• czb.ro
Zoom. Retrospectiva Anului. 2010

Afacerea Promoterilor. SUA vs România

Publicat in: 18.01.2011, 13:00PM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 0
Vizualizari: 2002
Etichete: Ac/dc, Aeg, Dorian Ciubuc, Dumping, Front Line, Impresar, Kelly Curtis, Last Girl On Earth, Louis Messina, Louis Messina, Messina Group, Pearl Jam, Promoter, Taylor Swift, Ticketmaster, Zone Arena
Afacerea Promoterilor. SUA vs România

Cum se resimte recesiunea peste ocean

Începând din vara trecută, s-au remarcat două tendinÅ£e în industria muzicală din Statele Unite, iar niciuna nu stimulează creÅŸterea economică în acest domeniu de afaceri: 1) se vând mult mai puÅ£ine bilete ca în alÅ£i ani – ÅŸi 2) multe concerte ÅŸi unele festivaluri se anulează.

---

Da, ai citit bine; ÅŸi la ei este ca la noi!

---

Industria promoterilor în SUA: Live Nation vs Ticketmaster

Într-o anumită săptămână din vara anului trecut, Rihanna, aflată în turneul Last Girl on Earth (împreună cu Ke$ha) a fost obligată să anuleze trei cântări (la ei formaÅ£iile au între cinci ÅŸi ÅŸapte cântări pe săptămână atunci când se află în turneu, nu doar două pe weekend, cum procedează cei mai mulÅ£i artiÅŸti mai cunoscuÅ£i la noi).

Alte concerte anulate la americani au inclus date din festivalul itinerant Lilith Fair ÅŸi alte date din turneele unor vedete precum Christina Aguilera, The Eagles, Simon and Garfunkel, Jonas Brothers ÅŸi Limp Bizkit.

Unul din primele semne ale recesiunii în domeniul cântărilor Live, a turneelor de promovare ale artiÅŸtilor ÅŸi a festivalurilor estivale, a fost faptul că la începutul anului 2010, cele mai mari firme de vânzare de bilete on-line (Live Nation ÅŸi Ticketmaster) au fuzionat!

Toată lumea implicată în industria muzicii ÅŸtie că activitatea concertistică este vitală pentru întreaga afacere, pe plan global. Cele mai mari firme din domeniul cântărilor în Statele Unite sunt Live Nation ÅŸi AEG. În 2009, aceste două firme au vândut două treimi din totalul biletelor la concerte în SUA. Calculele financiare pentru prima jumătate a anului 2010 arată că cifra de vânzări (Live Nation a vândut 9,7 milioane de bilete, în timp ce AEG a vândut 5,6 milioane de bilete) a scăzut cu 17% în comparaÅ£ie cu aceeaÅŸi perioadă din 2009 (când Live Nation, spre exemplu, vânduse 12,9 milioane de bilete), iar asta a însemnat o pierdere de 200 de milioane de dolari. Problema este că mai nou (în Statele Unite mai mult ca la noi), industria muzicală a început să conteze mai mult pe veniturile generate din bilete la spectacole pentru a acoperi pierderile datorate cifrelor în continuă scădere ale materialelor înregistrate ale artiÅŸtilor (CDuri ÅŸi DVDuri).

---

Promoterii. Louis Messina, un model pentru Dorian Ciubuc

Criza vânzării de bilete îi afectează desigur cel mai tare pe promoteri ÅŸi impresari, persoanele aflate la mijloc, între artist ÅŸi locaÅ£ii. În principiu, la noi, la nivel de cluburi cel puÅ£in, această meserie se află într-o etapă incipientă ÅŸi generează venituri limitate. Impresarii care există la noi lucrează din BucureÅŸti, iar marea lor majoritate sunt axaÅ£i pe petreceri private ÅŸi corporate. În lumea dincolo de fosta cortină de fier, unde există o infrastructură de săli pentru toate genurile muzicale ÅŸi la toate nivelele de cotaÅ£ie a artiÅŸtilor, promoterul este responsabil pentru toate situaÅ£iile din culise (din afara scenei): confirmarea locaÅ£iilor ÅŸi a datelor, angajarea ajutoarelor pe plan local (coordonarea street teamurilor la noi pentru afiÅŸaj), ÅŸi promovarea concertului prin presa locală în aÅŸa fel încât să se vândă toate biletele.

Louis Messina, un promoter cu o experienţă de peste 35 de ani, susÅ£ine că dacă îÅŸi face treaba cum trebuie, singura grijă a artistului atunci când soseÅŸte în localitate este să urce pe scenă ÅŸi să cânte, pentru că tot restul problemelor din culise sunt deja rezolvate. Louis Messina a înfiinÅ£at PACE Concerts, un promoter independent, în 1975; a fost angajat la Clear Channel în anii '90, iar în prezent firma lui, Messina Group, aparÅ£ine de AEG. El este cel creditat cu inovaÅ£ia care a schimbat afacerea promoterilor în Statele Unite...

Datorită faptului că profitul din promovarea de concerte este foarte mic, el a avut ideea ÅŸi a fost primul care s-a reprofilat în construcÅ£ii ... pentru promoteri, în anul 2011, asta înseamnă să construieÅŸti amfiteatre: locaÅ£ii în aer liber, care sunt mult mai ieftine de construit decât arene acoperite, ÅŸi care totodată pot găzdui mii de spectatori care se adună să vadă concerte Live. Ca proprietar, un promoter nu mai este nevoit să închirieze sau să negocieze pentru spaÅ£iu sau preÅ£ul biletelor. Practic, asta înseamnă că promoterul din SUA în 2011 rămâne cu toate sursele conexe de venit la un concert - în afara biletului. Adică, orice taxă de parcare sau preÅ£ul unui pahar de bere intră direct în buzunarul promoterului ... La noi, Dorian Ciubuc s-a retras din afacerea caselor de discuri în 2005 (Zone Records fiind cumpărat de Roton) ÅŸi s-a reprofilat în sens de promoter, construind Zone Arena la BucureÅŸti. Pe cealaltă latură însă nu am încă un exemplu concert de promoter sau impresar care ÅŸi-a deschis un club – deÅŸi la noi s-a întâmplat situaÅ£ia inversă, că patronul de bar a înfiinÅ£at casă de discuri (Green Records la Green Hours ... unde se ÅŸi fac concertele de lansare ÅŸi se vând albumele la bar) sau situaÅ£ia cea mai comună peste tot, unde patronul de bar a devenit promoter (în lipsa acestei meserii la noi, ÅŸi lipsa de deschidere a artistului sărac spre a-ÅŸi forma o echipă de oameni de încredere care să-l ajute cu promovarea în lumea off-line, probabil ÅŸi din cauza lipsei de cântări constante) ...

... concluzia tristă la care ajung privind situaÅ£ia la noi este că artiÅŸtii săraci tot săraci rămân, iar cei care s-au profilat pe trupe de preluări pentru petreceri private nu ajung niciodată să cânte în cluburi. Practic, în România anului 2011 avem (cel puÅ£in) două scene complet paralele de muzică, iar casele de discuri preferă să lucreze aproape exclusiv tot cu artiÅŸtii care sunt chemaÅ£i la corporate parties. Astfel, scena muzicii promovată la radio ÅŸi TV este în mare măsură o scenă virtuală pentru lumea reală. AceÅŸtia sunt aceeaÅŸi artiÅŸti care trec poate o dată pe an prin piaÅ£a centrală din oraÅŸul tău, iese cu CD-ul din maÅŸină, mimează ÅŸi face un dans sincronizat pe muzica compusă de altcineva timp de 30 de minute, îÅŸi primeÅŸte banii de la Primărie, intră din nou în maÅŸină ÅŸi pleacă acasă (la BucureÅŸti). În rest, nu-i vezi nicăieri prin cluburile unde se cântă Live, ÅŸi niciodată nu au o trupă de spate care să cânte Live pe scenă. Nu îÅŸi promovează concertele, pentru că nu le au ... toate cântările lor sunt doar la nivel de petreceri private, în circuit închis. Åži acest mod de afacere a muzicii la noi, practicat deja de prea mult timp, a fost în detrimentul scenei muzicale reale ÅŸi deja nu mai cred că situaÅ£ia mai poate fi remediată, cel puÅ£in nu prin aÅŸa-numita industrie actuală.

---

Posibilitatea enormă de câÅŸtig

În Statele Unite, promoterii aveau câÅŸtiguri aproape egale cu câÅŸtigurile artiÅŸtilor înregistrate din vânzarea de bilete. Astfel, în timp, impresarii formaÅ£iilor au început să ceară un procent ÅŸi din aceste vânzări. Åži cum la ei nu este ca la noi, dacă un promoter, împreună cu locaÅ£ia lui era boicotată, asta însemna că nimeni nu accepta să cânte acolo. Promoterii au fost obligaÅ£i să cedeze pretenÅ£iilor de la impresari, pentru ca circuitul să includă ÅŸi locaÅ£iile lor, ÅŸi să intre banul în casă.

---

Impresari vs Promoteri

Drept urmare, promoterii se află din nou în aceeaÅŸi situaÅ£ie de la început, când negociau condiÅ£iile de cântare în locaÅ£iile altora. Cu cât este mai mare artistul, pretenÅ£iile de procente sunt mai mari, ÅŸi deja promoterul se riscă să iasă în pierdere, fiind obligat să garanteze mereu tot mai mult. Dacă extrapolăm problema, aflăm că asta este situaÅ£ia în care se află acum Live Nation în Statele Unite.

Live Nation nu este doar un alt Eventim sau Bilete.ro pentru România.

Ei au investit în amfiteatre în toate statele din Å£ara lor.

Mai mult, au investit în cea mai mare agenÅ£ie de impresariat, Front Line, o societate pe acÅ£iuni, care reprezintă 200 dintre cei mai mari artiÅŸti din lume. În fiecare vară, Live Nation organizează turnee întregi cu o diversitate de genuri de artiÅŸti exclusiv în amfiteatrele lor. ArtiÅŸtilor li se garantează o anumită sumă de bani pentru a avea asigurate un anumit număr de concerte pe perioada verii.

AnaliÅŸtii pieÅ£ei au calculat că cel puÅ£in teoretic, Live Nation deÅ£ine locaÅ£iile, artiÅŸtii ÅŸi promoterii în aÅŸa fel încât se pot evita suprapuneri de date pe anumite zone ÅŸi pot scoate potenÅ£ialul maxim din impactul unui turneu. CâÅŸtigurile pot fi imense într-un sezon bine planificat, în special atunci când există ÅŸi contracte de publicitate pentru locaÅ£iile lor...

Există o singură problemă: fereastra de timp este limitată – astfel încât programul locaÅ£iilor trebuie acoperit zi de zi. Astfel, în 2010 s-a ajuns la punctul unde erau obligaÅ£i să angajeze artiÅŸti pentru anumite date pe care în alte condiÅ£ii economice, le-ar fi pasat altora.

Când nu se vând biletele la un spectacol, un promoter poate să scadă din pierderi anulând concertul sau reducând din preÅ£ul biletului în speranÅ£a că se va aduna mai mult public, care la rândul lui va consuma mai multă bere, amortizând o parte mai mare din cheltuieli. În 2010, Live Nation a folosit ambele tactici. Pe lângă faptul că s-au anulat concerte la Rihanna, spre exemplu, s-au scăzut drastic preÅ£ul la biletele vândute din timp, ÅŸi s-a început tactica de vânzare a biletelor cu 10 dolari prin Facebook pe ultima sută de metri!

---

Dumping-ul la scară mare

Louis Messina, despre care am povestit mai înainte, a organizat două din primele cinci turnee, din clasamentul câÅŸtigurilor pe final de an. El consideră asta dumping ÅŸi implicit, o afacere proastă care va afecta inevitabil întreaga industrie. În această conjunctură, ideea este că în primul rând artistul nu îÅŸi merită cota pretinsă, ÅŸi în al doilea rând fanii se pot supăra pe bună dreptate pe organizator, deoarece primii cumpărători, practic cei mai mari fani ai formaÅ£iei programate, devin fraierii, care dacă ar fi stat mai mult (să se riÅŸte să nu mai găsească bilete, după experienÅ£ele lor din trecut) ar fi putut lua acelaÅŸi bilet la un preÅ£ mult mai mic.

---

Artistul devine un simplu produs

La nivelul la care s-a ajuns să se lucreze în industrie, în Statele Unite, în momentul în care un artist este angajat pentru un traseu întreg de concerte pe toată Å£ara (care este cât Europa de mare), artistul devine practic, un produs. Dar, dacă cei implicaÅ£i în sistem încep să se comporte cu vânzarea artistului ca ÅŸi cu vânzarea de gogoÅŸi în piaţă, asta va avea repercursiuni iremediabile asupra modului în care publicul (care a învăţat să respecte artistul ÅŸi preÅ£ul biletului pentru a-l vedea) se va comporta în continuare faţă de promoteri pe viitor.

---

Exemplul Pearl Jam

Un alt mod de lucru mai independent în industria muzicală din Statele Unite pe care trebuie să-l amintim aici este cel preferat ÅŸi folosit de Tour managerul de la Pearl Jam, Kelly Curtis. Ea este de părere că modelul centralizat folosit de Live Nation nu funcÅ£ionează pentru o formaÅ£ie cum este Pearl Jam.

Kelly Curtis evită colaborarea cu firme centralizate pe motivul că are deja încredere în persoanele locale cu care s-a colaborat foarte bine de-a lungul anilor ÅŸi care cunosc cel mai bine publicul celor de la Pearl Jam. Ea nu caută un intermediar naÅ£ional care să promoveze concertele trupei, ci dimpotrivă, caută promoteri independenÅ£i, locali, care să facă legătura între artist ÅŸi public. Astfel, se poate colabora cu 20 de promoteri diferiÅ£i pentru un traseu naÅ£ional. În această conjunctură, există numai avantaje, prin faptul că fiecare promoter îÅŸi cunoaÅŸte foarte bine zona ÅŸi ÅŸtie exact de fiecare dată care ar fi clubul cel mai potrivit pentru Pearl Jam – iar riscul să se anuleze cântări pe traseu ar afecta doar una sau două date de club, în niciun caz întreg programul confirmat ÅŸi promovat din timp. Pe termen imediat, Pearl Jam are un potenÅ£ial mai mic de câÅŸtiguri, dar pe termen lung, Pearl Jam deÅ£ine controlul deplin asupra numărului datelor de concerte la care se angajează într-un anumit interval de timp ÅŸi îÅŸi alege atent locaÅ£iile unde apare.

---

Un alt exemplu de mod de lucru în rândul artiÅŸtilor este Taylor Swift, aflată în turneul Fearless. Pentru a da posibilitatea tuturor fanilor să îÅŸi permită să vină să o vadă în concerte, le-a impus promoterilor ÅŸi impresariilor ca preÅ£ul maxim la bilete să fie doar $49.50. Louis Messina, care a fost responsabil pentru acest turneu, susÅ£ine că puteau lejer să pună biletul la $150, că toate sălile s-ar fi umplut oricum. Pe moment, Taylor Swift a pierdut 10 milioane de dolari. Pe termen lung, sunt sigur că a făcut o faptă bună pentru o grămadă de tineri care o vor susÅ£ine în continuare.

Realitatea este că mulÅ£i artiÅŸti, chiar ÅŸi din românica noastră, vor trebui să mai scadă din pretenÅ£ii dacă vor dori să realizeze ceva pe plan artistic pe termen lung. Lansarea unei piese pe YouTube odată la câteva luni ÅŸi statul acasă nu este soluÅ£ia ideală pentru dezvoltarea scenei de muzică Live în România.

---

Industria promoterilor locali la noi

La noi se confundă meseria de Iimpresar cu cea a promoterului. Cei mai tari se află la BucureÅŸti ÅŸi lucrează cu numele mari pe care le plimbă rar în turnee prin sălile caselor de cultură din Å£ară. Asta pentru că cei mai mulÅ£i câÅŸtigă sau preferă să câÅŸtige mulÅ£i bani deodată cu efort minim. ArtiÅŸtii la noi sunt prea artiÅŸti ... ÅŸi de aceea cele mai multe nume mari pe care nu le vezi plimbându-se prin Å£ară ÅŸi care nu au concerte de anunÅ£at pe paginile de net trăiesc aproape exclusiv din petreceri particulare. Ei o să dea vina mereu pe lipsa sălilor cu condiÅ£ii satisfăcătoare în Å£ară ... când de fapt totul se rezumă la bani. Un artist cu renume în România oricum nu iese în afara capitalei fără un turneu sponsorizat, sau ca un nume pe o serie de afiÅŸe de promovare a unei mărci de bere ... înÅ£elegi ideea.

Mai există situaÅ£iile unde artistul se ocupă ÅŸi munca Impresarului ÅŸi de munca Promoterului... în principiu din egoism (pentru că nu vrea să acorde comision din câÅŸtiguri teoretice; pentru că el îÅŸi cunoaÅŸte cel mai bine interesul - nu are încredere în terÅ£e persoane sau poate este păţit cu neseriosi) ÅŸi pentru că nu are cântări atât de multe în Å£ară încât să piardă prea mult timp cu aceste telefoane. 

---

În România există doar câÅ£iva Promoteri locali, iar aceÅŸtia sunt împărÅ£iÅ£i pe niÅŸe muzicale (cum ar fi Casian la TimiÅŸoara pe genul Rockabilly/Psychobilly, pentru care nu există proiecte muzicale autohtone). Impresarii sunt puÅ£ini, iar cei care vor să trăiască exclusiv din această afacere se mută la BucureÅŸti. Managerii adevăraÅ£i sunt foarte puÅ£ini, iar cei mai de succes au rămas cu relaÅ£iile făcute la căminele culturale dinainte de 90... practic, deocamdată singura soluÅ£ie mai civilizată de turneu în săli acoperite la noi. Problema rămâne că doar mafioÅ£ii din BucureÅŸti învârt aceste săli la preÅ£uri preferenÅ£iale. Restul, degeaba încearcă să închirieze o astfel de sală pe cont propriu, că preÅ£urile de chirie pretinse sunt nejustificate în comparaÅ£ie cu condiÅ£iile oferite în cele mai multe situaÅ£ii.

---

Când vine vorba de invitat artiÅŸti de talie internaÅ£ională în Å£ară, în 90% din cazuri aceÅŸtia cântă în săli de spectacole din BucureÅŸti, un motiv principal fiind ÅŸi faptul că astfel de săli cu condiÅ£ii adecvate evenimentelor moderne nu prea există în Å£ară sau improvizaÅ£iile ar deveni prea complicate pentru ca un promoter aflat în BucureÅŸti să le descurce pe toate fără un sprijin local, pe care nu ÅŸi-l doreÅŸte sau în care nu ar avea încredere.

La Cluj putem povesti despre o mână de oameni care pot fi consideraÅ£i promoteri; toÅ£i lucrează pe niÅŸe muzicale, iar 80% din aceÅŸtia fac treaba asta ca hobby pe lângă slujbă ÅŸi au mari probleme de organizare sau de promovare care se răsfrânge mereu asupra calităţii spectacolului sau a lipsei de prezenţă la concerte.

---

În România, 2010 a fost anul muzicii rock

... pentru prima dată de cel puţin 13 ani.

În 29 decembrie 2009, Mediafax a trimis comunicatul: Concertele anului 2010 în România, dominate de trupe ÅŸi artiÅŸti rock de renume mondial. În 2010 au venit în România (la BucureÅŸti, mai exact spus) ... AC/DC, Metallica, Slayer, Megadeth ÅŸi Anthrax, Iron Maiden (la Cluj în 15.08), Rammstein, Guns'n'Roses (pe care-i aÅŸteptăm la Cluj de la începutul anilor '90), Ozzy Osbourne, Bob Dylan, Eric Clapton, Elton John, Chris Rea ...

Pentru concertul AC/DC (din 15 mai 2010), spre exemplu, au fost puse în vânzare 20.000 de bilete în 15.12.2009. În mai puÅ£in de două zile s-au cumpărat mai bine de 7.000 dintre acestea. În sectorul Golden Circle, biletele erau deja aproape epuizate în 17.12.2009...

ÅŸi cum sudiÅŸtii nu au fost axaÅ£i niciodată pe muzica rock... entuziasmul publicului pentru acest gen de evenimente i-a ÅŸocat atât de tare pe afaceriÅŸtii din domeniu, încât trustul media care se ocupă de KISS TV ÅŸi KISS FM a decis sistarea postului de muzică electronică ONE FM (cu trecerea ei pe net), ÅŸi transformarea reÅ£elei de frecvenÅ£e din întreaga Å£ară în ROCK FM.

---

La noi afacerea cu concertele a mers bine numai pentru că marea majoritate din aceste formaÅ£ii nu au mai călcat pe la noi înainte de 2010... ÅŸi mereu a existat acest public interesat de muzica rock, doar că nu ÅŸtiu din ce considerente superficiale, cei care miÅŸcă industria au ignorat complet fenomenul până în prezent.

---

Byte. Paranteză. Åži totuÅŸi, casele de discuri rămân în continuare foarte reticente privind scena tânără a muzicii rock autohtone, în primul rând, pentru că nu ÅŸtiu cum să gestioneze un astfel de artist. Nenumăratele eÅŸecuri ale unor experimente de a da lovitura ÅŸi cu rockul de-a lungul anilor i-a cam lecuit pe marii CEO de case de discuri din BucureÅŸti.

Alt motiv principal pentru această politică Å£ine de faptul că cele mai multe trupe bune de rock se află în provincie, la mare distanţă de capitală, iar reÅ£eaua lor de distribuÅ£ie ÅŸi vânzările de care depind cel mai mult pentru afacerea lor se află ...doar în capitală. AÅŸadar, mai avem mult de aÅŸteptat până se va promova ÅŸi rock-ul autohton pe DâmboviÅ£a, aÅŸa cum ar fi normal într-o societate care ar trebui să acopere toate niÅŸele în mod mai egal ...după modelul celor de afară, care au o industrie muzicală modernă formată în decurs de 60 de ani de creÅŸtere economică.

---

Autor: RiCo

---

Pentru a vedea Topul CâÅŸtigurilor celor mai de succes artiÅŸti din lume, DÄ‚ CLICK pe următorul link:


Facebook Twitter MySpace  
 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam:  

Niciun comentariu!

Articole relative:

CJ. Trăim într-o lume cuantumă. O introducere
CJ. Trăim într-o lume cuantumÄÆ...
Publicat in: 27.04.2011, Ora: 06:55AM
CJ. Regulile nescrise ale scenei de concerte
CJ. Regulile nescrise ale scenei de co...
Publicat in: 24.04.2011, Ora: 17:59PM
Procesele din Industria Muzicală autohtonă
Procesele din Industria Muzicală au...
Publicat in: 22.03.2011, Ora: 09:58AM
Arhiva Muzeul Rock din România
Arhiva Muzeul Rock din România...
Publicat in: 01.04.2020, Ora: 13:09PM
PIESÄ‚ NOUÄ‚. Taylor Swift. Lover
PIESÄ‚ NOUÄ‚. Taylor Swift. Love...
Publicat in: 19.08.2019, Ora: 20:22PM
PIESÄ‚ NOUÄ‚. Taylor Swift. Archer
PIESÄ‚ NOUÄ‚. Taylor Swift. Arch...
Publicat in: 06.08.2019, Ora: 05:43AM
Taylor Swift. singurul artist care a vandut un album in peste 1.000.000 de copii in 2017
Taylor Swift. singurul artist care a v...
Publicat in: 24.01.2018, Ora: 06:00AM
Colaborarea anului (partea 3/2016)
Colaborarea anului (partea 3/2016)...
Publicat in: 24.02.2017, Ora: 11:13AM
Acasa | Contact | Disclaimer | Blog | RSS Feed • CLICKZOOMBYTES © 2010-2026 • Revista De Muzica Online