Boing-Bum-Chak. Alex Bratianu

Alex Brătianu (project manager la Boing-Bum-Chak Blog) mi-a scris prima dată în 11.APR.2013. Blogul Boing Bum-Chak, este dedicat muzicii electronice si mai ales fenomenelor conexe ale acesteia, cu focus pe scena locală. E un blog personal, activ de 4 ani, care a reuÈ™it să producă mai multe analize unice È™i originale despre diverse aspecte notabile ale scenei autohtone. Blogul supravieÈ›uieÈ™te în deÈ™ertul conceptual È™i ideatic în care se scaldă presa muzicală românească. 

Abordarea subiectelor de la Boing-Bum-Chak e grefată pe formarea sociologică a autorului.

O mostra de analiza: O radiografie a scenei bucurestene. 

--- 

Un net-label bucurestean interesant: Local Records, care promoveaza nume noi ale scenei (Danaga a apărut deasemenea pe o compilaÈ›ie Local Records) sub licenÈ›a Creative Common, ca fundaÈ›ie non-profit, în parteneriat cu diverÈ™i sponsori comerciali l-a invitat pe Alex Brătianu să producă cel de al 15-lea release (Droict – Kuiper Belt)… o premieră în România pentru un autor de blog/bedroom producer care a făcut acest pas.

--- 

http://soundcloud.com/localrecords/sets/lcl15-droict-kuiper-belt/

--- 

RiCo pentru CZB: Ai o colecÈ›ie de muzică? În ce format preferi să colecÈ›ionezi muzica È™i care este primul album original cumpărat sau primit de tine?

Alex Bratianu (fondator si scriitor unic la Boing-Bum-Chak Blog): In primul rand, multumesc pentru invitatia de a raspunde la intrebarile adresate; sper ca cititorii fideli ai CZB sa gaseasca in acest interviu lucruri interesante despre cum se vede scena de muzica electronica romaneasca din perspectiva unui blog bucurestean!

--- 

Ca sa iti raspund la intrebare, am avut mai multe colectii de muzica, in functie de suportul media care se folosea la vremea respectiva: de la vinil la caseta, CD si mai nou mp3. In mod accidental, explicabil si inexplicabil, le-am pierdut pe toate. Mai am cateva casete, si cateva CD-uri, putine si nereprezentative. Am reusit din vechea colectie de viniluri sa salvez unul singur, pe care l-am primit cadou si care a fost primul meu album ascultat ever: Deep Purple – Machine Head. Mai nou m-am reintors la viniluri, si imi place sa mai cumpar din cand in cand cate un album nou, cu care am o relatie speciala: fie ca am cunoscut artistul, fie ca am participat la un concert al artistului/trupei, fie ca mi-a placut atat de mult incat am vrut sa il am pe vinil. Un album pe care mi l-as fi dorit pe vinil este de exemplu Dan Berglund – Tonbruket. Cu toate astea nu se gaseste in format vinil. Mp3-urile si flac-urile au ceva imaterial, desi sint atat de usor de stocat si de aranjat. Colectia mixta actuala incepe cu muzica electronica de avangarda din anii ‘60 si se termina cu muzica din 2013, aranjata pe ani, si pe foldere de gen (world music, jazz, rock, electronica).  

--- 

RiCo pentru CZB: De ce Boing Bum Chak (de la Kraftwerk)? Ce inseamna pentru tine Boing-Bum-Chak …pe lângă electronic music randomly rethought?

Alex Bratianu (@ Boing-Bum-Chak Blog): Refrenul si titlul piesei citate este Music non-stop si se refera in special la muzica repetitiva, dansanta, ascultabila in context de club, fara nici o alta explicatie. E o preluare prin interjectie a muzicii electronice functionale, nu are nimic rational. Si cu toate ca e greu sa filozofezi si sa rationalizezi despre cum te-ai simtit la ultimul chef sau ce implicatii sociale are playlistul ultimului restaurant la care ai fost, am descoperit prin Simon Reynolds ca am fost martorul prin ricoseu al unei epoci in care tipul de muzica discutat si prezentat pe blog a fost un fel de Second Summer of Love. Iar acest fel de muzica are implicatii sociale. Desigur, in Romania nu au existat niciodata rave-urile anilor ’90, dar un al treilea val de techno diluat a ajuns si aici. Asa ca BBC (Boing-Bum-Chak) a devenit, dincolo de referinta reverentioasa la, sa zicem prin extenso, cei mai populari/cunoscuti creatori ai genului (Kraftwerk), modul meu de a intelege muzica electronica de acum in contextul scenei din Bucuresti. De la electronic music randomly rethought am ajuns la electronic music rethinking si, ulterior, la ceea ce cred ca este ultimul blog mohican care se mai preocupa de gen.

--- 

CZB: Ce părere ai despre faptul că Blogul ElectroBlogRo.com, spre exemplu, care putea fi dezvoltat într-o revistă bazată de muzică electronică, È™i-a încetat activitatea după ce autorul (Septimiu Moldovan) È™i-a atins scopul (de a scrie o carte despre scena electronică autohtonă)?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Recent, Septimiu Moldovan a anuntat ca dupa ce si-a lansat cartea la care a muncit vreo doi sau trei ani, a avut 8000 de vizualizari si 111 cumparatori ai Enciclopediei sale. Ia in considerare faptul ca pretul de vanzare a fost de 1 dolar american. Nu poti sa supravietuiesti cu un ROI de 111 dolari americani pentru o munca de trei ani, si cred ca autorul blogului ElectroBlogRo a intuit faptul ca, desi studiul e frumos si fascinant, e putina lume interesata de lectura, si mai putina lume interesata sa plateasca bani ca sa aiba acces la continut istoric si socio-filosofic despre muzica. Atunci cand te ocupi de muzica si vrei bani nu poti decat sa intri in marele circuit si, ca jurnalist, sa tii isonul productiilor contemporane (adica lui Marius Moga). Totusi industria muzicala, desi dezvoltata, nu are un correspondent in presa muzicala. Cu exceptia rubricilor tinute de Paul Breazu si Aron Biro in Dilema Veche, nu e nimeni in presa offline care sa se ocupe de critica muzicii care apartine pop culture. Si, apropos, Aron Biro este unul dintre fondatorii/colaboratorii site-ului Muzici si Faze, care de prin 2010 nu mai publica nimic altceva decat un top anual al albumelor romanesti notabile din zona mai putin televizata sau radiodifuzata. Astea sint niste observatii care cred ca spun multe  Nu vreau sa par pesimist sau elitist, dar acolo unde este ai o tara cu populatie 50% rurala si cu un mediu urban in curs de dezvoltare, inca nestiind daca sa se desprinda sau nu de neo-mahala si neo-ghetou, muzica apartinand zonei pop culture mai profunde (adica acolo unde se intampla experimente, hibridizari intre traditie si contemporaneitate, unde artistul/trupa isi exploreaza si manifesta identitatea intr-un mod care nu e la indemana, aka iese din standardele radio/tv) nu are cum sa fie promovata: oamenii se gandesc la bani, probabil inclusiv artistii, si cauta cel mai mic numitor comun prin care se poate ajunge la asta. Si fac aceasta afirmatie fara sa vreau sa jignesc pe nimeni, nu ca ar ajunge cuvintele mele la urechile celor despre care vorbim.

--- 

CZB: În ce sens te consideri un produs al generaÈ›iei de muzică acid house È™i techno din anii '90 È™i cum consideri că poÈ›i relaÈ›iona cu clubberul din 2013 prin revista de analiză muzicală on-line înfiinÈ›ată de tine?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Nu sint un produs al techno-ului anilor ’90 si nici al generatiei muzicii acid house, pentru ca asa cum am zis mai devreme asa ceva nu a existat in Romania. Techno-ul si acid house-ul primitive al acelor ani tinea de un context care aici nu a fost replicat decat tarziu, si in modalitati in care contau banii si mai putin ideologia din spate. E o diferenta intre a face un rave intr-o fabrica parasita sau intr-o padure, si a face un “rave” intr-un club, care are sponsori si in care esti intampinat de hostese reprezentand cutare sau cutare brand de tigari. Pe vremea de care vorbesti oamenii mergeau la rave-uri si erau high on acid pentru ca aveau credinta ca acest gen de muzica va aduce un fel de mantuire sociala, o noua stare de constiinta globala, o noua unitate, un nou fel de a relationa ca oameni. Uita-te la toate titlurile acelor ani pentru ca toata paradigma lor mentala e prinsa acolo. A fost totusi o utopie, cine a fost high on acid si a facut parte din acea generation ecstasy descrisa de Simon Reynolds, a cunoscut si gustul amar al trezirii la o realitate care nu vrea sa se schimbe. Asa ca nimeni din fostul bloc comunist nu poate spune ca este un produs al acelor ani. Si sper ca nimeni nu spune ca e un produs, in general, pentru binele lui. Cu toate astea, ca si afinitate, beatul four-to-the-floor este cel cu care am cea mai mare afinitate si cea mai lunga relatie, asa ca din punctual asta de vedere poate ca da, tiparele mele au fost setate in anii ’90. Dar ma refer aici strict la techno si la techno melodic, mai putin la house, si cu atat mai putin la minimal, varianta cea mai statica a muzicii 4/4.

Cu clubber-ul relationez prost, fiindca inteleg dar nu mai inteleg clubbing-ul de azi, si nu prin prisma faptului ca ala de ieri era mai bun. Pur si simplu incep sa imi ating limitele de perceptie, si multa muzica de club care se asculta prin Bucuresti nu imi spune nimic, asa ca mai degraba stau acasa.

--- 

CZB: Ai început un doctorat in sociologia muzicii electronice… autohton sau internaÈ›ional? Ce doreÈ™ti să evaluezi sau să dovedeÈ™ti prin acest studiu de cercetare?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Am inceput un doctorat la Universitatea de Vest din Timisoara, si probabil ca dupa George Stanciulescu de la Iasi (fondatorul trupei LeVant si Ad Ombra), de care mi-a si vorbit un profesor in 2010, as fi fost al doilea si penultimul care isi dadea doctoratul in muzica electronica. Nu vroiam sa dovedesc nimic, ci doar sa studiez modul in care grupuri asociate in jurul diverselor stiluri de electronica isi construiesc identitatea sociala, si care e raportul dintre aceasta identitate sociala si traiectoria personala si contextual istoric. Am abandonat pentru ca as fi obtinut un doctorat care nu putea duce decat maxim intr-o universitate, la o catedra de sociologie, predand o nisa de pop culture contemporana la un curs optional pentru cinci studenti, si/sau scriind o data pe saptamana un articolas de 500 de semne pentru o revista mica tip B24Fun, treaba care nu e fun deloc.

--- 

CZB: Cea de a 15a compilație Local Records a fost produsă de tine. Care este legătura dintre tine și Local Records? Este vorba de o colaborare punctuală și de ce ai fost ales să aduni piesele pentru compilația respectivă?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Cel de-al 15-lea album scos la Local Records nu este o compilatie si nu a fost produs de mine. A fost masterizat de Alien Pimp, sponsorizat de Grolsch si contine piese facute de mine. Sint asadar piesele mele si o viziune personala despre muzica electronica. 

Omul care se ocupa de Local Records, Shere - unul dintre fondatorii unui blog care a facut ceva istorie in Bucuresti cel putin (este vorba despre freshgoodminimal.ro) - a ascultat intr-o seara o piesa la mine acasa, intr-o vizita de familie ca sa zic asa, si a ramas placut impresionat nestiind ca sint un bedroom producer, desi ne cunosteam de vreo doi ani. Asa am aparut pe compilatia din 2011 de la Local Records (Buzz.RO! 2011) cu numele Autsaid3r. In 2012 i-am mai trimis niste piese, mai mult sau mai putin finalizate si m-a invitat sa le termin si sa scot un album. Asa a aparut Droict – Kuiper Belt in 2013, fix de ziua mea. Imi pare rau ca nu am facut un party de lansare ca in vremurile bune, cat se poate de ‘90ist si utopic. De fapt nu am facut nici un party de lansare, nu am intrat in circuitul bucurestean si daca o sa o fac o sa o fac probabil pe la 50 de ani.  

--- 

CZB: Una dintre concluziile la care ai ajuns este că scena românească de muzică electronică este formată din câteva centre izolate. Care ar fi centrele cele mai importante pentru România?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Asta cred ca se stie: Bucuresti, cu multe cluburi si branduri de petreceri/promoteri organizati deja in societati care urmaresc profitul pentru consumul generalizat, dar si festivaluri, promoteri si branduri mai nisate: Rokolectiv, care intre timp a inceput sa mearga si prin tara si sa dezvolte un parteneriat cu artistii germani si probabil institutul cultural german (DeKolectiv), Sambata Sonora, care aduce in tara si muzica electronica de avangarda/culta – pentru pasionatii explorarii sunetului de catre om si multi altii. Timisoara si Clujul care au facut o optiune ferma si poate putin obsesiva pentru tot ce inseamna descendenta drum & bass si break beat, avand in vedere ca in Vest a fost tinut multa vreme singurul festival de drum&bass din tara: TMBase. Brasov si poate Iasi. In rest nu mai stiu ceva notabil, in afara de faptul ca se produce mult hip hop si din cand in cand mai rasare cate o trupa sau cate un proiect cu cohones (cum ar fi de exemplu Poetrip care vine daca nu ma insel din Targu Jiu, dar nu stiu de vreun centru in Targu Jiu…) Cat despre hip hop, poate ca tinerii din alte orase, sub influenta pe de o parte a tensiunilor sociale care se nasc intr-o provincie saraca si fara optiuni/alegeri si pe de alta parte sub influenta hip-hop-ului mai mult sau mai putin underground aleg aceasta muzica asa cum in America de Sud e ales fotbalul ca si modalitate de a accede la un nivel superior de realizare sociala. Poate e doar o ipoteza, dar mi se pare ca se face si se gusta mult hip-hop fiindca e cea mai accesibila muzica prin care poti avea o pozitie fata de ce se intampla in jur, o atitudine pe care o poti pune in cuvinte (care nu are cum sa nu fie anti – dar nu anti de tip rock, ci mai empatic), si pe deasupra iti poti castiga si o identitate intr-o lume care in orasele mici e cel mai adesea cenusie.

--- 

CZB: De ce consideri că fiecare oraÈ™ îÈ™i trăieÈ™te propria izolare atât față de restul oraÈ™elor cât È™i față de ce se întâmplă on-line… Prin ce este sistemul de vină că trăim izolaÈ›i în centrele noastre, iar mass media bucureÈ™teană, retransmisă pe plan naÈ›ional se concentrează strict pe un număr limitat de proiecte muzicale aflate în Capitală - È™i mai puÈ›in de o mână de genuri super-comerciale?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Nu stiu daca sistemul are o vina… industria muzicala functioneaza dupa principii care pun inainte profitul si atunci ce iese din schema profitabilului nu prezinta interes. E  motivul pentru care tot ce e productie locala, underground (daca termenul mai spune ceva), e sub radarul mijloacelor de difuzare a mainstreamului contemporan pe care le-ai pomenit: statiile de radio si televiziune comerciale dedicate cu sediu in Bucuresti. In absenta unui festival e greu ca artistii din diferite orase ale tarii sa ajunga sa dialogheze si sa colaboreze; pe de alta parte, ca si fan al muzicii de gen e foarte putin interesant ca in cutare sau cutare oras se intampla un eveniment cata vreme nu poti ajunge acolo. Muzica electronica nu are decat rareori o dimensiune transistorica, ca sa zic asa, nu depaseste granitele lui aici si acum si este privita ca strict functionala pentru diverse contexte locale: tinerii vor sa iasa la un club, sa asculte niste muzica si sa se distreze, si le e mai mult sau mai putin egal daca artistul e roman sau nu. Ba chiar cred ca prefera ca artistul sa nu fie roman, pentru ca, de multe ori, artistii romani raman intr-o zona experimentala greu accesibila si greu de gustat in contextul pomenit. 

--- 

CZB: Avem nevoie de autostrazi care sa ne lege de occident, dar si orasele mari din tara intre ele - (B, CJ, TM, IS etc.) au trecut 25 de ani, si consider ca degeaba pentru noi ca tara. deja merg off-topic cu subiectul…  

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Infrastructura de care pomenesti este intr-adevar esentiala, dar ce putem face noi ca realizatori de site-uri si bloguri? Eu fusesem mult mai radical intr-un articol de pe la inceputurile blogului, in care sustineam, parafrazand pe Kraftwerk, ca fara Autobahn nu exista techno fun si fani, ca adica e nevoie de aceste sosele simbol al puterii economice pentru a avea si o muzica electronica de calitate, pentru ca electronica este inainte de toate o glorificare a tehnologiei si a relatiei acesteia cu noi.

--- 

CZB: Ca sociolog, care consideri că ar trebui să fie primul pas să avem parte de descentralizare È™i colaborări adevărate între scenele muzicale pe plan naÈ›ional?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Asta e o intrebare pe care ar fi meritat sa i-o pui lui Sebastian Lazaroiu, daca ar fi lucrat intr-un minister roman al distractiei. Si eu daca as fi fost consilier pe probleme de clubbing ti-as fi vorbit cu multe date, cifre si analize SWOT despre un plan de descentralizare. Dar nu am caderea sa o fac, dupa cum nici sociolog nu ma consider. Pe scurt, cred ca artistii care au afinitati comune colaboreaza si s-au descoperit deja chiar daca nu traiesc in acelasi oras, iar colaborarile sunt cu adevarat adevarate. Sa fii artist, adica sa iti asumi aceasta identitate, iti deschide drumul mai devreme sau mai tarziu si catre altii care au facut aceeasi alegere, chiar daca asta nu va duce la o revolutie in gusturi si in calitatea productiei la nivelul diverselor scene. 

--- 

CZB: Cum explici dorinÈ›a voită a celor mai mulÈ›i artiÈ™ti, producători È™i oameni implicaÈ›i în domeniul muzical autohton de a împrumuta cultura È™i expresivitatea englezească în domeniul lor de activitate, fie că e vorba de o prezentare biografică on-line sau exprimarea unui mesaj prin versuri? De ce consideri că se ignoră sau evită expresivitatea în limba română pe toate planurile?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Adica de ce se canta in engleza si de ce se scrie in engleza? Fiindca din zona anglo-americana vine tot ce inseamna evolutie si revolutie in muzica cel putin de vreo 50 de ani incoace. Iar in materie de cultura pop care are tangent cu clubbing-ul, nimic nu e mai prezent, mai relevant si mai pregnant decat productia anglo-americana. Iar cei care aleg sa cante in engleza o fac pe de o parte pentru acest public care a inteles ca in general tot ce e cool e in engleza, si pe de alta parte, tintind la o integrare pe scena globala. Daca nu canti in engleza nu ai sanse sa fii remarcat. Asta au inteles si Inna si Alexandra Stan si Morandi si toti care canta in engleza. E mai usor sa te exporti si sa capitalizezi astfel talentul tau, decat daca te exprimi intr-o limba care nu cred ca va visa vreodata nici macar la o circulatie regionala.

--- 

CZB: Care sunt site-urile muzicale active româneÈ™ti pe care le-ai propune ca lectură săptămânală celor pasionaÈ›i de muzică care simt lipsa unei reviste serioase de muzică pe piaÈ›a autohtonă?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Greu de raspuns, nu stiu daca mai exista asa ceva de cand au disparut chestionabil.ro si freshgoodminimal.ro, si foarte specialul rekkabu. In plus, oamenii nu se mai uita pe site-uri romanesti, afla direct de la sursa, sau indirect de pe facebook. Interesul pentru critica si intelegere tip recenzie e foarte putin dezvoltat si cultivat si nu cred ca periodicitatea din presa offline s-a transferat in online. Oamenii afla intr-o zi de pe net mai mult decat ar putea afla din patru editii saptamanale ale unei ipotetice publicatii despre muzica. Dar ca sa iti raspund totusi la intrebare: nights.ro, muzica electronica.ro, hipodrome.net, sub25.ro, care e o revista online de cultura urbana, veioza arte, care e un site dedicat culturii urbane, batranul site feeder.ro, unde poti afla cine si unde concerteaza, si alte communicate, experimentalist.ro, platforma lansata de Grolsch si warmer climes, un blog special despre muzica fara muzica si anual, respectiv la inceputul lunii ianuarie, muzici si faze, pentru topul productiilor romanesti din anii precedenti. Iar din afara, raman de frecventat FACT magazine, Pitchfork, Resident Advisor, Xlr8r, Little white earbuds, drowinginsound, The Quietus, gorillavsbear si toate conturile sociale ale artistilor preferati care iti apar in feed-ul de facebook si ii poti urmari la cald. 

--- 

CZB: Cât timp va rămâne Boing-Bum-Chak Blog? Va exista premiza sau dorinÈ›a ca blog-ul să se transforme în website independent în viitorul apropiat?

Alex Bratianu (Boing-Bum-Chak): Va mai ramane cat timp o sa mai existe interesul meu personal pentru diverse trupe sau fenomene. A existat o premiza ca Boing Bum Chak sa se transforme intr-un site si premiza a ajuns chiar pe masa lui Dinu Patriciu, daca iti vine sa crezi. Dar premiza nu s-a transformat intr-o revista, si de atunci a si disparut interesul pentru o transformare intr-o institutie. Probabil ca mai scriu pentru cei cativa prieteni si persoane pe care ii/le cunosc si probabil ca la un moment dat timpul o sa incremeneasca si pentru mine intr-o postare ultima, asa cum s-a intamplat cu toate blogurile romanesti citate. Plus ca mai este un fel de secret al breslei: blogul si universul apus al blogurilor e folosit ca o carte de vizita neinstitutionalizata pentru accesul in lumea muzicii. Din momentul in care bloggerii au inceput sa scrie pentru diverse reviste, institutii care promoveaza muzica electronica, au ajuns sa fie promoteri de evenimente si festivaluri, curatori de compilatii sau fondatori de labeluri, interesul pentru lumea online personala a blogului si a site-ului a disparut complet, si e normal sa fie asa: investesti in ceva de la care astepti sa ti se intoarca ceva, nu doar like-uri. Si inca ceva: a disparut Radio Guerrilla, singurul post de radio independent din Romania, si odata cu el, orice fel de premiza pentru independenta a fost pusa momentan in stand by.

--- 

Autor: RiCo

--- 

Alex Bratianu este copywriter, căutător de sensuri, pasionat de muzica electronică, contemporan cu creÈ™terea scenei - È™i prieten sau apropiat cu mulÈ›i dintre artiÈ™tii contemporani, producător ocazional de muzică electronică. 

--- 

http://boingbumchak.blogspot.ro

---

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: