Zoom. Interviuri. Interviu RO

TANAGRA NOISE. Radu Cindrea. LUNA AMARÄ‚, ACUM 10 ANI. P.1

Publicat in: 11.11.2013, 06:11AM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 0
Vizualizari: 1788
Etichete: Adrian IvaniÅ£chi, Dinu OlÄƒraÅŸu, Mihaela Todea, Simplify My Spider, Unfed, Your Garden

FormaÅ£ia care a avut un rol important de catalizator pentru scena muzicii de rock alternativ în 2004 … ÅŸi care peste câteva zile împlineÅŸte 10 ani de activitate … a fost înfiinÅ£atÄƒ în perioada 15 – 25 septembrie 1999 de cÄƒtre Nick FÄƒgÄƒdar (voce, chitarÄƒ) ÅŸi Gheorghe “Gyuri” FÄƒrcaÅŸ sub numele Tanagra Noise la Cluj-Napoca.

În urmÄƒtoarele douÄƒ sÄƒptÄƒmâni vÄƒ dezvÄƒluim atmosfera din interiorul formaÅ£iei la debutul scenic … în primul an de activitate … ÅŸi primele componenÅ£e înainte de lansarea albumului de debut (Asfalt, 2004).

---

Tanagra Noise. Toamna 1999. Pentru asta, am povestit cu cei care au pus umÄƒrul la început (când a fost cel mai greu), glasurile tÄƒcute de trecerea timpului (ale unor personalitÄƒÅ£i care au modelat proiectul din faÅŸÄƒ). Asta este faÅ£Äƒ uitatÄƒ de la Luna amarÄƒ.

---

Primul basist, co-fondator, Gheorghe “Gyuri” FÄƒrcaÅŸ.
Primul solist vocal ÅŸi chitarist, Radu Cindrea.
Primul toboÅŸar, apoi chitara solo, Petru GavrilÄƒ.

…

Începem serialul cu cel mai puÅ£in cunoscut dintre toÅ£i, Radu Cindrea.

…

PERSONALE

CZB: Când ai început sÄƒ cânÅ£i la chitarÄƒ?

Radu Cindrea: Demult…tare demult. Mi-amintesc ca tre’ sÄƒ fi avut undeva pe la vreo…10 ani, cred – când au venit ai mei acasÄƒ cu o cutie mare de carton, oarecumva trapezoidalÄƒ – ÅŸi mi-au explicat cÄƒ sunt ceva scule pentru bunicul meu (sau ceva de genul asta). Au mai durat vreo 2 sÄƒptÄƒmâni pâna la ziua mea (sau ce sÄƒrbÄƒtoare o fi fost), pânÄƒ am primit cutia aia – ÅŸi odatÄƒ cu ea – prima mea chitarÄƒ. Era una de-aia micÄƒ, de începÄƒtori; ÅŸi nu m-am mai dezlipit de ea multÄƒ vreme; deÅŸi teoretic habar nu aveam ce sÄƒ fac cu ea. Anyways – vreo 4-5 ani mai târziu – am început sÄƒ iau lecÅ£ii de la un coleg de-al tatÄƒlui meu, profesor Zanca îl chema (D-zeu sÄƒ-l ierte), ÅŸi el m-a învÄƒÅ£at primele chestii legate de chitarÄƒ. Am început cu chestii populare: omul era parte din oarece grup de-asta de merge pe la festivaluri internaÅ£ionale. Mi-amintesc si acum cum imi zicea ca daca stiu cinta „pe bune” piesele alea populare – cu restul o sa fie OK. SÄƒ ÅŸtiu doar sÄƒ înÅ£eleg ritmul. De la el am primit, în schimbul chitÄƒrii de la ai mei – prima mea chitarÄƒ „for real”: o HORA mai bÄƒtrânÄƒ ca mine, care suna minunat ÅŸi care m-a iubit câÅ£iva ani buni. Ce mai ÅŸtiu e cÄƒ prima piesÄƒ pe care am învÄƒÅ£at-o de la dl. Zanca o fost CiobÄƒnaÅŸ cu 300 de oi. Apoi, la cererea mea – o piesÄƒ de-a lui Åžtefan HruÅŸcÄƒ, dar habar nu mai am care anume…. The rest – is history; cel puÅ£in aÅŸa îmi place sÄƒ cred; în lumea mea.

…

CZB: Unde ai terminat liceul?

Radu Cindrea: BistriÅ£a, Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, actualmente Colegiul NaÅ£ional.

…

CZB: Cu ce te ocupi în prezent?

Radu Cindrea: În prezent sunt un fel de freelancer în LogisticÄƒ. Mai precis, fac ConsultanÅ£Äƒ pe Managementul Logisticii.

Blogul meu (pierdut-inauntru.blogspot.com) de fapt nu e un blog …. E un proiect scriitoricesc de-al meu mai vechi – pe care mÄƒ încurajase cineva, la începutul apariÅ£iei blogurilor – sÄƒ-l pun pe blogspot – cÄƒ era mai uÅŸor de împÄƒrÅ£it cu lumea, plus cÄƒ îi puteam da o formÄƒ mai plÄƒcutÄƒ, vizual vorbind. AÅŸa încât am „încÄƒrcat” psedo-romanul Äƒla pe Blogspot, sub forma de posturi – ÅŸi a ieÅŸit ce se vede. Atât. Nu se mai scrie nimic, nu se mai scoate nimic. El doar ESTE. Deci, încÄƒ o datÄƒ – nu-l poÅ£i numi blog …

Scopul este doar acela de a putea share-ui link-ul Äƒla cu oameni care mi-s dragi ÅŸi pe care vreau într-un fel sau altul, sÄƒ-i fac parte din mine …

http://pierdut-inauntru.blogspot.ro

…

CZB: Acum ai familie. ExistÄƒ copil sau copii interesaÅ£i de muzicÄƒ? I-ai încuraja în acest sens?

Radu Cindrea: Din cele douÄƒ fete pe care le am deocamdatÄƒ (ca no.3 e abia on the way) – cea mare (Dara) e foarte interesatÄƒ de muzicÄƒ: mi-amintesc când avea vreo 3-4 ani ÅŸi la intrebarea Ce vrei sÄƒ te faci când o sÄƒ fii mare? rÄƒspunsul era, invariabil „CântareaÅ£Äƒ rock la Hollywood!” J Singura problema e ca seamÄƒnÄƒ cu sorÄƒ-mea that way, în sensul cÄƒ stÄƒ destul de prost la capitolul ureche muzicalÄƒ, dar poate fi educatÄƒ. (cu sora-mea mi-amintesc cÄƒ mi-a luat mai bine de o jumÄƒtate de orÄƒ sÄƒ o învÄƒÅ£ sa fluiere El Condor Pasa J cam aÅŸa o sÄƒ fie ÅŸi cu Dara – dar o sÄƒ reuÅŸim pânÄƒ la urmÄƒ).

Cea mica, în schimb, Adra – deÅŸi are doar 2 ani jumate – e clar de pe acuma cÄƒ din punct muzical de vedere e mult mai talentatÄƒ ca sora ei. O sÄƒ vedem în urmÄƒtorii ani dacÄƒ o sÄƒ o ÅŸi intereseze….

Cât despre încurajat – sigur cÄƒ o sÄƒ le încurajez! Åži o sÄƒ le sprijin atât cât o sÄƒ îmi stea în putinÅ£Äƒ, fÄƒrÄƒ second thoughts!

---

CZB: UrmÄƒreÅŸti scena româneascÄƒ ÅŸi care sunt formaÅ£iile tale sau albumele preferate?

Radu Cindrea: Prea puÅ£in urmÄƒresc scena româneascÄƒ în general. Luna amarÄƒ o urmÄƒresc cÄƒ, na! E firesc sÄƒ o fac. În rest…. din cei tineri cred cÄƒ în afarÄƒ de Grimus – nu ÅŸtiu pe nimeni. Cât despre preferaÅ£i – nu am, sincer sÄƒ fiu. Decât dacÄƒ intrÄƒm iar pe dulcegÄƒriile mele – ceea ce nu se cade într-n interviu despre Luna amarÄƒ J

…

TANAGRA NOISE

CZB: Când ai venit la Cluj / la care facultate?

Radu Cindrea: Hmmm … în Cluj am ajuns în 96. În ceea ce priveÅŸte facultatea … am avut trei opÅ£iuni: Matematica, cÄƒ era din familie (ambii mei pÄƒrinÅ£i au fost profi de Mate), Teatru – unde mÄƒ încuraja toatÄƒ lumea sÄƒ dau, ÅŸi Drept – unde aÅŸ fi vrut eu, dacÄƒ era sa fac ce mi-ar fi plÄƒcut. Alegerea finalÄƒ – relativ simplÄƒ, dupÄƒ logica mea de atunci: Drept – vreau, dar nu în România; Teatru – vreau, dar nu vreau sÄƒ ajung ca Tirilucul (un personaj celebru al BistriÅ£ei – care se declara liber profesionist; în sensul cÄƒ picta icoane ÅŸi încropea trupe de teatru ad-hoc, ca sÄƒ-ÅŸi menÅ£ina vie marea dragoste). A rÄƒmas Mate ca singura variantÄƒ. Åži Mate o fost: din 1996 în 2000, oficial; ÅŸi pânÄƒ în 2001, neoficial – ca am avut o restanÅ£Äƒ rÄƒmasÄƒ din anul trei.

…

CZB: Cum l-ai cunoscut pe Mihnea Blidariu? AÅ£i fost camarazi de camerÄƒ ÅŸi cei mai buni prieteni.

Radu Cindrea: Mihnea Blidariu … long story.

În anul Doi de Facultate m-o lovit pe mine tare de tot curentul hippy. Mereu am fost aÅŸa, însÄƒ atunci l-am înÅ£eles si l-am trÄƒit. … cu tot cu SighiÅŸoara ÅŸi Vama. Åži cu ocazia asta am cunoscut o grÄƒmadÄƒ de oameni noi; de oameni frumoÅŸi, cum îmi plÄƒceau mie. Åži mulÅ£i dintre ei vorbeau de Mihnea ÅŸi de Mario. Mario, care era „tata hippioÅ£ilor” ÅŸi Mihnea care cânta dumnezeieÅŸte. Åžtiam toate poveÅŸtile care circulau prin Å£arÄƒ despre cei doi. Åži în anul Äƒla (98) am cÄƒlcat prima oarÄƒ în SighiÅŸoara, la festival. Åži-ntr-o dupÄƒ-amiazÄƒ, undeva pe scÄƒrile de sub turn – era o gaÅŸcÄƒ de vreo patru bÄƒieÅ£i care cântau: voci, chitarÄƒ, muzicuÅ£Äƒ, bongos-uri, de toate. Åži m-am oprit sÄƒ-i ascult. Erau „de-ai mei”; ÅŸi mi-au fost dragi. Åži i-am auzit vorbind ÅŸi-am înÅ£eles cÄƒ-s moldoveni. Åži am întrebat, ca bou’: „Mihnea?” ÅŸi omul cu chitara mi-a rÄƒspuns: „da, eu sunt”. Åži i-am zis cÄƒ-i ÅŸtiu de la … ÅŸi de la … ÅŸi am intrat în vorbÄƒ ÅŸi m-am aÅŸezat jos ÅŸi am scos chitara ÅŸi ne-am pus pe cântat. Åži-am fÄƒcut istorie în SighiÅŸoara. Åži tre’ sÄƒ îÅ£i spun toatÄƒ povestea!

Întâi de toate – eu aveam douÄƒ piese din folclorul irlandez care „kicked ass” la ora aia, dupÄƒ ce m-am apucat sÄƒ le cânt. Acompaniat de bÄƒieÅ£i – a ieÅŸit show imediat. BineînÅ£eles cÄƒ ne-am apucat de cântat peste tot, de fÄƒcut o grÄƒmadÄƒ de bani, de ne-am simÅ£it bine. Tot atunci, tot acolo, am cunoscut-o pe Mihaela Todea, altÄƒ voce demenÅ£ialÄƒ. Ea ne-a zis cÄƒ în seara X urma sÄƒ cânte Dinu OlÄƒraÅŸu. Habar n-aveam cine e – dar dacÄƒ ea zicea cÄƒ meritÄƒ – am zis sÄƒ mergem sÄƒ-l vedem. Am ajuns seara acolo – ÅŸi în loc de Dinu OlÄƒraÅŸu – pe scenÄƒ era un organizator cu o chitarÄƒ, care se chinuia sÄƒ Å£inÄƒ publicul pe loc, cÄƒ poate apare Dinu OlÄƒraÅŸu at some point. Am rezistat vreo 15 minute – dupÄƒ care am zis: „hai bre sÄƒ urcÄƒm pe scenÄƒ sÄƒ cântÄƒm noi!”. Ne-am codit un pic – ÅŸi am urcat. Åži aici a început istoria! Am cântat în diverse combinaÅ£ii de personaje, lumea era prinsÄƒ deja. Åži-apoi am lansat ideea maratonului: cine vroia sÄƒ cânte – trebuia doar sÄƒ vinÄƒ. Åži a urmat o noapte întreagÄƒ de oameni, no-name-uri, cÄƒrÄƒtori de chitÄƒri – care urcau pe scenÄƒ ÅŸi cântau. Un fel de Woodstock mic, ad-hoc!

Mare ne-a fost surprinderea anul urmÄƒtor – când am ajuns în SighiÅŸoara ÅŸi am aflat cÄƒ Adrian IvaniÅ£chi lansase provocarea la un nou tur de forÅ£Äƒ, sub pretextul cÄƒ ceea ce „încercase el” cu un an în urmÄƒ avusese succes ÅŸi merita continuat. NU îÅ£i spun cÄƒ în momentul în care ne-am dus (eu cu Mihnea) sÄƒ urcÄƒm pe scenÄƒ – era mai mai sÄƒ nu ne lase sÄƒ cântÄƒm (scena era înconjuratÄƒ de funii delimitatoare ÅŸi bodyguarzi!). O trebuit sÄƒ-i aminteascÄƒ Mihnea cÄƒ ne întâlniserÄƒm la Festivalul de Folk de la Calafat, unde el luase ceva premiu – ca sÄƒ ne lase sÄƒ intrÄƒm. Oricum – ce mi-o tihnit mie cel mai tare: când am urcat pe scenÄƒ – lumea cerea fie Sinner Man fie Vama Veche (o piesÄƒ de-a mea pe care mÄƒ chinui de un an de zile cu Florin Toloarga sÄƒ o re-compunem ÅŸi nu ne amintim din ea mai nimic). Åži-ntr-un final – am zis … hai totuÅŸi cu Vama Veche. Åži dupÄƒ prima strofa – aud în fundal niste bongos-uri. Åži ia ghici cine îmi zinea mie isonul din spatele scenei? Adrian IvaniÅ£chi însuÅŸi. Faine vremuri, oricum. Atunci am apÄƒrut prima oarÄƒ ÅŸi în presÄƒ, în revista lu’ George MihÄƒiÅ£Äƒ – cu poze cântând prin cetate ÅŸi cu referire la ceea ce ei numisera „dansul sticlelor”, sau ceva de genul Äƒsta – o chestie iniÅ£iatÄƒ de mine, sora-mea ÅŸi Mihnea – în care am început sÄƒ „cântÄƒm” la PET-uri (le bÄƒteam de braÅ£e sau unele de altele). Åži din 5-6 oameni câÅ£i am început – s-a ajuns la un marÅŸ de zeci de oameni – prin toatÄƒ cetatea…. Of! Ce vremuri!

Acuma – a propos de împÄƒrÅ£itul casei cu Mihnea – da, am fost colegi de apartament/cÄƒmin/casÄƒ din '97 pânÄƒ în 2000. Åži era normal sÄƒ mergem mereu împreunÄƒ cam peste tot … we shared everything! Cântam pe strÄƒzi împreunÄƒ, frecventam aceleaÅŸi crâÅŸme, ne vedeam cu aceeaÅŸi oameni. We never were TOO close, though! Ne simÅ£eam bine împreunÄƒ – eu cÄƒ mi-era bine cÄƒ era ca mine, el – din motivele lui…. n-o sÄƒ le dezvolt, încÄƒ!

…

CZB: Ai mers la Clubul Folc de la Casa de CulturÄƒ a StudenÅ£ilor?

Radu Cindrea: Stau ÅŸi mÄƒ gândesc acuma cÄƒ habar nu am CUM ÅŸi CÂND am ajuns la Cenaclu la CCS. BÄƒnuiesc cÄƒ o fost „vina” Mihaelei Todea, cÄƒ altÄƒ legaturÄƒ nu prea aveam cum sÄƒ am cu CCS-ul – da’ exact nu ÅŸtiu. Åži evident, odatÄƒ ajuns acolo – totul i se datoreazÄƒ lui Imi (Emeric Imre). Cenaclul se chema Altfel ÅŸi aveam „repetiÅ£ii” o datÄƒ pe sÄƒptÄƒmânÄƒ: ne adunam într-o salÄƒ, râdeam, ne prosteam ÅŸi cântamJ

De cântat – cântam în varii moduri: ori singur, ori cu Mihnea, ori cu Dorin (Baia Mare, cu care de asemenea am împÄƒrÅ£it case), ori toÅ£i trei, ori cu care cum ne nimeream ÅŸi aveam chef. Faine vremuri ÅŸi alea. Da’ facem un interviu separat despre Altfel, dacÄƒ vrei. J

…

CZB: Cum l-ai cunoscut pe Nick FÄƒgÄƒdar / asta s-a întâmplat împreunÄƒ cu Mihnea sau dupa ce Mihnea l-a cunoscut pe Nick?

Radu Cindrea: Well, spre surprinderea tuturor – cel puÅ£in teoretic – pe Nick l-am cunoscut înainte de a-l cunoaÅŸte pe Mihnea J

Eram în VamÄƒ, în 1998, cu tot felul de personaje hippioate adunate de pe plajÄƒ, la singura terasÄƒ ce exista atunci în VamÄƒ (fain ar fi de s-ar reveni la vremurile alea!) ÅŸi la o masÄƒ stÄƒtea un tip singur, cu oarece plete ÅŸi o chitarÄƒ, care la un moment dat a început sÄƒ cânte ceva. Evident ca m-am apropiat, am ascultat, am intrat în vorbÄƒ – l-am ascultat. Cânta altceva decât ÅŸtiam eu, cânta ciudat dar fain. Åži-l chema Nick. Am stat împreunÄƒ poate vreun ceas – si gata. Nu l-am mai vÄƒzut. PânÄƒ în seara în care am ajuns la el în cofetÄƒrie (Red Rum) unde mÄƒ tot gândesc cine ne-o dus, eu ÅŸi Mihnea – în vederea unei colaborÄƒri muzicale. Atunci ne-am uitat unul la altul ÅŸi parcÄƒ-parcÄƒ ne ÅŸtiam de undeva. And that was the night everything started (15 septembrie 1999).

…

CZB: numele Tanagra Noise? a venit Nick direct cu ideea sau aÅ£i facut un brainstorming?

Radu Cindrea: Sincer? Habar nu am! Dar cred ca de la Nick a venit. Indiferent de unde ar fi venit, de fapt – mie îmi plÄƒcea ÅŸi îmi place încÄƒ tare-tare cum sunÄƒ …

…

CZB: Tanagra Noise. Unde repetaÅ£i?

Radu Cindrea: AltÄƒ povestioarÄƒ lungÄƒJ

IniÅ£ial, dupÄƒ noaptea din Red Rum de care ziceam mai devreme – „repetitiile” se întâmplau acolo, în local, dupÄƒ ora 11 PM când cofetÄƒria se închidea. Ne adunam acolo, Nick, Mihnea, Gyuri ÅŸi cu mine, cu chitÄƒri, trompete ÅŸi alte cele ÅŸi jamm-uiam J ÅŸi beam J

Apoi, dupÄƒ primele douÄƒ concerte. Fuck! Mi-am amintit cum am ajuns în Red Rum prima datÄƒ! La sugestia lui Florin Popescu, student la arhitecturÄƒ, prieten de-al meu (unde l-am cunoscut pe EL, nu mai ÅŸtiu) care mi-o zis cÄƒ are un prieten (Nick) care ar vrea sÄƒ facÄƒ o trupÄƒ, ÅŸi cÄƒ noi doi (Mihnea ÅŸi cu mine) am putea fi potriviÅ£i. Åži ne-o dus în Red Rum, unde aveam sÄƒ ne întâlnim cu Nick ÅŸi Gyuri.

Ok. Revenim J

Deci – dupÄƒ primele douÄƒ concerte; de fapt nu! DupÄƒ primul, înainte de deschiderea la Ada Milea – cre’ cÄƒ Nick o fost Äƒla de o rezolvat de o salÄƒ de repetiÅ£ii, undeva într-o zonÄƒ de Cluj care nici acuma nu ÅŸtiu unde era J Dar era mult de mers… Åži am stat acolo câteva luni cred – pânÄƒ, datoritÄƒ cunoÅŸtinÅ£elor din CCS – am obÅ£inut salÄƒ acolo, în CCS, la subsol. Åžtiu cÄƒ o împÄƒrÅ£eam cu ceva trupÄƒ cunoscutÄƒ – da’ nu îmi amintesc cine erau L

…

CZB: Cum se lucra la piese? Venea fiecare cu idei?

Radu Cindrea: Na! Era foarte simplu: unul venea cu o piesÄƒ pe care o compusese acasÄƒ, în timpul lui liber – ÅŸi restul interveneau cu câte o idee – sau doar intrau cu acompaniamentul instrumentului din dotare J Cel puÅ£in asta se întâmpla pe vremea când compoziÅ£iile se întâmplau în Red Rum. AÅŸa s-au nÄƒscut primele 6 (cred) piese, cu care am avut prima apariÅ£ie publicÄƒ, la Balul de la ArhitecturÄƒ. Printre ele – Unfed, Your Garden sau Red (viitorul RoÅŸu Aprins). Dup-aia – când deja existam ca trupÄƒ – piesele se „întâmplau” la repetiÅ£ii (de ex. Simplify My Spider, piesÄƒ compusÄƒ în absenÅ£a lui Nick de la repetiÅ£ii)

…

am cochetat la un moment dat, pe vremea Red Rum-ului, cu introducerea clarinetului pe lângÄƒ trompeta lui Mihnea

…

CZB: Tu erai la voce ÅŸi la chitarÄƒ … atât?

Radu Cindrea: Mi-e greu sa merg mai departe… intre timp a murit Tatiana Stepa … ÅŸi ma doare, tare ma doare … ÅŸi iar mi-amintesc ce popor de câcat suntem; zeci de ore de emisie pe toate posturile TV pentru moartea unei neveste de lÄƒbar de manelist – ÅŸi o ÅŸtire de 20 de secunde, la final de calup, pentru Tatiana … Acuma ascult NiciodatÄƒ, Octavian Bud, cu Adrian PÄƒunescu pe fundal; ÅŸi mi-e dor de vremea când, copil fiind – adormeam ascultându-i, pe „bÄƒncuÅ£a” din bucÄƒtÄƒrie, cu capul lipit de radio …

---

Byte. Tatiana Stepa (n. 21 aprilie 1963, Lupeni, judeÅ£ul Hunedoara — d. 7 august 2009, BucureÅŸti) a fost o cântÄƒreaÅ£Äƒ autohtonÄƒ de muzicÄƒ folk.

---

În fine … sÄƒ revin: nu ÅŸtiu ce eram J mi-ar plÄƒcea sÄƒ cred cÄƒ mÄƒcar un pic am fost voce ÅŸi chitarÄƒ acolo … Voce eram, cÄƒ mÄƒcar aia o am J Chitara mea – era ÅŸi este folk; ÅŸi de amator. Aici mi-o fost Mihnea mereu în avantaj: pe lângÄƒ ÅŸcolile-i muzicale – cânta în acordaj în Re major ÅŸi fura în asemenea hal privirile celor care înÅ£eleg chitara aÅŸa cum „trebuie” ea sÄƒ fie – încât nu ÅŸtiu dacÄƒ mai asculta cineva la propriu ce cânta. MÄƒ rog, trecând peste asta – am cochetat la un moment dat, pe vremea Red Rum-ului, cu introducerea clarinetului pe lângÄƒ trompeta lui Mihnea. ÎnsÄƒ … eu nu mÄƒ mai atinsesem de clarinet de vreo 10 ani deja; ÅŸi pe lângÄƒ faptul cÄƒ nu mai ÅŸtiam eu mare lucru din ce sÄƒ fac cu el – era el sÄƒracul depÄƒÅŸit J ÅŸi bani de altul nu erau; si nici un motiv prea serios sÄƒ investesc într-unul …

…

CZB: Cum ai defini stilul Tanagra Noise?

Radu Cindrea: Tanagra Noise a fost ceea ce ar fi trebuit mereu sÄƒ fie Luna AmarÄƒ! PoveÅŸtile cu plecatul meu din trupÄƒ din cauza unor „divergenÅ£e de opinie în ceea ce privea stilul” ÅŸi a stilului meu prea „moale” sunt doar lÄƒbÄƒreli! Nick, spre exemplu – nu cred cÄƒ vreodatÄƒ are sÄƒ simtÄƒ REAL nevoia de-a compune ÅŸi/sau cânta altceva decât ceea ce a arÄƒtat pe ultimul album: piese de suflet, de nÄƒcaz, de „inimÄƒ albastrÄƒ”. Asta ÅŸtie, asta poate, asta îi place. Radiohead and Manic Street Preachers – like. Åži asta o face bine de tot!

Åži asta cânta Tanagra Noise atunci … ÅŸi o fÄƒcea bine! Evident cÄƒ existau cele douÄƒ piese „dure” (ca s-o citez pe Dara, fiica-mea mai mare), respectiv Unfed ÅŸi Your Garden – care clar veneau de undeva de la Mihnea. ÎnsÄƒ ele au fost ÅŸi au rÄƒmas, Tanagra Noise-wise – piesele de deschidere ÅŸi închidere de recital.

…

BYTE. CUM S-A COMPUS SIMPLIFY MY SPIDER

Ceea ce din punctul meu de vedere Tanagra Noise vroia sÄƒ transmitÄƒ atunci era un fel de frustrare sentimentalÄƒ, de-aia cu versuri bune ÅŸi acorduri care merg la sufleÅ£el. Åži culmea cÄƒ mergeau! Trecerea la ÅŸi mai „rock” (ca sÄƒ revenim iar la terminologia Darei) a fost mai clarÄƒ odatÄƒ cu Simplify my Spider, care e piesa lui Petru GavrilÄƒ, care o vrut sÄƒ ne arate ce-i „ieÅŸise” lui, într-o zi, în subsol la CCS, la o repetiÅ£ie fÄƒrÄƒ Nick. Åži a început sÄƒ cânte, ÅŸi Mihnea sÄƒ se joace cu chitara ÅŸi eu cu mixerul. Å¢in minte cÄƒ pânÄƒ la concertul din deschidere la Ada Milea, când am avut a spare guy în spatele mixerului – eu eram Äƒla care butona efectele de la începutul piesei. În fine – Mihnea jucându-se în spate cu chitara – mumble-ea niÅŸte cuvinte cu accent englez în ele. Åži atunci am început eu sÄƒ scot versurile ÅŸi sÄƒ le cântam amândoi. Åži apoi am scos noi doi (Mihnea ÅŸi cu mine) bridge-ul, cu ceva de genul un vers eu, unul el. Åži peste câteva zile când a apÄƒrut ÅŸi Nick la repetiÅ£ii i-am prezentat doar piesa – anunÅ£ându-l cam ce are de fÄƒcut. Åži sper sÄƒ nu mÄƒ înÅŸel când îmi amintesc cÄƒ nu prea era pe gustul lui piesa; asta ca sÄƒ lÄƒmurim din nou ce ÅŸi cum trebuia sÄƒ fie Tanagra Noise ÅŸi din punctul lui de vedere; sau MAI ALES din punctul lui, ca ÅŸi „finanÅ£ator” al proiectului. Oricum, Simplify my Spider a fost cea mai de succes ÅŸi mai reÅ£inutÄƒ piesÄƒ Tanagra Noise ….

Concluzie: nu Å£i-am definit stilul – ÅŸi nici nu o s-o fac: eu ÅŸtiu ce-mi place sÄƒ ascult, ce-mi place sÄƒ cânt, ce-mi tihneÅŸte muzical; cu definiÅ£iile – îi las pe alÅ£ii mai ÅŸcoliÅ£i. Repet – eu nu-s decât un amator J

---

Autor: RiCo