Magnolia. Raluca Leahu (partea 2)

În toiul verii 2010 am făcut un drum de BucureÅŸti, unul din scopuri fiind să cunosc personal fondatorii proiectului Magnolia despre care auzisem ceva de pe net, dar pe care încă nu avusesem ocazia să-l văd pe scenă în concert (Magnolia a cântat timp de doi ani, până în 2011, doar în zona BucureÅŸtiului).

---

CZB: Laura Stoica era tot din TârgoviÅŸte?

Raluca Leahu (solistă, lider, Magnolia): Da. Åžtiu ÅŸi blocul în care stătea. Blocul în care stătea era vis-a-vis de blocul mătuÅŸei mele, unde am copilărit ÅŸi eu. O ÅŸtiam.

Mi-a părut rău pentru ea, ca de orice fiinţă umană, ca de orice artist român, ca de orice artist femeie. Adică, mă identificam cu ea ÅŸi mi-a părut rău. Dumnezeu să o ierte. E oribil ce i s-a întâmplat.

Fiind mai recent evenimentul, mi-a părut rău de Mădălina Manole. Nu am crezut că o să mă afecteze atât e mult. Nu e vorba că nu mi-a plăcut muzica sau că sunt mai tânără ÅŸi muzica ei nu mi se potriveÅŸte. A fost un om care cânta. Atât cât putea ea să creeze, creea. Melodiile ei le-am cântat când eram mai mică, pentru că alea erau genul de evenimente la care ne duceau părinÅ£ii, era minimum de contact pe care puteam să îl am cu scena la 8 sau 9 ani. M-a afectat drama ei ÅŸi depresia prin care trecea ca artistă ÅŸi sunt convinsă că am avea ce învăţa de acolo.

Cu siguranţă mulÅ£i artiÅŸti din generaÅ£ia respectivă au suferit depresii mascate când s-a terminat cu lumea lor, a venit Atomic TV, YouTube ÅŸi au avut toÅ£i acces la artiÅŸtii de afară. Muzica lor la un moment dat nu a mai exprimat ÅŸi nu a mai fost conformă cu trăirile societăţii din prezent. Asta a fost toată problema, doar că ei au luat-o la modul cel mai tragic.

Ei nu au considerat că muzica lor momentan nu mai exprimă ÅŸi nu mai hrăneÅŸte necesităţile generaÅ£iei actuale, ci au considerat că lumea cu ei personal are ceva; că lumea nu-i mai caută sau nu îi mai agrează fizic. Nu asta a fost problema. Publicul nu se mai poate identifica cu muzica uÅŸoară de la vremea respectivă.

---

CZB: La ce vârstă ai venit din TârgoviÅŸte la BucureÅŸti.

Raluca Leahu (solistă, lider, Magnolia): La 19 ani am venit la Facultatea de Drept. PărinÅ£ii mei văd ÅŸi în ziua de azi că nu fac nimic în domeniu ÅŸi totuÅŸi nu s-au prins că vreau să cânt; mă întreb oare câÅ£i ani de aici înainte va mai trebui să ...

CZB: Dar spaÅ£iul acesta ar fi bun pentru un avocat (eram în mijlocul încăperii mai mari de la sala de repetiÅ£ie)

Raluca Leahu (Magnolia): AÅŸa judecă ei, venind din familii care au o educaÅ£ie că dacă nu aveai o meserie, nu aveai pâine ÅŸi dacă nu aveai pâine, mureai de foame ÅŸi erau îngrijoraÅ£i că soarta mea o să fie gravă. Din punctul lor de vedere, avocatura e o meserie. Ei nu mi-au impus să dau la avocatură, mi-au zis să dau la o facultate; puteam să dau la Conservator să cânt, dar din păcate nu-i puteai convinge cu această meserie.

---

Mă întrebau: ÅŸi ce ajungi după aia?

Ziceam: o să cânt!

Unde? La Metrou?

- Păi nu, poate o să cânt în cluburi, căştig bani ÅŸi o să pot trăi din asta.

- Nu, nu! Asta nu este meserie. Trebuie să faci O ŞCOALĂ.

---

Astfel, am făcut o şcoală grea. Mi-a plăcut, pentru că, repet, mi-am ales-o.

Moda era, pe vremea mea, Economie, Medicină sau Drept – altfel, nu existai.

Medicina mi-a plăcut mie, până am dat de Chimie, adică am vrut să dau la Medicină iniÅ£ial, dar Dreptul era aÅŸa, oarecum, mai asemănătoare ... ÅŸi Sala de Tribunal avea o scenă ÅŸi Judecătorii aveau o autoritate, iar în mintea mea probabil că făceam o asociere cu Sala de concerte ... adică, aveai un public! Am constatat că ÅŸi în sala de Tribunal aveam Public ÅŸi un Microfon, adică, pentru mine, era minunat! Astfel, poÅ£i să influenÅ£ezi prin deciziile tale ... soarta unui om, dar participau la aceste decizii mult mai multă lume.

Am încercat la un moment dat această meserie, pe vremea când lucram la MTV.

M-am angajat un an de zile la un Notariat. Acolo m-am îmbolnăvit fizic la ritmul în care se munceÅŸte; aÅŸa mi-am dat seama că nu am nicio treabă cu Dreptul.

---

CZB: Cum te-ai obişnuit cu stilul şi ritmul de viaţă din Bucureşti?

Raluca Leahu (Magnolia): M-am acomodat uÅŸor pentru că am venit la meditaÅ£ii aici cu doi ani înainte; deci din clasa a XI-a făceam naveta cu autobuzul TârgoviÅŸte – BucureÅŸti la niÅŸte profesori universitari de aici cu care trebuia să fac meditaÅ£ii – ÅŸi practic, la fiecare sfârÅŸit de săptămână eram tot la BucureÅŸti, deci nu a fost vorba de o acomodare bruscă. În timp am cunoscut toate cluburile. De fiecare dată, vizitam alt club, cunoÅŸteam alÅ£i oameni. Apoi, toÅ£i colegii din prima mea trupă din TârgoviÅŸte s-au mutat ÅŸi ei aici, iar aici i-am regăsit în alte trupe. Nu am mai avut ÅŸansa să cânt cu ei, dar prin ei am cunoscut alÅ£i oameni. Cu Mihnea Dobrota de la OCS m-am ÅŸi întâlnit după câÅ£iva ani; cu Dan Amariei de la OCS, când vroia să cânte ÅŸi să devină solist într-o trupă, Å£in minte că noi deja închegam Nitro ÅŸi el nu se apucase de cântat încă – ÅŸi cânta în oglindă, ÅŸi râdeam încă de el, că venea ÅŸi ne ruga să-l învăţăm să cânte ÅŸi el la un instrument.

---

CZB: Dar el nu era din ConstanÅ£a? Nu a venit cu formaÅ£ia de la ConstanÅ£a în 1997?

Raluca Leahu (Magnolia): Totul mai exact îÅ£i poate confirma basistul Cox, care a fost la mine în trupă, la Nitro. Cox era din aceeaÅŸi zonă cu Dan; erau prieteni foarte buni ÅŸi l-a învăţat pe Dan să cânte la chitară ÅŸi a cântat ÅŸi o vreme la OCS.

Multă lume nu ÅŸtie, dar noi am locuit împreună o vreme, eu cu Mihnea, cu Dan, cu Cox, ÅŸi cu încă o vecină de a mea, stăteam în gazdă ÅŸi ne-am antrenat unii pe alÅ£ii. Dan vedea că eu cu Cox încercam să facem o trupă, vroia să cânte ÅŸi el dar nu ÅŸtia să cânte la niciun instrument; Cox îl învăţa. Cox (adică Adrian Albu) s-a retras deocamdată de pe scenă, este la o agenÅ£ie de publicitate ... unde face muzică în continuare.

---

CZB: La TârgoviÅŸte ai pornit primul tău proiect, Nude?

Raluca Leahu (Magnolia): Am început la Åžcoala populară de artă din TârgoviÅŸte în clasa a IX-a cu chitara clasică (e vorba de 1995). Acolo mai vedeam eu că erau mai multe trupe ÅŸi mini-trupe din oraÅŸ care mai cântau ÅŸi mi-ar fi plăcut să cânt într-o trupă, dar eram asocială; eram eu cu muzica mea; eu cu camera mea.

---

Am văzut un film de curând despre viaÅ£a lui John Lennon, în care s-a arătat cum s-a format The Beatles; John Lennon umbla prin licee ÅŸi îÅŸi alegea colegii după faţă. Cam aÅŸa s-a întâmplat ÅŸi cu Nude. Meregam ÅŸi ziceam la băieÅ£i: tu ai faţă de chitarist, tu ai faţă de basist, tu ai faţă de tobar... la început nu aveam acces la informaÅ£ie să învăţăm să cântăm rock pe un instrument; nu aveam acces la muzică. Muzica venea de la BucureÅŸti prin persoane mai bogate ... adică persoane care îÅŸi permiteau să facă drumul de BucureÅŸti ca să îÅŸi cumpere albume de la magazinul Muzica, sau mai aveam acces la muzica care se dădea la radio, înainte să apară 3Sud Est ÅŸi celelalte trupe româneÅŸti de gen. Eu ascultam Radiohead ÅŸi Pulp la radio ... la radio, la aparatul ăla! Aveam acces la ce puteam asculta la radio ÅŸi la ce casete mai împrumutam de la alÅ£i colegi pe casete.

Pe atunci să îÅ£i faci trupă ... erai ca un fel de dumnezeu.

Astfel, la început, formaÅ£iile se închegau prin simpatii. Întrebarea numărul doi era: la ce instrument ÅŸtii să cânÅ£i?

Primul basist de la Nude mi-a zis: „ai faţă de vocalist”... Åžtiam totuÅŸi să cânt la chitară.

---

CZB: Şi prin ce te-a marcat formaţia Suede (semnată la Nude) să alegi acest nume de trupă? De ce nu Blur (semnată la Emi) sau Oasis (semnată la Creation)?

Raluca Leahu (Magnolia): Probabil pentru că este prima pe care am ascultat-o pe casetofonul magic al lui Cristi, basistul din Nude. Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocalistului Brett Anderson. Nu era nici de bărbat, nici de femeie ... cred că era vorba de o combinaÅ£ie pe care o simÅ£eam ÅŸi în mine atunci, pentru că femininitatea încă nu era pe deplin exprimată; eram încă adolescentă. În timp ce fetele de vârsta mea se îmbrăcau în pantofiori ÅŸi fustiÅ£e, eu eram în teniÅŸi raiaÅ£i sau în blugi. Adică mă îmbrăcam foarte băiÅ£eÅŸte ÅŸi eram foarte băieÅ£oasă, deÅŸi nu m-am îndoit de sexualitatea mea niciodată, numai că aÅŸa, la vârsta adolescenÅ£ei, nu ÅŸtii cum să interpretezi sentimentele ÅŸi emoÅ£iile pe care le simÅ£i. Nu am fost feminină atunci când trebuia ÅŸi eram adolescentă. Astfel, mi-a picat bine atitudinea lui Brett Anderson, eu având o combinaÅ£ie mai masculină ca atitudine, dar complet feminină ca sexualitate. Nu era un rock agresiv; era un rock alternativ. Îmi plăcea foarte mult chitaristul; îmi plăcea foarte mult liniile de chitară; muzica era foarte melodioasă; îmi plăceau versurile, le memoram. A fost prima trupă de rock alternativ pentru mine. M-a impresionat atât de mult, încât niciuna care a apărut după aceea nu s-a putut compara cu ea pentru mine. Asta a rămas prima formaÅ£ie care mi-a intrat mie în cap că aÅŸ putea încerca să încerc să o imit ÅŸi să cânt în acest stil.

---

CLICK AICI pentru mai multe despre Nude.

http://czb.ro/articol/1779/

---

CZB: Noul tău proiect, Magnolia, seamănă foarte mult ca stil cu ceea ce făceai la Nude.

Raluca Leahu (Magnolia): E foarte interesant că am început cu toată plaja asta de rock alternativ, poate chiar de pop-rock, cu Suede, cu Blur, cu Pulp ... pe pacurs, pe măsură ce am început să îmi petrec mai mult timp la BucureÅŸti, am fost influenÅ£ată de genurile de muzică mai agresive, de un rock alternativ mai agresiv. Am cunoscut persoane diverse, iar Cox m-a influenÅ£at ÅŸi el puÅ£in în zona asta gen Limp Bizkit, System Of a Down, Crazy Town, Korn ... era aÅŸa o nebunie cu ăştia ... ÅŸi cu Nitro asta am încercat să facem de fapt. Într-una din piesele de pe albumul Nitro, În plus, chiar se simte clar influenÅ£a. Piesa care a vândut albumul era Haios, care avea ÅŸi videoclip, dar restul materialului era de underground, compuse de noi ... pe Dan Popi (CEO la Cat Music) nici nu l-a interesat care sunt celelalte piese – ÅŸi ne-a dat libertatea de a pune ce am vrut, după capul nostru, acolo.

Ulterior, ne transformasem, de la Limp Bizkit ÅŸi System Of a Down odată cu Zebre, ÅŸi piesa Gondola, unde urlu din ce în ce mai tare ÅŸi cânt din ce în ce mai forÅ£at, ca să mă apropii de stilul lor (cel puÅ£in la refrene băteam în metal, pentru că acolo, la Zebre, aveam o muzică contrastantă, pe melodie eram mieroasă ÅŸi pe refren eram întruchiparea diavolului).

A fost o evoluÅ£ie progresivă. Am plecat de la Pop-Rock, la Crossover, în stilul Guano Apes, ÅŸi am ajuns la Metal. Devenisem foarte agresivă ca stil de interpretare. Cu siguranţă nu era un fenomen întâmplător; era probabil o nevoie psihică de a mă refula. Aveam multă durere acumulată, frustrare ÅŸi complexe ÅŸi fiind ÅŸi destul de nesociabilă ... reuÅŸeam să creez impresia că sunt foarte sociabilă, râdeam foarte mult, eram tot timpul veselă, dar de fapt acasă, eram exact opusul. Odată ce intram pe uşă, eram 180 de grade altcineva.

Nu m-am acomodat prea bine în lume, crescând eu ca ÅŸi mulÅ£i alÅ£ii într-o familie clasică în care valorile nu corespundeau cu ale mele, a existat un dublu conflict. Din acest conflict nu am înÅ£eles prea bine că pentru mine e bine să fiu cine vroiam să fiu. Am pornit în viaţă cu neîncrederea în ce doream să devin ÅŸi că voi putea reuÅŸi vreodată în acest sens. Eram un pachet de conflicte, am simÅ£it nevoia să urlu ÅŸi am făcut-o bine! Am urlat cât am putut; am eliberat din mine tot ce am putut, încât când nu am mai vrut să fac ce făceam la Zebre, m-am întors înapoi în timp, la starea de spirit din '95, ÅŸi la genul de muzică de unde am plecat.

M-am liniÅŸtit complet, am făcut ÅŸi o depresie, care a culminat cu anii 2005-2008, în care am lucrat la ProFM ÅŸi anul în care am făcut pauza completă de cântat.

Astfel mi-am dat seama ÅŸi de faptul că nu îmi merge bine atunci când nu cânt.

Am făcut legătura târziu; pentru că nu sunt mulÅ£umită de mine, nu lucrez bine ... pentru că nu cânt. Atunci când nu cânt nu reuÅŸesc să mă bucur de celelalte activităţi în care sunt implicată. Am ieÅŸit din depresia asta care a Å£inut vreo trei ani ÅŸi cu greu pot să mă uit la piesele de la Zebre...

Nu mai pot să mă uit la mine ÅŸi să mă văd urlând aÅŸa. Nu mai pot să suport imagina aceea.

Dar, atunci era singurul lucru cu care mă puteam identifica. Dacă la momentul respectiv îmi luai graiul ÅŸi îmi spuneai că nu sunt TRUE, îÅ£i săream la beregată ÅŸi te omoram (râde).

---

CZB: Ca solistă ai o responsabilitate foarte mare pe scenă. Ca frontwoman, ce mesaj doreşti să transmiţi TU prin muzica Magnolia?

Raluca Leahu (Magnolia): După ce am compus primele piese Magnolia, deja ÅŸtiu ce vreau să comunic cu următoarele. Nu m-am gândit de la început ce vreau să comunic. Am gândit-o ca pe o terapie ce am dorit să o fac cu mine însumi. Majoritatea sunt piese de dragoste; dar nu sunt din partea unei femei adresată unui bărbat – ci din partea mea, adresate mie. Aveam foarte mare nevoie să mă iubesc pentru că am avut foarte mulÅ£i ani în care nu m-am acceptat ÅŸi nu m-am iubit ÅŸi m-am auto-rejectat. Eram inconÅŸtient foarte autocritică, ÅŸi am simÅ£it nevoia în ultimii ani să mă iubesc ÅŸi să mă îngrijesc mai mult.

---

În general (pentru că piesele, luate ca atare, sunt mascate, despre o dragoste dintre un băiat ÅŸi o fată) sunt inspirate ÅŸi de ceea ce aÅŸ fi dorit să se întâmple, în sensul în care au fost situaÅ£ii în care nu am putut acÅ£iona ÅŸi atunci am reacÅ£ionat prin aceste piese; am avut regrete pe care nu am apucat să le exprim ÅŸi le-am exprimat în piese ca ÅŸi cum le-aÅŸ fi spus.

Sunt dorinÅ£e împlinite în fiecare piesă; lucruri pe care nu am apucat să le spun mai demult ÅŸi le-am spus acum; lucruri care mi s-au întâmplat ÅŸi nu am apucat să le povestesc aÅŸa cum le-am văzut ÅŸi cum le-am trăit eu. Pentru mine asta a fost o terapie, dar am observat acest lucru de abia după ce le-am terminat. Într-una din ele, Don't Lie, mi-am dat seama, mergând în maÅŸină ÅŸi ascultând-o, am observat că am zis: You have got to find Yourself – dar asta îmi ziceam mie de fapt. Am impresia că mă adresez publicului, dar sunt convinsă că este o păcăleală (în sens de capcană) în care singură am căzut ... Uncover all the things You couldn't see; Who says You can't be blue, but Baby you have chased a Fantasy.

Na, bine că nu poÅ£i să stai supărată, dar în final, ai urmărit o fantezie. Adică, cumva, ce am fost până acum ca artistă, am fost doar un Ego ÅŸi nevoia mea de a descărca tristeÅ£i, dureri, frustrări ... nu am fost Eu 100%. Este clar că sunt părÅ£i din mine, dar crescând îmi dau seama cam ce m-ar reprezenta mai bine. Realizându-le, îmi dau seama că sunt doar o piaţă de desfacere a sentimentelor. Muzica m-a privit doar pe mine, ÅŸi nu m-am îngrijit până acum de public, nici cu Zebre, nici cu primele piese Magnolia, pentru că nu am putut. Din moment ce nu m-am simÅ£it bine în sinea mea, nu am putut să mă gândesc la cei din jurul meu.

CZB: Este o muzică introspectivă.

Raluca Leahu (Magnolia): Da, exact.

CZB: Asta ar fi atunci ceva mai deosebit în muzica voastră faţă de celelalte trupe care cântă despre Dragoste?

Raluca Leahu (Magnolia): Sper că da, deÅŸi nu ei sunt beneficiarii direcÅ£i, pentru că ascultătorul nu ar putea să înveÅ£e decât prin experienÅ£a mea, care o exprim în piesă. Se poate totuÅŸi să fie un lucru autentic, prin faptul că nu înÅŸirui minciuni ÅŸi cuvinte care le potrivesc doar ca să sune bine, cu Love, Love ÅŸi Baby. Love ÅŸi Baby fiind cuvintele pe care eu simt nevoia să le folosesc acum în versuri, deÅŸi până acum nu le suportam!

---

Nu suportam pentru că eu nu suportam să mă iubesc pe mine. Ideea era de neconceput.

Am trecut printr-un proces psihic de autocunoaştere şi mi-am dat seama acum de problemele pe care le aveam. Nu sunt probleme grave; sunt probleme cu care fiecare se confruntă; nu ştiu dacă cineva se acceptă 100%. Mulţi sunt autocritici; autocritica este foarte toxică.

Eu însă îmi caut încă publicul; nu am ajuns încă la el ÅŸi nu cred că am reuÅŸit până în prezent cu vreo trupă să ajung la ascultător ÅŸi să am contact cu publicul ÅŸi să ajung ceva mai cunoscută, pentru că nu m-am adresat lor în mod direct, iar asta doar pentru că nu ÅŸtiam că singura piedică de a ajunge la ei eram chiar eu însumi.

---

CZB: Zebre avea în medie 50 de persoane la concerte.

Raluca Leahu (Magnolia): Dar a mers bine treaba, deÅŸi nu am avut niciun fel de promovare sau sprijin extern. Lumea venea...

CZB: Pentru că era o muzică ciudată; Zebre a fost ceva unic. Nu putea fi comparat cu nimic de pe piaţa noastră.

Raluca Leahu (Magnolia): Era ciudată, da. Sursa de inspiraţie a fost subconştientul meu, care judeca ilogic. Eram propriu meu duşman pe atunci.

---

CZB: Toate piesele sunt în limba engleză?

Raluca Leahu (Magnolia): Da, absolut toate.

CZB: De ce?

Raluca Leahu (Magnolia): Åžtiu la ce te referi. N-aÅŸ refuza niciodată să cânt în limba română ÅŸi am încercat cu Magnolia să fac acest lucru. Cred că ÅŸi a cânta în limba engleză este ca ÅŸi cum îÅ£i pui ochelari de soare. PoÅ£i să spui lucrurilor mult mai uÅŸor, când încă nu eÅŸti prea pregătit să le spui. Dacă nu te-ai machiat într-o zi ÅŸi ai cearcăne, îÅ£i pui ochelarii ÅŸi reuÅŸeÅŸti să păcăleÅŸti lumea că eÅŸti foarte cool.

CZB: Limba română este o limbă foarte poetică ÅŸi expresivă. Fiind vorba de limba engleză ca o limbă străină - pentru cei mai mulÅ£i, este imposibil să atingă acelaÅŸi nivel de poezie de care ar putea fi capabili în limba maternă.

Raluca Leahu (solistă, lider, Magnolia): Da, este adevărat. Åži nu reuÅŸeÅŸti să atingi întreaga plajă de sentimente prin expresivitatea limitată de care te loveÅŸti folosind o limbă străină. Este adevărat. Am fost foarte atrasă însă de mult prin Internet, filmele care nu erau subtitrate ÅŸi muzica pe care o ascultam, încât când mă pun să compun, nu pot să compun direct în limba română. Ar trebui să fac un efort să compun întâi în engleză ÅŸi să traduc ulterior în limba română.

Îmi dau seama că sună ciudat. Colegul meu, Dinescu, mă trăgea mereu de mânecă ÅŸi îmi spunea că de aia nu mai ascultă lumea muzică, ÅŸi se poate că are dreptate. De aceea probabil nu a mai avut un succes remarcabil nicio trupă nouă – pentru că toate cântă mai nou numai în limba engleză ÅŸi publicul simte nevoia de mesaje în limba română, cu care să se identifice ei, în română, pentru că în engleză poate să le spună ÅŸi ăia dinafară; dar în română nu putem să le spunem decât noi – ÅŸi s-ar putea să prindă asta, dacă o să mai apară trupe serioase ÅŸi pasionate, dar care să cânte în limba română. Eu nu am putut. Să mă ierte publicul. Eu încă nu am putut.

---

BIO CZB. Magnolia

http://czb.ro/articol/1880/

---

www.magnoliamusic.ro

www.facebook.com/magnoliamusic

www.myspace.com/romagnolia

www.reverbnation.com/romagnolia

---

Autor: RiCo

---

În curând revenim cu un interviu mai intim cu ambii componenÅ£i fondatori, soÅ£ii Leahu (Dan ÅŸi Raluca), de la Magnolia

---

Prima Parte. INTERVIU Raluca Leahu. Magnolia

http://czb.ro/articol/1783/

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: