GrigoraÈ™ Dinicu (1889-1948)

GrigoraÈ™ Dinicu are meritul de a fi cules piese de la bătrânii lăutari Å£igani È™i este recunoscut pentru talentul său prin compoziÈ›iile proprii È™i puÈ›inele înregistrări rămase în urma lui. Biografiile pe care le găsim pe net sunt aproape identice, în afară de una postată pe un site activist pro-È›igănesc.

--- 

GrigoraÈ™ Dinicu (n. 3.APR.1889 în mahalaua bucureÈ™teană Scaune - d. 27.MAR.1948) a fost un violonist respectat, cunoscut pentru compoziÈ›ia proprie Hora staccato (1906) È™i pentru stilul deosebit de interpretare È™i promovare a piesei Ciocârlia (compusă de bunicul său, lăutarul AngheluÅŸ Dinicu, pentru spectacolul de dezvăluire a turnului Eiffel în 1889). Tatăl lui, Ionică Dinu, a fost lăutar, călătorind cu meseria în FranÈ›a È™i Rusia; unchiul său (din partea mamei), Dimitrie Dinicu, studiase violoncelul la Viena (unde a fost coleg È™i prieten cu George Enescu). De mic, GrigoraÈ™ Dinicu a cântat în corul bisericii Scaunele Vechi È™i a luat primele lecÈ›ii de vioară de la MoÈ™ Zamfir.  Primit la Conservator în 1902 (la doar 13 ani), a prins un an de studii alături de profesorul maghiar Carl Flesch (Flesch Károly, care a predat aici între 1897-1902). La examenul de absolvență dat pe scena Ateneului Român, GrigoraÈ™ Dinicu a interpretat Concertul nr. 1 de Niccolo Paganini, (strecurând in program È™i compozitia proprie, Hora Staccato). I s-a acordat Premiul I. 

--- 

Hora Staccato

--- 

Byte. O poveste pe care o găsim menÈ›ionată în toate articolele biografice ale muzicianului, este cea a studentului care se angajează în secret la un spectacol de pantomimă La MoÅŸi, ca să câÈ™tige un ban în plus. Într-o zi, profesorul de la Conservator, Carl Flesch, se duce să vadă pantomima. Din spatele mimului care-ÅŸi făcea numărul cu vioara, sprofesorul recunoaÈ™te stilul violonistului, îl identifică, ÅŸi-l exmatriculează.

Pentru că îi apreciază valoarea, acelaÈ™i profesor îl pregăteÈ™te în particular pe GrigoraÅŸ Dinicu, iar acesta până la urmă nu pierde anul.

--- 

Între 1906-08, Dinicu a fost angajat în Orchestra Ministerului InstrucÈ›iunii Publice.

--- 

Destinul îi oferă o evoluÈ›ie constantă È™i deschiderea spre Europa, începând ca È™ef de taraf la grădini de vară din BucureÈ™ti (la restaurantul lui Ionică Enescu, la Bufet È™i la restaurantul Gambrinus, cel din urmă fiind în proprietatea lui Ion Luca Caragiale), ajungând la Budapesta, în taraful vestitului lăutar Lacz Laczi, ulterior (strunind vioara faimosului lăutar Nicolae Buică) la Bruxelles, Londra (Greeen Park Hotel), Monte Carlo È™i Paris (ajungând aici să câÈ™tige respectul lui Jascha Heifetz, care îl ascultă pentru prima dată în cel mai mare restaurant parizian, Ambassadeur). Taraful său reprezintă România la Exposition Internationale des Arts et Techniques dans la Vie Moderne (Paris, 1937) È™i la 1939 World Fair (din New York City, unde se expune prototipul instrumentului modern: orga electronică), în ambele locuri, fiind trecut în program alături de Maria Tănase.

Timp de patru luni, cântă la restaurantul lui Jean Filipescu din New York City, unde vine să-l asculte È™i Marlene Dietrich. Artistul se întoarce în Europa în septembrie 1939, când Germania nazistă invadează Polonia.

--- 

La împlinirea unui sfert de secol de activitate, GrigoraÈ™ Dinicu este sărbătorit cu public alături de Filarmonica din BucureÈ™ti (la Ateneul Român în 1936, interpretând Dublul concert de Bach, împreună cu Al. Teodorescu). 

--- 

Hora lui Dobrică

www.youtube.com/watch?feature

--- 

Deschis spre o gamă largă de genuri muzicale, violonistul a introdus în repertoriul său melodii cafe-concert, muzică de cameră, valsuri, serenade populare la vremea respectivă, jazz-ul de local, foxtrot ÅŸi Charleston - pe lângă compoziÈ›ii din repertoriul unor clasici precum Schubert, Dvorak, Ceaikovski, Brahms.

--- 

În anii 1930, GrigoraÈ™ Dinicu este implicat în miÈ™carea politică a È›iganilor, fiind numit preÈ™edinte onorific la Uniunea Generală a Èšiganilor din România (care în aprilie 1934 reuneÈ™te AsociaÈ›iile generale ale È›iganilor din România, dintre care cele mai importante au fost înfiinÈ›ate cu un an înainte).

--- 

Violonistul este înaintat la gradul de ofiÈ›er în preajma războiului (fiind probabil È™i spion în cel de al doilea război mondial - fiind angajat în turnee la Ankara È™i Istanbul - oraÈ™e renumite de rendez-vous pentru spioni), dar suferă un accident grav vasculo-cerebral în 1943 (după care rămâne afectat tot restul vieÈ›ii de o pareză pe partea stângă). 

--- 

Muzicianul nu renunță la instrument, apare cu vioara în diferite formaÈ›ii ca secundaÈ™, fiind angajat în cele din urmă la primul restaurant de stat deschis de comuniÈ™ti după război la Continental în BucureÈ™ti (în 1947). În aceeaÈ™i perioadă, GrigoraÈ™ Dinicu este diagnosticat cu cancer la laringe.

Prima intervenÈ›ie chirurgicală are loc la începutul lunii august 1948. OperaÈ›ia îi prelungeÈ™te viaÈ›a doar cu È™ase luni, iar GrigoraÈ™ Dinicu se înÈ›elege în continuare cu lumea din jurul lui prin scris. Cancerul nu este extirpat complet - È™i se extinde, iar maestrul nu supravieÈ›uieÈ™te a doua intervenÈ›ie chirurgicală din 27.MAR.1949.

--- 

GrigoraÅŸ Dinicu a murit în 28.MAR.1949, fiind îngropat la Cimitirul Pătrunjel (azi, Cimitirul Reînvierea) din BucureÈ™ti.

--- 

Ceasul

--- 

La înmormântarea sa, GrigoraÈ™ Dinicu a cerut (pe patul de moarte) să se cânte Zigeunerweise, de Sarasante. Aceasta a fost interpretată doar parÈ›ial de dirijorul Ionel Perlea, din cauza mulÈ›imii adunate, care nu a lăsat loc orchestrei.

--- 

Muzica

GrigoraÈ™ Dinicu a compus zeci de piese muzicale, preponderent pentru vioară È™i pian. S-au efectuat È™edinÈ›e de înregistrări la casele de discuri RCA Victor (1926), His Master's Voice (1928-1941), Odeon (1926-1931), Regal Record (1938) È™i Columbia (1926-1944).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Discografia_lui_Grigoraș_Dinicu

--- 

În ce priveÈ™te discografia È™i înregistrările artistului, Electrecord-ul s-a ocupat de obÈ›inerea drepturilor de autor pentru lansarea post-mortem a unei compilaÈ›ii de melodii interpretate de GrigoraÅŸ Dinicu. Din câte ne dăm seama, tirajele reeditate ale acestui vinil au fost epuizate, iar în prezent albumul nu a fost relansat în era digitală, nici nu mai este comercializat în vreun fel.

--- 

Premii

• Diploma de Onoare (1937)
• Ordinul Ministerului InstrucÈ›iunii Publice (1937) 

--- 

Bibliografie

• GrigoraÅŸ Dinicu ÅŸi BucureÅŸtiul lăutarilor de altădată (George Sbârcea, Editura muzicală, 1970)

--- 

La BraÅŸov există o stradă care poartă numele maestrului. 

--- 

În prezent, putem asculta muzica lui GrigoraÅŸ Dinicu pe Mezzo, canalul francez de televiziune de muzică cultă (dedicată genurilor clasică, simfonică, world È™i jazz), care s-a scos de câÈ›iva ani din reÈ›elele de cablu din România. Aici se difuzează o înregistrare veche cu Hora Staccato. 

---

Autor: RiCo

--- 

Byte. Mahalaua Scaune (din BucureÈ™ti) a fost botezată astfel din cauza scaunelor întinse de măcelari de-a lungul gârliÅ£ei, È™i cuprinde zona acoperită de străzile Bolintineanu, Caimate, Melodiei, SfinÅ£ilor, SperanÅ£ei, Teilor)

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: