Gary Moore (4.APR.1952 – 6.FEB.2011)
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 0
Vizualizari: 2361
Etichete: Gary Moore
---
DeÅŸi este stângaci, Gary Moore învaţă să cânte cu mâna dreaptă (pentru că aÅŸa a văzut la alÅ£ii că se face) pe o chitară acustică (modelul Framus German) la vârsta de 8 ani ÅŸi primeÅŸte prima chitară bună (un Fender Telecaster) la 14 ani (tatăl cumpără chitara în rate, achitate în doi ani ... mai târziu, tânărul Gary Moore îi dă banii înapoi).
---
Tatăl său, Robert Moore, este impresar ÅŸi promoter de concerte la Belfast, Astfel, băiatul este introdus de la o vârstă fragedă la muzica country, rock ÅŸi pop la modă în anii 50. Prima lui apariÅ£ie scenică are loc la 6 ani; se urcă pe un scaun ca să ajungă la microfon ÅŸi cântă Sugartime, fiind acompaniat de o trupă de spate la Queen' s Hall din Belfast. Copil fiind, tatăl îl introducea în deschidere la spectacole în timp ce se umplea sala. I se zice Little Gary (cca. 1963).
---
Descoperă muzica rock'n'roll ascultând The Shadows, Albert King, Elvis Presley, The Beatles.
Descoperă muzica Blues mergând la primele concerte ale lui Jimi Hendrix ÅŸi John Mayall's Bluesbreakers în oraÅŸul său natal.
---
Skid Row
Făcând naveta la Dublin ca să cânte cu The Method, Gary Moore este descoperit de basistul trupei Skid Row, fiind invitat să cânte cu ei. În 1968 (la 16 ani), Gary Moore se mută la Dublin ÅŸi se hotăreÅŸte să cânte cu Skid Row după ce-i vede pe scenă. Aici îl cunoaÅŸte pe unul dintre cei mai buni prieteni pe care-i va avea, solistul Phil Lynott (20.AUG.1949 – 4.IAN.1986).
---
Skid Row lansează primul single New Faces Old Places în 1969 ÅŸi este invitată să deschidă pentru Fleetwood Mac. Peter Green (chitaristul de la Fleetwood Mac ÅŸi idolul lui Gary Moore) este impresionat de stilul de interpretare al lui Gary ÅŸi susÅ£ine Skid Row în a-ÅŸi găsi un contract la o casă de discuri. Cu timpul, Gary Moore este considerat de mulÅ£i ca fiind protejatul lui Peter Green (care îi vinde chiar chitara lui Gibson Les Paul Junior, din 1958, în momentul în care părăseÅŸte formaÅ£ia Fleetwood Mac). De-a lungul anilor, tânărul Moore cântă pe mai mutle chitări folosite înainte de Peter Green (Fender Stratocaster 1961, Gibson Les Paul Junior 1958 ... apoi Charvel, Ibanez, Hamer, Heritage, Jackson ÅŸi Paul Reed Smith).
InfluenÅ£a ÅŸi sprijinul lui Peter Green asupra lui Gary Moore va fi răsplătită în 1995, când cel din urmă lansează un album dedicat integral idolului său. Blues for Greeny este un Tribute Album alcătuit numai din piese compuse de Peter Green. Chitara la care piesele sunt interpretate este aceaaÅŸi Gibson Les Paul Junior din 1959...
---
Thin Lizzy
Prima colaborare cu Thin Lizzy se datorează faptului că pleacă primul chitarist, Eric Bell, ÅŸi faptului că se înÅ£elege foarte bine cu managerul Chris Morrison, iar aici cântă prietenii lui găsiÅ£i la Dublin, Phil Lynott (voce) ÅŸi Brian Downey (tobe). Gary Moore face parte din componenţă într-o serie de etape, fiind un artist tânăr în căutarea unor experienÅ£e noi.
La a doua colaborare cu Thin Lizzy (datorată faptului că Brian Robertson s-a rănit la mână), formaÅ£ia sse află în turneu ca deschidere pentru Queen în SUA. Se povesteÅŸte ulterior că Thin Lizzy cânta atât de bine încât Queen a început să le taie din timpul alocat pe scenă, apoi s-a adaugat un intermezzo de muzică clasică în pauza dintre formaÅ£ii, ca lumea să “uite” puterea trupei mai tinere. La finalul turneului, prietenul din copilărie, Phil Lynott îl roagă să rămână în trupă, dar chitaristul se decide să se întoarcă la Colloseum II pentru promovarea albumului lor.
A treia colaborare cu Thin Lizzy se datorează faptului că Brian Robertson pleacă definitiv din trupă.
Concertul susÅ£inut în 1978 la Opera de la Sydney este lansată ca Live Video câÅ£iva ani mai târziu (The Boys are Back in Town).
Thin Lizzy este cunoscută cel mai bine pentru hiturile Whiskey In The Jar şi The Boys Are Back In Town (1976).
---
În 1978 se formează The Greedy Bastards prin colaborarea unor muzicieni de la Thin Lizzy cu câÅ£iva de la The Sex Pistols.
---
În ultimul concert din turneul Thin Lizzy, la Hammersmith Odeon din Londra (1983), se organizează o reuniune a chitariÅŸtilor care au trecut prin formaÅ£ie de-a lungul anilor. Astfel, Gary Moore apare pe două piese de la Bis, înregistrate pentru albumul Live, lansat în 1983, ÅŸi pe care nu l-am trecut în discografie.
---
1986. 4 Ianuarie. Prietenul Phil Lynott a murit din cauza exceselor de insuficienţă hepatică, renală, cardiacă ...ÅŸi pneumonie, la vârsta de 36 de ani. În amintirea lui s-a ridicat o statuie de bronz în centrul capitalei Dublin, în 2005.
---
Cariera solo
În a doua parte a vieÅ£ii, artistul se concentrează mai mult pe proiectele proprii, iar colaborările, deÅŸi prezente, sunt mai rare ÅŸi mai de impact.
---
1990. După o serie de discuri rock puternice, Gary Moore s-a întors la rădăcini odată cu Still Got The Blues (la care au contribuit B.B. King, Albert King ÅŸi Albert Collins). Cel mai mare succes pe plan solo îl are cu albumul Still Got the Blues (având ca invitaÅ£i speciali pe Albert King, Albert Collins ÅŸi George Harrison). Piesa omonimă devine cel mai mare succes internaÅ£ional pentru artist, considerată una dintre cele mai frumoase balade compuse vreodată.
Cu această ocazie, se adună un Big Band (cu o secÅ£ie întreagă de instrumente de alamă) ÅŸi face un traseu de săli de concerte în Europa. În această vară este invitat prima dată la Montreux Jazz Festival (în ElveÅ£ia, unde va fi invitat de mai multe ori). După concertul de la Hammersmith Odeon din Londra se lansează Video-ul An evening of the blues with Gary Moore and the Midnight Blues Band. Acesta reprezintă apogeul carierei artistice a bluesmanului din Irlanda.
---
Artistul a rămas pe formatul Blues-ului până în 1997, când s-a decis să experimenteze cu ritmuri Dance moderne pe Dark Days in Paradise. Schimbarea radicală a stilului i-a derutat pe cei mai mulÅ£i fani ÅŸi oameni din presă. Back to The Blues (2001) îl vede pe chitarist întorcându-se la genul care l-a consacrat.
---
1994. Gary Moore înfiinÅ£ează BBM (un trio alături de Jack Bruce ÅŸi Ginger Baker – fosta secÅ£ie ritmică de la Cream). Aceasta activează pentru scurt timp, cu puÅ£ine concerte în câteva ţări europene. Proiectul dispare în obscuritate, devenind pentru pasionaÅ£ii genului o comoară ascunsă.
1997. De pe albumul Dark Days in Paradise trebuie menÅ£ionată piesa Business as usual. Aceasta este extrem de interesantă fanului Gary Moore pentru simplul fapt că este autobiografia artistului expusă în versuri. Fiecare vers reprezintă o amintire din trecutul artistului.
1999. Chitaristul experimentează în
continuare şi se joacă cu noua tehnologie muzicală. Pentru albumul
A Different Beat,
s-a combinat bluesul cu drum'n'bass şi ritmuri dance. Multe părţi
de sintetizator sunt de fapt riffuri de chitară procesate şi făcute
“loop” până sursa originală a sunetului nu mai poate fi
recunoscută.
2001. După aproape un deceniu întreg
de experimente cu sunetele noi ale vremurilor, Gary Moore se
întoarce la rădăcini.
În două veri consecutive, în 2003 ÅŸi 2004, Gary Moore se răneÅŸte la mână ÅŸi este obligat să anuleze concerte. În 2004 se lansează DVD-ul Live at Montreux 1990 ÅŸi artistul este invitat la un concert special cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinÅ£area firmei Fender pe Wembley Arena (Londra).
---
2005. 20 august. The Point Theatre. Dublin. Se organizează un concert In Memoriam Phil Lynott la o zi după dezvăluirea statuii. Se cântă piesele clasice de la Thin Lizzy într-un jam session cu prietenii artistului într-un spectacol la care se adună 10.000 de irlandezi.
---
2007. Gary Moore prezintă emisiunea radio Blues Power (dedicată blues-ului clasic) la Planet Rock (un post britanic de radio pe net) până în prezent, duminica, cu o reluare lunea.
2008. Turneul european include oraÅŸe unde artistul cântă pentru prima dată în Grecia ÅŸi Belarus. În 2010 se cântă pentru prima dată în Korea (ÅŸi după 21 de ani în Japonia)
2009. Jack Moore (chitară), fiul artistului, este introdus în formulă de duo, alături de Otis Taylor (banjo) în deschidere la mai multe concerte din a doua etapă a turneului european susÅ£inut de Gary Moore.
---
1987. Gary Moore a luat parte la realizarea unei schiţe comice intitulată The Easy Guitar Book Sketch alături de comediantul Rowland Rivron şi chitariştii compatrioţi Mark Knopfler (Dire Straits), Lemmy (Motorhead), Mark King (Level 42), şi David Gilmour (Pink Floyd).
www.youtube.com/Schita Comica cu Chitaristi Legendari
---
Autor: RiCo
---
---
---
6.02.2011. "It is with deep sorrow and regret that we have to announce that Gary Moore passed away while on holiday in Spain last night."
---
---
Formaţiile
1965. The Beat Boys1966. Dave and the Diamonds
1967. The Method (Dublin)
1969 – 1972. Skid Row ... părăseÅŸte formaÅ£ia în 1972 ÅŸi începe cariera solo; este înlocuit de Paul Chapman la chitară, dar se pierde mult din chimia iniÅ£ială a formaÅ£iei
1973. Cariera Solo. Gary Moore Band
1974. Thin Lizzy
1975. Colosseum II
1976. Thin Lizzy
1977. Colosseum II
1978. Thin Lizzy (+ side project The Greedy Bastards)
1979 - 1980. G Force (1979, SUA, membru fondator)
1994. BBM
2002 – 2003. Scars
---
---
Colaborările
1970. Granny's Intentions, Dr. Strangely Strange (pentru albumul Heavy Petting, 1970)
1978. Andrew Lloyd Webber, Rod Argent, Gary Boyle
1981. Tilt (Cozy Powell, unde este invitat la două piese)
1981 – 1983. Greg Lake (ex-ELP)
1988. Don Airey (albumul K2 - Tales of triumph and tragedy)
1988. Keith Emerson (albumul The Christmas Album)
1983. Cozy Powell (invitat pe două piese ale albumului Octopuss)
1985. The Beach Boys (apare pe albumul The Beach Boys )
1987. Ferry Aid. Interpretează chitara pe jumătate din Let it be (Beatles). Mark Knopfler interpretează cealaltă jumătate. Se strâng bani pentru supravieÅ£uitorii vasului MS Herald care transporta pasageri împreună cu maÅŸinile lor între Dover ÅŸi Calais. Accidentul este cunoscut ca fiind The Free Enterprise Disaster (6 martie 1987). 193 de persoane au murit, fiind considerat al doilea cel mai mare dezastru maritim pe timp de pace, după Titanic (1912).
2000. Richard Blackwood (invitat pe albumul You'll Love to Hate This)
2006. BB King, Paul Rodgers, John Mayall, Otis Taylor (pe diverse trasee de turnee)
---
---
Discografia
- Skid (debut, 1970)
- 34 hours (Skid Row, 1971)
- Skid Row (1990, înregistrat în 1971)
- Grinding Stone (album solo debut, 1973)
- Nightlife (Thin Lizzy, 1974, doar pe piesa Still in love with you)
- Remembering Part 1 (Thin Lizzy, 1974, pe două piese)
- Strange New Flesh (Colosseum II, 1976)
- Electric Savage (Colosseum II, 1977)
- Back on the Streets (1978, album debut solo, unde Phil Lynott apare ca invitat; aici găsim piesa devenită clasică Parisienne Walkways)
- Black Rose: A Rock Legend (Thin Lizzy, 1979)
- G-Force (G-Force, 1980, acest proiect a cântat în deschidere pentru Whitesnake, fără succes la public)
- Greg Lake (Greg Lake, 1981) Greg Lake este un membru fondator de la ELP (Emerson, Lake & Palmer)
- Corridors of Power (album solo, 1982)
- Manoeuvres (Greg Lake, 1983)
- Dirty Fingers (album solo, 1983, înregistrat din 1981)
- Live at the Marquee (album solo, 1983, înregistrat în noiembrie 1980 la clubul londonez)
- Victims of the Future (album solo, 1984)
- Rockin' Every Night (album solo Live, 1984, înregistrat ÅŸi lansat strict în Japonia - în 1986 în restul lumii)
- We Want Moore! (1984, este o compilaÅ£ie de piese cântate în concerte de-a lungul turneului care-l poartă pe artist prin Europa, Japonia ÅŸi SUA; spectacolele finale de la Dublin ÅŸi Belfast, unde cântă cu Phil Lynott după 10 ani sunt lansate ca Video: Emerald aisles)
- Run for Cover (album solo, cu invitaţi Phil Lynott şi Glenn Hughes, 1985)
- Wild Frontier (album solo, 1987, după turneul de promovare se lansează un Video Live in Stockholm)
- After the War (album solo, 1989. Invitaţi incluşi sunt Ozzy Osbourne, Cozy Powell, Simon Philips, Don Airey, Brian Downey)
- Still got the blues (album solo, 1990)
- After Hours (album
solo 1992, la care se adaugă voci feminine)
Blues Alive (album solo Live 1993), urmat de Live blues (Video din acelaÅŸi an, în care apare ÅŸi B.B King)
Around the next dream (BBM, 1994) - Ballads & Blues 1982-1994 (compilaţie cu material propriu, 1994)
- Blues for Greeny (album solo, 1995), urmat de Video Blues for Greeny (1996)
- Ballads & Blues 2 (compilaţie, 1996)
- Dark Days in Paradise (album solo, 1997)
- Out in the Fields: the Very Best of (compilaţie, 1998)
- Blood of Emeralds: the Very Best of (compilaţie, 1999)
- A Different Beat (album solo, 1999)
- Back to the Blues (album solo, 2001)
- The Best of the Blues (album solo dublu, 2002)
- Have Some Moore – The Best of (compilaÅ£ie, 2002)
- Live At Monsters Of Rock (album Live, 2003)
- Parisienne Walkways: The Blues Collection (compilaţie, 2003)
- Back on the Streets: The Rock Collection (compilaţie, 2003)
- The Essential Gary Moore (compilaţie, 2003)
- Scars (Scars, 2003)
- The Power Of The Blues (album solo, 2004)
- Blues Collection/Rock Collection (compilaţie, 2004)
- Old New Ballads Blues (CD, 2006) ÅŸi Gary Moore and Friend, One Night in Dublin, a Tribute to Phil Lynott (DVD, 2006)
- The Platinum Collection (compilaţie, 2006)
- Close as you get (album solo, 2007) ÅŸi The Definitive Montreux Collection (DVD, 2007)
- Bad For You Baby (album solo, 2008)
---
---
Componenţele
---
Skid Row (1968 – 1972)
- Phil Lynott (voce, 1967 - 1970)
- Bernhard Cheevers (chitară, fiind înlocuit de Gary Moore)
- Brendan "Brush" Shiels (bas)
- Noel "Nollaig" Bridgemore (tobe)
---
Gary Moore Band (1972 - 1973)
- Gary Moore (chitară, voce)
- John Curtis (bas)
- Pearse Kelly (tobe)
---
Thin Lizzy (1974)
- Phil Lynott (voce, text)
- Gary Moore (colaborator, chitară, voce)
- Scott Gorham (chitară)
- Brian Robertson (chitară, 1973 – 1977, 1979 -)
- Brian Downey (tobe)
---
Colosseum II (1975)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Don Airey (clape)
- John Mole (bas)
- John Hiseman (tobe)
---
G-Force (1979 - 1980)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Tony Newton (bass, keyboards, vocals)
- Willie Dee (vocals)
- Mark Nauseef (drums)
---
Gary Moore Band (studio, 1981)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Charlie Huhn (solist, ex-Ted Nugent)
- Jimmy Bain (bas, ex-Rainbow/Wild Horses, ulterior Dio)
- Tommy Aldridge (tobe, ex-Black Oak Arkansas/Pat Travers, ulterior Ozzy Osbourne/Whitesnake/Ted Nugent)
---
Gary Moore Band (1982)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Ian Paice (tobe, Deep Purple)
- Neil Murray (bas, Whitesnake, ex-Black Sabbath)
- Tommy Eyre (clape, 1949 - 2001)
- Don Airey (clape, Deep Purple)
---
Gary Moore Band (turnee, 1984 - 1989)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Neil Carter (clape, voce)
- Bob Daisley (bas)
- Eric Singer (tobe, 1987 - 1989)
---
BBM (1994)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Jack Bruce (bas, ex-Cream)
- Ginger Baker (tobe, ex-Cream)
---
Scars (2002 – 2003)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Cass Lewis (bas, ex-Skunk Anansie)
- Darrin Mooney (tobe, ex-Primal Scream)
---
Gary Moore Band (2010)
- Gary Moore (chitară, voce)
- Neil Carter (clapă)
- Jonathan Noyce (bas)
- Darrin Mooney (tobe)
FOTOS. preluate din diverse saituri muzicale straine de pe net.
FOTO 1: Gary Moore. La prima aparitie scenica, la 6 ani. 1958
FOTO 2: Skid Row
FOTO 3: Thin Lizzy
FOTO 4: Colloseum II
FOTO 5: G-Force
FOTO 6: Gary Moore Band. 1985
FOTO 7: Gary Moore cu Phil Lynott. coperta Kerrang. 1985
FOTO 8: BBM
FOTO 9: Gary Moore & Peter Green
FOTO 10: Chitara Les Paul. 1958. folosita de Gary Moore, dupa Peter Green
FOTO 11: Gary Moore. 2010
Articole relative:
Publicat in: 07.05.2018, Ora: 06:02AM
Publicat in: 20.08.2016, Ora: 11:40AM
Publicat in: 19.07.2016, Ora: 15:32PM
Publicat in: 11.07.2016, Ora: 14:54PM
Publicat in: 22.04.2016, Ora: 05:40AM
Publicat in: 07.02.2011, Ora: 05:27AM
Niciun comentariu!