Lucian Ţion

Regizor clujean

despre Momentul Revoluţiei

—

—

Aveam 14 ani. Eram acasă aÅŸteptându-i pe părinÅ£i, plin de anxietate. Tocmai ne întorsesem cu prietenii din vecini de la un fotbal pe maidan care nu l-am putut termina. În aer plutea ceva straniu. După-masa târziu spre seară, de la fereastra geamului, care dădea spre centru (stăteam în Mănăştur) am început să aud mitralierele ÅŸi acele înfricoşătoare ÅŸi emoÅ£ionante „huo-uri” pe care nu le mai auzisem înainte niciodată: strigătele de protest. Ai mei s-au întors apoi cu poveÅŸtile despre ce văzuseră în oraÅŸ. Era un sentiment de optimism combinat cu frică. Nu am aflat despre morÅ£ii din PiaÅ£a Libertăţii până a doua zi. Dar momentele din prima zi, acea expectativă plină de speranţă ÅŸi spaimă, nu le voi uita niciodată.

—

www.creativecrowd.com/lucian

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: