Lucian Ban

…

Pianist, compozitor, născut în 1969 la Cluj-Napoca, Lucian Ban s-a folosit din plin de oportunitatea deschiderii graniÅ£elor spre vest. O parte din studii sunt făcute la nou-înfiinÅ£ata secÅ£ie de muzică jazz, fiind îndrumat de Mircea Tiberian la Conservatorul din BucureÅŸti. A doua parte din studii sunt terminate la New York la The New School University Jazz Program (studiind pianul cu Junior Mance ÅŸi compoziÅ£ie cu Manny Albam, Jim McNelly & Charles Tolliver).

…

În aceÅŸti 20 de ani s-a dezvoltat ca artist ÅŸi om într-una din cele mai competitive pieÅ£e de muzică din lume, în inima New York-ului, unde pune bazele mai multor proiecte de-a lungul anilor, precum Blutopia, Tuba Project, Elevation ÅŸi mai recent The American-Romanian Jazz Suite, printre altele.

---

CZB: V-aÅ£i născut la Teaca (în judeÅ£ul Cluj). Muzica tradiÅ£ională românească v-a influenÅ£at muzical în vreun fel?

Lucian Ban: Nu în mod direct. Evident că ce am ascultat când eram copil (la radio sau la televizor) m-au influenÅ£at, dar am descoperit astea mai târziu, după ce mă mutasem la New York City ÅŸi începusem să mă uit înapoi – ÅŸi într-un fel aÅŸa s-a născut ÅŸi acest proiect cu Suita Româno-Americană (The Romanian-American Jazz Suite), care este un proiect care a început din 2006, iar acum, chiar anul trecut am făcut un proiect cu care fac multe turnee acuma, cu muzica lui George Enescu, care este o muzică mult mai contemporană, deÅŸi el a fost un mare compozitor de muzică clasică. Deci, muzica tradiÅ£ională m-a influenÅ£at, dar nu în mod direct, deoarece am redescoperit-o mai târziu.

…

CZB: V-aţi mutat de la Cluj la Bucureşti cu facultatea. Cum v-aţi acomodat cu Bucureştiul?

Lucian Ban: Asta se întâmpla în 1994, pentru că m-am dus să studiez la proaspăt înfiinÅ£ata secÅ£ie de Jazz de la Conservatorul de BucureÅŸti. Pentru un Ardelean, întotdeauna BucureÅŸtiul este un mic ÅŸoc, dar pentru mine nu conta pentru că eram plin de energie pentru muzică, ÅŸi ca atare … în BucureÅŸti erau mai multe cluburi, mai multe oportunităţi ÅŸi locaÅ£ii unde să cânÅ£i ÅŸi mai mulÅ£i muzicieni de jazz.

Debutul însă l-am făcut aici la vechea Casă a Pionierilor, care era sub egida, ca ÅŸi acum cred că, a domnului Åžtefan Vannai. M-am mutat la BucureÅŸti, dar când eÅŸti foarte tânăr, ÅŸi plin de energie, acomodarea merge uÅŸor. Acum nu m-aÅŸ mai muta la BucureÅŸti.

…

CZB: Cum v-a venit ideea să înfiinÅ£aÅ£i casa de discuri Green Records?

Lucian Ban: Casa de discuri nu este a mea. Casa de discuri Å£ine de clubul Green Hours în care practic am debutat. Prima parte a carierei mele de muzician este foarte legată de acel club, iar Voicu Rădescu, care deÅ£inea acel club ÅŸi atunci – ÅŸi îl deÅ£ine ÅŸi acum – a avut ideea (nu mai ÅŸtiu exact cine a avut ideea) să facem o casă de discuri legată de club. Astfel am putut înregistra primul album de Jazz cântat Live din România!

…

CZB: Aveaţi formaţia Jazz Unit.

Lucian Ban: Da, exact. Albumul de debut s-a numit Changes, Live at Green Hours… ÅŸi a fost înregistrat Live în tunelul acela. La doi ani diferenţă am scos al doilea album, tot la Green Records. De data aceasta a fost un album de studio, From Now On, lansat chiar înainte să plec, îl avea ca invitat pe un saxofonist olandez Ferdi Schukking… ÅŸi a primit Premiul pentru Cel mai bun album de jazz al anului 1999 – acordat de revista Actualitatea Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România.

www.xs4all.nl/~duodenum/jazzunit

…

CZB: Cum aÅ£i început să cântaÅ£i la pian… de ce tocmai pianul?

Lucian Ban: M-a atras de la bun început pianul, ÅŸi nu vioara sau trompeta. Am luat lecÅ£ii în particular, după care am început studiile la BucureÅŸti – unde am făcut doi ani ÅŸi jumătate la nou înfiinÅ£ata secÅ£ie de muzică jazz, condusă de Mircea Tiberian (în cadrul Conservatorului), apoi le-am terminat la New York, unde am făcut doi ani ÅŸi jumătate la o academie de muzică jazz, New School University. Astea au fost studiile mele.

…

CZB: V-a plăcut mereu saxofonul. În România aÅ£i colaborat cu Edi Neumann. Cum l-aÅ£i cunoscut?

Lucian Ban: L-am cunoscut prin contrabasistul de atunci – pe Vlaicu Golcea. De la început a existat o chimie foarte bună între noi, pentru că muzica care o scriam eu pentru jazz, i se potrivea stilului lui Edi Neumann de atunci (…între timp s-a schimbat probabil ÅŸi el). El a fost membru de bază la Jazz Unit, apărând pe ambele albume. Sound-ul Jazz Unit a fost definit de muzica care o scriam ÅŸi de saxofonul lui Edi … a fost o parte integrală din grupul acela de început

…

CZB: Care este stilul de jazz pe care consideraÅ£i că îl abordaÅ£i?

Lucian Ban: Aceasta este o întrebare la care probabil pot să răspundă mai bine criticii de muzică. Cu siguranţă că stilul meu s-a schimbat de-a lungul anilor, în special după mutarea mea la New York. Stilul meu este mult mai crud (raw) decât jazzul european. Asta este influenÅ£a New Yorkului, unde muzica jazz este mult mai raw. Cu siguranţă sunt influenÅ£e care au apărut mai mult acolo în muzica mea.

• Au fost oameni ca Andrew Hill (considerat pionier al stilului free jazz piano, June 30, 1931 – April 20, 2007), pianiÅŸti care erau la limita avangărzii în momentul în care au apărut în anii 60 – 70 ÅŸi care au rămas mai experimentaliÅŸti.
  
• Paul Bley (recunoscut pentru contribuÅ£iile sale pentru miÅŸcarea free jazz, n. 10 noiembrie 1932),
  
• Sun Ra (n. Herman Poole Blount, 22 Mai 1914 – 30 May 1993, promoterul filozofiei cosmice).

E destul de greu să spun unde este poziÅ£ionat stilul meu. Au spus-o în diferite forme doi sau trei critici. Rămâne să confirme specialiÅŸtii, dar mie îmi place să cred despre mine că sunt la limita avangărzii - în legătură cu trecutul, cu tradiÅ£ia. Sensul melodic este foarte important pentru mine. Într-un cuvânt, ce fac eu astăzi, aproape cu toate proiectele, este situat în contemporary jazz, care este un termen umbrelă, care acoperă foarte multe stiluri ÅŸi subgenuri.

…

CZB: Pe Alex Harding cum l-aţi cunoscut.

Lucian Ban: Pe Alex Harding l-am cunoscut printr-un coleg de la New School University, care mi-a zis, Let’s go out! – mergem la un concert. I know a baritone player, you have to listen to his music. Am ajuns într-o bombă în East Village, la The Pnk Pony … De la început mi-a plăcut Alex Harding, din cauza forÅ£ei interioare, care este foarte raw. Imediat după concert am vorbit cu el ÅŸi am zis că am un cvintet ÅŸi că mi-ar face mare plăcere să facem un concert împreună. Ne-am înÅ£eles atât de bine, încât am făcut trei sau patru CDuri împreună ÅŸi sute de concerte în diverse proiecte. Primul meu album scos în America, Something Holy (Creative Improvisation Productions), a fost în duet cu el. Am mai scos un album în cvintet cu el, apoi el era membru ÅŸi în Tuba Project, cu care am fost aici la Teatrul Maghiar în decembrie.

…

CZB: Îmi tot spuneÅ£i de diverse proiecte începute ÅŸi colaborări… De ce nu aveÅ£i un anumit proiect pe care să vă concentraÅ£i tot timpul anului. De ce aveÅ£i atâtea Side Projects?

Lucian Ban: Acestea nu sunt Side Projects. Este pur ÅŸi simplu ceva care Å£ine de muzica de jazz, spre deosebire de rock sau altceva. Unde este grupul AC DC, este vorba de AC DC. Pentru ei, un proiect solo devine un Side Project. În jazz nu este acelaÅŸi lucru. În jazz, de-a lungul anilor colaborezi cu zeci sau sute de muzicieni – tu în grupurile lor, ei în grupurile tale, pe diverse instrumente. Răspunsul direct este că am atâta muzică în cap încât trebuie să fac diverse proiecte ÅŸi unele nu se potrivesc pentru anumiÅ£i muzicieni … sau în unele aud în capul meu vioară ÅŸi nu saxofon … ÅŸi atunci devine un proiect separat.

De exemplu, proiectul cu muzica lui George Enescu nu se potrivea deloc cu muzicienii din Tuba Project. Este mult mai raw blues, foarte groovy … ÅŸtii?

Mai am un proiect, Elevation, pe care doresc să îl aduc la sfârÅŸitul lui noiembrie, cu marele Abraham Burton, tot la Teatrul Maghiar. Aud muzică cu soundul saxofonul lui Abraham Burton … ÅŸi pentru asta am creat Elevation.

La fel, muzica lui George Enescu, pe folclorul românesc, o aud în colaborare cu Sam Newsome. Sunt mai multe proiecte pentru că este vorba de foarte multă muzică pe care o aud, cântată în stiluri diferite.

…

CZB: Cum a început pasiunea pentru muzica jazz; când aÅ£i descoperit jazzul?

Lucian Ban: Wow! Eu am început cu muzica rock, progressive, cum era atunci moda

CZB: Genesis, Gentle Giant…

Lucian Ban: Da, exact… pe care le iubesc ÅŸi acum… toatp pleiada aceea de muzică … ÅŸi Yes … cred că de la ei am ascultat o dată … cineva avea acasă un album cu Abdullah Ibrahim, un pianist sud african, care a trecut la musulmanism ÅŸi ÅŸi-a schimbat numele. La vremea respectivă, numele lui era Dollar Brand (pianist, compozitor, n. la Cape Town, în Africa de sud, pe 9 octombrie, 1934). El este unul dintre marii pianiÅŸti moderni, care interpretează muzica cu un stil atât de melodios ÅŸi frumos, încât a devenit unul dintre cele mai mari staruri, alături de Keith Jarrett (n. 8 mai 1945, la Allentown, Pennsylvania). Albumul acela aÅŸa mi-a vorbit… ÅŸi ÅŸtiam că este vorba de jazz, dar el fiind sud-african, mi se pare că se numea South African Jazz … ÅŸi ascultam muzica aia ÅŸi mi-am dat seama că este diferită de rock, new wave sau orice alt stil, ÅŸi apoi am avut ÅŸansa să cunosc în Cluj un mare specialist, care mi-a devenit ÅŸi primul mentor, ca să-i spun aÅŸa. Georgy Szolt, care este unul dintre marii specialiÅŸti de muzică jazz din sud-estul europei ÅŸi asta o certific cu siguranţă. El avea o colecÅ£ie impresionantă… peste 3.000 de LP-uri, semnate de către artiÅŸti. Era atât de priceput, încât căştigase mai multe concursuri la Voice of America, motiv pentru care a fost luat de Securitate… Concursurile se numeau Blind Quartet ÅŸi trebuia să ghiceÅŸti piesele cântate la radio … el era pianist în acelaÅŸi timp, dar nu a făcut niciodată carieră muzicală. El lucra în domeniul ingineriei de înaltă tensiune, dar era un om foarte elevat ÅŸi puÅ£in nebun… El a fost mentorul meu; el mi-a arătat prima dată Thelonious Monk (10 octombrie 1917 –17 februarie 1982) ÅŸi m-a introdus în lumea jazzului.

---

…

CZB: Publicul de jazz a scăzut dramatic imediat după RevoluÅ£ie în România.

Lucian Ban: Jazz-ul inerent este o muzică a libertăţii … ÅŸi poate sună a expresie goală, dar e foarte multă libertate în jazz prin improvizaÅ£ie. Åži muzicienii de jazz sunt niÅŸte oameni cu un spirit de libertate foarte mare. Să nu uităm că jazzul vine din Black Culture, care a avut mereu o problemă cu libertatea în sine. În România anilor dictaturii lui CeauÅŸescu este clar că muzica jazz era o supapă ÅŸi era un fel de dizidenţă culturală, care era amplificată de lipsa oricăror altor alternative. În momentul în care s-a deschis piaÅ£a, în 1990, era normal ca jazzul să nu mai aibă succesul de masă pe care l-a avut înainte… ca să nu mai zic de cultura în general. Teatrul, spre exemplu, nu a mai avut acelaÅŸi succes ca înainte; literatura nu mai are acelaÅŸi succes pe care l-a avut înainte.

Mecanismele economiei de piaţă sunt cele comerciale ÅŸi întotdeauna va avea mult mai mare succes Madonna decât Keith Jarret. Jazzul evident a căzut imediat după 1990, piaÅ£a s-a restructurat, dar au apărut anumite pârghii, precum Teatrul Maghiar, care în timp vor să promoveze ÅŸi muzica jazz pe plan local, care va ajunge la nivelul la care este peste tot în lume: o nişă foarte serioasă, cu un public serios … mic comparat cu masa generală, dar este un public mic care umple Carnegie Hall, umple totuÅŸi stadioane.

Vara, în Europa, există 1.800 de festivaluri specializate pentru muzica ÅŸi artiÅŸtii de jazz – în curs de trei luni. Deci, public este, chiar dacă nu la nivelul cifrei de plătitori care se adună pentru Sting, Madonna, AC/DC. E mai mic, e de nişă, dara acolo publicul este foarte viu; iar jazz-ul este foarte viu.

…

CZB: Cum aÅ£i ajuns în Statele Unite?

Lucian Ban: Cu o bursă la New School University în urma CD-urilor imprimate ÅŸi lansate de Green Records. A fost o negociere pe bursă, că nu aveam toÅ£i banii … ÅŸi am fost obligat să îmi vând casa … dar după ce am ajuns acolo mi s-a oferit o bursă integrală. Deja din al doilea semestru aveam bursă integrală ÅŸi în continuare cred că este cea mai bună ÅŸcoală de jazz din lume, pentru că spre deosebire de celelalte ÅŸcoli de muzică din America, la New School predau muzicienii de jazz. Asta a fost inovaÅ£ia lor, în New York. Ei s-au gândit: facem o ÅŸcoală ÅŸi îi angajăm pe muzicienii aceÅŸtia cunoscuÅ£i care cântă în cluburi. De aceea am ÅŸi dorit să studiez aici ÅŸi nu la Berkley sau Miami… sunt ÅŸi alte ÅŸcoli bune de muzică în America, dar nu au cadrele didactice aÅŸa cum sunt la New School.

Am făcut doi ani ÅŸi jumătate de studii despre jazz, compoziÅ£ie ÅŸi aranjament, care mi-a folosit foarte mult, chiar ÅŸi pentru proiectul acesta cu care vin acum la Cluj: The Romanian – American Jazz Suite.

…

CZB: Despre acest proiect, The Romanian – American Jazz Suite, cum v-aÅ£i cunoscut cu Sam Newsome?

Lucian Ban: Cred că pe Sam Newsome l-am cunoscut prin Alex Harding. Am avut prin 2003 un grup-proiect cu Alex Harding, care nu a fost documentat pe nici un album.

Era un grup în care ne aflam: Alex Harding, eu, o secÅ£ie ritmică ÅŸi prin care se roteau foarte mulÅ£i alÅ£i muzicieni de jazz. Era un grup, ca un atelier (workshop) de experimentare.

CZB: A loose collective of artists …

Lucian Ban: Exactly.

Åži Sam Newsome a apărut pe acolo la un moment dat. El a fost foarte interesat în a combina folclorul, la modul general, cu muzica jazz. El a avut un grup foarte faimos, Global Unity, care era influenÅ£at de muzica africană.

El m-a întrebat: How is Romanian Music? I said, Sam, I don’t know.

Åži el a zis: aÅŸ fi interesat să facem ceva ÅŸi a luat un Grant (o sponsorizare) de la o fundaÅ£ie de artă din New York, a venit în România, ÅŸi am studiat muzica etno autentică din România… iar asta se întâmpla prin 2005 – 2006. Pe urmă ne-am reîntors ÅŸi eu am cumpărat o carte – o culegere de colinde ÅŸi de cântece populare din Transilvania ÅŸi din toată România, transcrisă pe note, editată în româneÅŸte – ÅŸi i-am dat-o lui Sam Newsome.

Sam, you do it. Eu nu vreau să le fac, pentru că tu eşti Fresh. Eu cunosc bine multe dintre ele şi aş fi subiectiv cu materialul.

Am făcut un concert cu câteva dintre aceste piese la New York, iar acolo, la audiÅ£ie, era cineva de la Institutul Cultural Român din New York, care a fost atât de entuziasmată de proiect, încât ne-a propus să facem mai mult cu acest proiect. ICR-ul din New York a sponsorizat o serie de concerte ÅŸi ateliere la diverse Universităţi din New York. Am fost la Harlem School of the Arts, unde practc prezentam astea ÅŸi prezentam folclorul ÅŸi se dădea câte un chestionar la public – iar publicul nu avea habar că este vorba de folclorul românesc. Adaptasem ritmul la Blues ÅŸi jazz – ÅŸi a avut un impact atât de mare încât, împreună cu casa de discuri cu care colaboram eu atunci, Jazzaway, din Norvegia, ÅŸi Institutul Cultural Român de la New York, ne-au spus că vor să sponsorizeze acest proiect ÅŸi să facem un album. Am luat o melodie, o temă muzicală de la o emisiune de muzică populară de la TVR de pe vremea lui Nicolae CeauÅŸescu. Genericul se numea Tezaur folcloric. Nimeni nu cunoaÅŸte titlul de la acea piesă. Am încercat să aflu dacă are titlu, ÅŸi toÅ£i mi-au zis că se numeÅŸte Tezaur folcloric. Este o învârtită (spin) din MureÅŸ. Åži în continuare nu-i ÅŸtiu titlul. I-am spus Transylvanian Dance … ÅŸi am făcut ÅŸi o colindă de Crăciun. Sam Newsome a luat niÅŸte colinde ÅŸi le-a rearanjat ÅŸi am făcut albumul care a dovedit cel mai mare succes de presă ÅŸi de public dintre toate proiectele mele până în momentul de faţă, pentru că muzica este mai accesibilă, fiind vorba de cântece populare (folk songs). Nu este foarte avangardă sau experimentală. A generat presă foarte bună peste tot. Am apărut pe coperÅ£i de reviste … Los Angeles Times a scris un articol întreg.

În urma acelui album am făcut un turneu în Europa în toamna lui 2007, care a prins foarte bine. De aceea sunt foarte bucuros că reuÅŸesc să îl aduc la Cluj, mai ales că o să fie vorba ÅŸi de muzică nouă, care am preluat-o. Eu acum o să adaptez niÅŸte cântece ungureÅŸti la repertoriul nostru de jazz.

…

CZB: Venind din Europa de est, venind din România, cum ai fost acceptat?

Lucian Ban: Uman. Cu braţele deschise.

Businesswise … survival of the fitest. It is New York.

If you’re good, you can make it. Uman vorbind însă, m-au primit cu braÅ£ele deschise.

Am uibit întotdeauna America.

Sunt conÅŸtient de faptul că middle-America nu este neapărat la fel, dar am iubit pe americani ÅŸi îi iubesc în continuare.

Iar comunitatea de jazz este formată din cei mai calzi oameni din lume.

…

CZB: Cum ai făcut legătura cu Teatrul Maghiar din Cluj unde ai debutat cu Tuba Project în noiembrie 2009?

Lucian Ban: Gabor Tompa, directorul, a fost la New York în toamna 2008 ÅŸi a fost surprins de un concert ce l-am susÅ£inut într-un club unde ÅŸi-a petrecut seara. După spectacol a venit la mine ÅŸi mi-a spus că vrea să facem acest spectacol ÅŸi la Teatrul Maghiar din Cluj. Astfel, am pregătit un concert cu Tuba Project pentru toamna anului 2009. Eu am mai cântat în Cluj …ÅŸi nu a fost lume. E o problemă de promovare – s-a mai schimbat Clujul … ÅŸi am fost surprins că la Teatrul Maghiar există o promovare foarte bună, am avut un sprijin foarte bun în organizare, am adus un grup de muzicieni buni din America ÅŸi am adunat 850 de oameni. A fost Sold Out / am avut sala plină.

De asta mulÅ£umesc Teatrului Maghiar din Cluj pentru sprijin ÅŸi de aceea o să mă mai întorc la Cluj.

---

www.lucianban.com

cumpără albumul DÂND CLICK AICI

Cronica. 2011.MAI.17. The Romanian-American Jazz Suite

http://czb.ro/articol/2589/

…

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: