Azil. Adrian Berinde. 2011

Azil. Adrian Berinde

!!!!

(2011, MHO)

---

Azil este un material care marchează sfârÅŸitul unui hiatus discografic de aproape 8 ani de zile pentru pictorul clujean întors în Å£ară după Puciul din 1989.

---

Azil este un album concept, lansat după ce artistul a trecut printr-o boală aproape fatală. Totodată se promovează ideea că materialul a fost realizat înainte de această experienţă, care era să-l ia pe Adrian Berinde de lângă noi.

---

Am încercat să ascult albumul atent de mai multe ori, dar nu am reuÅŸit să o fac până la capăt decât la a treia ascultare, ÅŸi nici o piesă nu m-a prins din prima. Am tras însă concluzia că aici sunt importante versurile. Astfel, le-am citit atent separat de muzică, ÅŸi mi-au plăcut foarte mult ca lectură.

---

Concluzia la care am ajuns este că Adrian Berinde nu este muzician, ci pictor. Albumul pare foarte complex ca şi conţinut, este sumbru ca aspect şi puţin atractiv consumatorului de muzică din anii 2000.

---

Muzica

Muzica împleteÅŸte mai multe stiluri mai vechi de folk-pop-rock, având ÅŸi momente mai blues (cu riffuri interminabile – de efect – la chitara lui Jimi El Lako), cu elemente pe alocuri de world music, pe alocuri pre-clasice. Artistul nu este în linie cu moda ÅŸi nici nu vrea să fie trendy cu vremurile în care trăim. Muzica este ca un décor sonor pentru fluviul de cerneală autobiografică aÅŸternută extrem de poetic pe hârtie. Prin versuri ÅŸi melodie, Adrian Berinde ne pictează o serie de gânduri în care ploaia cade în rafale, ceaÅ£a coboară, iar când se ridică, zărim doar nori negri deasupra capului (asta dacă nu ne arde soarele) ... dar am acoperit deja capitolul conÅ£inutului.

---

Albumul concept are un intro demn de Pink Floyd. Prima strofă ne introduce într-o atmosferă închisă din The Wall (M-am închis ca într-un vis; Gardul pare prins de nori; N-ai unde să zbori, unde să te ascunzi; N-ai unde să mori) ...ÅŸi nici nu am intrat bine în azil...

Este greu să categoriseÅŸti muzica, ÅŸi este poate cel mai uÅŸor să consideri acest material ca fiind unul experimental, de împletire a unor genuri diverse de muzică care poate au ca numitor comun epoca muzicii rock progresive (mă gândesc aici la asemănări fine pe anumite piese cu muzica celor de la Gary Moore – Poveste cu aripi, Pink Floyd – Azil, Jethro Tull – Doar ceea ce sse aude, etc.)

---

Cine poate ÅŸti ÅŸi Queimada sunt piesele cele mai Pop de pe album, însă cele mai atractive muzical sunt În alb ÅŸi negru, Acel călător.

Se aud ÅŸi imperfecÅ£iuni fine voite ale vocalizelor, precum în Queimada. Acestea dau o anumită personalitate materialului, ÅŸi sunt de bun gust.

---

Pentru vremurile superficiale din epoca mp3-ului în care se cumpără muzica la bucată din reÅ£elele de socializare on-line, nu întrezăresc succesul comercial al acestui material. Lipsesc cu desăvârÅŸire nu neapărat elementele de cârlig ale pieselor; mă gândesc că ar fi fost mai bine ca aceste versuri să fie transpuse pe ritmuri mai actuale sau luate piesele ÅŸi adaugate elemente muzicale mai atractive pentru anii în care trăim. Pentru acest motiv, nu pot să acord mai mult de patru semne acestui material, care dealtfel, străluceÅŸte în întunericul scenei muzicale independentă autohtonă.

Aici iarăşi, părerea mea este că NU merge ÅŸi aÅŸa; ar fi meritat depus un efort suplimentar pentru a scoate în evidenţă conÅ£inutul complex ÅŸi artistic dându-i un sound mai actual alternativ ÅŸi colaborând cu un producător muzical cu experienţă în acest sens. Materialul aÅŸa cum este aranjat pe note, se adresează strict la un grup mai în vârstă, ÅŸi nu va atinge timpanele unui grup mai larg sau ÅŸi mai tânăr.

---

---

Versurile

Elemente metaforice alternate pe post de laitmotif de-a lungul tuturor pieselor acestui material sunt: soarele (care la un moment dat este negru ÅŸi-l arde de viu pe narator), norii (avem foarte mulÅ£i nori aici, iar peisajul pictat de artist este sumbru, întunecat, în miezul zilei, cu o adiere de vânt polar subînÅ£eleasă), malul (care de obicei este atât de aproape ...dar imposibil de atins). Apa este omniprezentă în toate formele ei, de la ploaie de vară, la ceaţă, la valuri, la mare, la gheaţă, la zăpadă... Consider apa cel mai profund element lumesc, fiind singurul care poate exista în natură în trei stări fizice complet diferite, având proprietăţi unice faţă de toate celelalte elemente lumeÅŸti.

---

Culorile pictate în vers nu sunt nici pastelate, nici reci, ci mai mult se povesteÅŸte într-un alb vertical ÅŸi negru de fum ... Doar ceea ce se aude este chiar lipsit de culoare (!)

---

E bine că un om ca Adrian Berinde are ÅŸansa să respire un aer mai curat ÅŸi totuÅŸi se întoarce acasă încercând să reuÅŸească ceva mai mult pe o piaţă pe care eu cel puÅ£in o consider încă virgină; altfel, nu am avea parte de astfel de materiale, care în timp vor rămâne o dovadă nemuritoare că ÅŸi în anul 2010 se pot lansa albume concept, cu versuri deosebite, în limba română.

---

Per ansamblu, muzica este liniÅŸtită, plăcută, ÅŸi trece pe lângă tine dacă nu stai să asculÅ£i ce a dorit artistul să transmită prin vers.

Atmosfera creată pe anumite secvenţe de piese şi starea redată prin versuri poate fi o coloană sonoră pentru un film asemănător cu ecranizarea 1984 (după Orson Wells).

---

Câteva extrase de text

---

Azil.

"Oameni, pasari cate doi, se lovesc de geamul meu.

Luati-ma cu voi! Nu mai vreau asa! Nu e casa mea."

---

Alb si Negru.

"Am primit o vedere cu un om si o gara, o valiza si un tren.

Era cald afara, era-n alb si negru. Eram el."

---

Acel călător.

"Călăream animale desenate de foc, Erau prietenii mei.

Fiindcă în barca lui Noe nu mai aveam loc

M-am ascuns printre ei, in căruţa cu zei."

---

Cine poate ÅŸti.

"ViaÅ£a noastră stă închisă ca-ntr-o carte ce-i departe

Şi nu va mai fi rescrisă. Şi nu va mai fi deschisă."

---

Queimada.

"Dacă nu te văd, secunda-i cât o viaţă; Scrisorile ar fi cuvinte surde-n vânt.

Pieptul meu ascunde o scobitură în gheaţă, Unde-a locuit o inimă bătând."

---

---

Aspectul

CărÅ£ulia de 12 pagini (cu versuri) nu este un punct forte al albumului fizic, fiind realizată în condiÅ£ii de criză (cam cu 15% mai mică decât mărimea obiÅŸnuită), dar e foarte bine că unor artiÅŸti le mai pasă de acest aspect de prezentare al produsului ÅŸi nu se lenevesc cu simpla înÅŸiruire incompletă on-line a textelor pe o pagină ascunsă de web...

---

Autor: RiCo

---

Adrian Berinde a mai lansat

• Absent (1995)
• Negru de fum (1996)
• Vertical (1998)
• Captiv în inutil (2001)
• AlbaÅŸtri după ploi (2003)

---

ÎÅŸi mai caută cineva sufletul? DeschideÅ£i uÅŸa Azil-ului... aÅŸezaÅ£i-vă într-un pat, priviÅ£i pe tavan, apoi spre înăuntrul vostru, apoi spre cer.... AscultaÅ£i versurile atent.

---

Înregistrările au fost făcute în studioul Taurus din Cluj între 2004 – 2008.

Orchestraţiile, chitările şi viorile au fost realizate de Jimi El Lako şi Sandy Deac.

---

www.adrianberinde.ro

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: