcului, să treacă printr-o trupă serioasă, unde sunt cerinÅ£e foarte mari, pentru că nu există ÅŸcoală mai bună decât asta.

În primul rând pentru auzul distribuitiv, pentru auzul armonic; în al doilea rând pentru profesionalism; în al treilea rând pentru a ÅŸti cum să stai pe scenă ÅŸi ce anume ai de făcut, că este de o mie de ori mai greu să cânÅ£i în cluburi sau în discoteci, unde lumea vine să danseze (dacă nu cânÅ£i bine, nu dansează nimeni ÅŸi nu te mai cheamă nimeni niciodată pentru a doua oară). Sigur, de-a lungul timpului, am cântat ÅŸi piese originale, piese compuse de noi – ÅŸi au mers destul de bine în Olanda.

ArtiÅŸtii de acum ar trebui să înÅ£eleagă că aceasta este o meserie grea, care trebuie abordată cu o foarte mare seriozitate - ÅŸi de abia în secunda aia poÅ£i să spui, “da frate, pot face faţă oriunde; pot să cânt ÅŸi sub apă, dacă e cazul.” Nu exista boală; puteai să fii mort, copt ... te duceai ÅŸi cântai. Asta era treaba. Aveai contract, ÅŸi nu aveai cine să te înlocuiască. Am pierdut nopÅ£i multe ÅŸi grele, însă mă bucur că am avut această experienţă. Chiar mă bucur, chiar mi-a folosit ÅŸi îmi foloseÅŸte ÅŸi în continuare.

---

CZB: Au trecut 40 de ani de la Woodstock. Cum aÅ£i aflat dvs. De Woodstock ÅŸi în ce sens v-a marcat?

Zoia Alecu: Cred că am aflat în timp util, chiar în vremea în care era, pentru că am prins perioada aceea Flower-Power, chiar din plin. I-am luat mamei mele de pe fotoliu ... avea o pânză din asta foarte înflorată cu niÅŸte culori de îÅ£i străvezeau dinÅ£ii – aÅŸa cum se purtau pe atunci. Era plină cu flori Å£iclam, roÅŸii, galbene ... deci, exact ce trebuia. Am pândit-o mult, am aÅŸteptat-o pe mama să plece în concediu, am luat-o, am croit-o ÅŸi am cusut în urma acului, pentru că nu aveam maÅŸină de cusut, dar mi-am făcut o pereche de pantaloni trăznet. Vreau să spun că toate colegele mele de clasă erau terminate; se întrebau de unde o am? de unde am găsit eu aÅŸa ceva? Le-am spus: fetelor, este husa mamei de pe fotoliu ÅŸi mi-am croit-o ... ÅŸi de atunci au curs comezile: Păi, vreau ÅŸi eu, vreau ÅŸi eu; fă-mi ÅŸi mie!

Am pierdut două nopÅ£i cusând la ei, dar ce bine a fost, aÅŸa că – am trăit perioada aceea ÅŸi am trăit-o cu tot sufletul. Cumva mai am niÅŸte ancore acolo, în acea vreme.

---

CZB: Ce părere aveÅ£i de noua generaÅ£ie de artiÅŸti care evită să cânte în limba română?

Zoia Alecu: Nu bună. Este adevărat că pentru a cânta în limba română trebuie să fii un foarte bun artist. De ce? Pentru că nu este uÅŸor să cânÅ£i în limba română. Avem foarte multe “î”-uri, avem foarte multe consoane; trebuie să ai o tehnică vocală mult mai bună decât se cere pentru limba engleză, pentru că, hai să zicem cum ... nici măcar nu este o engleză curată, literară, e mai mult americănească, ÅŸi cum e foarte lesne să dai pe nas (în acest moment, artista începe să imite modul în care se vorbeÅŸte nazonat) pentrooh kah asha esste Ahmehrihkhan, e foarte simplu. Nu ai nevoie de nu ÅŸtiu ce dicÅ£ie, când boncăni precum cerbul. Nu am o părere bună despre cei care cântă în limba engleză.

Da, poÅ£i cânta în limba engleză - dar în clipa în care Å£i-ai făcut un nume aici în România ÅŸi ÅŸtie tot românul ce Dumnezeu spui tu acolo în piesele alea.

Ah, că vrei să ajungi mai departe, să pleci în străinătate, sigur, nu am nimic împotrivă. Trebuie să cânÅ£i ÅŸi într-o limbă perfect inteligibilă pentru absolut toată lumea în ideea în care prinzi un contract afară ÅŸi vrei să depăşeÅŸti hotareÅŸe ţării ÅŸi să îÅ£i duci numele României ÅŸi în altă parte cu mândrie patriotică.

Dar câtă vreme eÅŸti un nimeni - inclusiv aici acasă - ÅŸi cânÅ£i foarte prost în limba engleză, îmi pare rău, dar nu am de ce să am o părere bună despre asta.

---

CZB: Primul album de autor v-a apărut în 2007; de ce atât de târziu în carieră?

Zoia Alecu: Pentru că până în 2004 am funcÅ£ionat ca solist vocal la Sfinx Experience.

Din 1986, de când am părăsit Folkul, ÅŸi până în 2004, am făcut parte din trupa Sfinx Experience. Nu era acolo timp de proiecte personale. Desigur, am vreo opt piese pe albumele Sfinx Experience; deci nu am stat nici acolo degeaba, dar primul meu album de autor în muzica folc, la care m-am reîntors de abia în 2005 ... a apărut în 2007. Deja în 2006 aveam întreg materialul pregătit - aveam ideile ÅŸi compoziÅ£iile făcute de 10 – 15 ani; am tot încercat să realizez acest proiect în paralel când cântam ÅŸi cu Sfinx-ul, dar nu a fost timp pentru asta.

---

CZB: Cu Ovidiu Komornyc cum v-aţi cunoscut?

Zoia Alecu: De mult mă ştiu cu Ovidiu Komornyk. Pot să spun că este o dulceaţă de om; este un munte de bunătate şi de prietenie.

Pe Fisă (Emanuel Gheorghe, clape, ex-Sui-Generis, ex-Negru ÅŸi RoÅŸu) l-am cunoscut ca fiind membru al trupei RoÅŸu ÅŸi Negru (în 1989) al cărui lider era Liviu Tudan (Dumnezeu să-l ierte) ÅŸi m-am apucat de treabă... Fisă nu mi-a întins o mână; mi-a întins două mâini ... ÅŸi mi-a zis: Zoia, ÅŸtii de când îÅ£i zic eu, scoate album, fă treabă ... de ce nu mai compui, de ce nu îÅ£i mai cânÅ£i piesele tale de folc, că erau frumoase?! I-am tot zis că nu se găseÅŸte timp pentru proiectul meu personal. Asta este.

Prietenii adevăraÅ£i în ziua de astăzi sunt atât de rari ...iar Ovidiu, fără ca eu să ÅŸtiu că are deja un studio de înregistrări, o casă de producÅ£ie, pur ÅŸi simplu, am aflat de la o prietenă de la Radio BucureÅŸti, că ea mi-a spus că Fisă lucrează la Ovidiu Komornyk la studio (el face orchestraÅ£ii) ... ÅŸi eu practic, până în acel moment, umblasem pe la diverÅŸi orchestratori, Ovidiu Komornyk fiind al cincelea. I-am ÅŸi zis lui Ovidiu că eÅŸti ultimul bastion; dacă nici cu tine nu reuÅŸesc să fac treabă, renunÅ£. Când închei o treabă o să încep cu cealaltă; ceea ce am ÅŸi făcut.

---

Autor: RiCo pentru CZB

---

---

Discografie (ca artistă solo la OVO Music)

• Vino aici (2007)
• Cărări de maci (2009)

---

www.zoiaalecu.ro

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: