Urma. Lost End Found

Urma

Lost End Found

!!!!!

Catapulta Records

Gen: Rock alternativ, Rock progresiv, Funk

--- 

Muzica celor de la Urma este mult mai electrică È™i mai puÈ›in eclectică pe acest material. Până recent, momentele solistice din muzica celor de la Urma îmi aminteau de timbrul lui Eddie Vedder (Pearl Jam) È™i interpretarea nazonată a lui Joe Dassin. Aflat la al patrulea album de studio, Urma reuÈ™eÈ™te să îÈ™i creeze amprenta proprie din idei È™i scântei geniale împrumutate de la alÈ›ii. Cu toate că împletirea instrumentală deosebită face acesta un proiect unic în România, prin trecerile abrupte de la ritmuri dinamice la melodii lente, cu mesaj - È™i secÈ›ie de suflători -  Lost End Found îmi aminteÈ™te mult de feeling-ul de pe albumul de debut Luna amară, Asfalt. 

--- 

Privit la modul superficial, È™i purtând titluri de piese precum Terminus, All Wrong, So Long, Cine IubeÈ™te È™i Lasă, Selfish È™i Not Your Enemy, Lost End Found emană un mesaj tipic negativ pentru genul rock alternativ al anilor 2000, iar cei care nu cunosc limba engleză vor fi încărcaÈ›i de această stare negativă din piesele complexe, mai dinamice (Grace Is Gone, Selfish) dar în special de către piesele mai melancolice (Not Your Enemy, Shine On, Ana).

--- 

Acesta este ultimul album Urma pe care apare vocea solistei Catrinel Bejenariu (care între timp s-a mutat la Butterflies In My Stomach). 

--- 

CARTEA

Colaborarea cu ArhitecÈ›ii de la FundaÈ›ia Pro Patrimonio adaugă un strat de profunzime materialului È™i dă o notă supimentară de interpretare a pieselor. Cartea care acompaniază CD-ul este EXTREM DE INCOMODÄ‚ pentru cineva care are o colecÈ›ie de CD-uri, având exact aceleaÈ™i dimensiuni precum cartea/CD realizată de Byron în 2009 pentru A Kind of Alchemy (foto ataÈ™at). Calitatea grafică a ilustraÈ›iilor glossy, cu suprapuneri È™i reliefuri de imagine fac ca aceasta să pară a fi o carte de artă. 

Paginile (120 la număr) pun în valoare multe poze cu formaÈ›ia È™i colaboratorii care au ajutat la înregistrarea audio (fotograf: Radu Dumitrescu), È™i mai mult, se acordă o importanță deosebită în documentarea istorică ale unor clădiri care ar trebui în mod normal considerate parte din patrimoniul țării în care trăim. GuvernanÈ›ii care se află la cârma țării după 1990 au lăsat aceste clădiri, în cea mai mare parte a lor, să intre în paragină, din interese financiare legate de valoarea comercială a terenului pe care se află! Clădirile documentate în album sunt: Hala Matache (BucureÈ™ti), Casa Macca (BucureÈ™ti), Sinagoga din Cetatea TimiÈ™oarei, Casa cu Lei din ConstanÈ›a, Palatul Cantacuzino din FloreÈ™ti (PH), Casinoul din ConstanÈ›a, Fabrica de È›evi Malaxa BucureÈ™ti È™i Uzina de apă din Suceava. 

FormaÈ›ia prezintă TOTUL în limba engleză (cu greÈ™elile inerente legate de fineÈ›urile de limbaj), deÈ™i consider că problemele descrise aici interesează strict pe cei din România; fiecare È›ară îÈ™i are problemele ei È™i cred că lucrarea artistică de valoare trebuia prezentată în limba maternă pentru ca mesajul să ajungă mai bine la cine trebuie.

--- 

MUZICA

CompoziÈ›iile trec printr-o grămadă de stiluri, epoci È™i stări, de la reggae-funk-ul anilor 70 (Doyle), muzica rock progresivă a anilor '80 (Grace Is Gone, Selfish) È™i muzica Britrock a anilor '90 (Selfish, Speed) la muzica populară românească (Cine iubeÈ™te È™i Lasă). Primele trei piese (Terminus, All Wrong, Cine iubeÈ™te È™i lasă) reprezintă cel mai reuÈ™it calup de piese de pornire de pe un album românesc din 2013 …momentul magic durează 13 minute. A doua parte a albumului este mai greu de asimilat, dar acesta este genul de album care te prinde din mers, È™i la fiecare ascultare descoperi ceva nou È™i găseÈ™ti o nouă melodie preferată pe care ai reasculta-o la nesfârÈ™it.

--- 

Prima preluare Urma (Cine iubeÈ™te È™i Lasă) provine din folclorul românesc, È™i este o piesă a cărei interpretare istorică a Mariei Tănase o cunoaÈ™tem cu toÈ›ii. Urma a creat o versiune originală, alternativă, de bun gust, È™i această variantă a melodiei m-a convins pe mine că Urma È™i-a găsit propria identitate în muzică.

--- 

Privind stările eclectice ale formaÈ›iei, ar fi de menÈ›ionat chitara de la The Edge (U2) în ritmul Rattle and Hum (1988) pe Cine iubeÈ™te È™i lasă È™i Doyle. Not Your Enemy ne aminteÈ™te de Mercury Rev (È™i vocea secundară folosită aici strică atmosfera cu accentul prea latin în limba engleză); iar dacă Lou Reed se întâlneÈ™te cu Oasis pe Selfish sau Kula Shaker dă mâna cu Jethro Tull pe Speed, diferenÈ›a de interpretare empatică din Not Your Enemy È™i Cine iubeÈ™te È™i Lasă este dovada indubitabilă că o formaÈ›ie românească ar trebui să interpreteze muzica în limba maternă.

--- 

Consider comorile ascunse ale acestui material piesele Shine On și So Long.

--- 

Eu nu aÈ™ fi încheiat albumul pe nota melancolică din Ana, care nu provoacă ascultătorul să apese butonul PLAY din nou.

--- 

Este păcat că s-a lansat albumul în noiembrie È™i nu s-a mai aÈ™teptat o lună, ca să se poată tipări cifra 2014 pe copertă, È™i materialul să fie FRESH în anul în care formaÈ›ia va apuca să îl promoveze cum trebuie în È›ară (drept dovadă faptul că recenzia realizată la finalul anului 2013 apare la CZB de abia în ianuarie 2014).

---

Autor: RiCo

--- 

Concert de lansare Lost End Found

Teatrul NaÈ›ional Român Cluj-Napoca

3.DEC.2013

http://czb.ro/articol/6158/

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: