False Reality (Brașov)

Fondată în decembrie 1998, False Reality a activat în underground-ul metal românesc până în primăvara anului 2003, evoluând pe multe scene, inclusiv în cadrul unor festivaluri de profil.

Singura apariție discografică oficială a fost EP-ul Tales of Eternity lansat în 2002 pe platforma online www.mp3.com, în colaborare cu Sidekick Records (Norvegia). 

False Reality a susținut primul concert în noua componență în primăvara lui 2011, păstrând stilul abordat în perioada anterioară de activitate - melodic death metal.

False Reality a semnat recent cu Loud Rage Music iar în toamna 2016 va lansa albumul End of Eternity. 

--- 

RiCo pentru GBOB: Cum s-a înființat formația?

Lucian Popa (chitară, voce): False Reality a apărut în luna decembrie a anului 1998, când membrii de 16-17 ani ai unei trupe de hard-rock ce activa la Clubul Elevilor din Brașov au decis să încerce și sonorități mai brutale. Cum erau deja avizi ascultători de metal, trăgându-și influențele muzicale din muzica creată de Samael, Dream Theater, Crematory, Anathema, Lake of Tears, Theatre of Tragedy, Therion, Cradle of Filth ș.a.m.d., direcția inițială a trupei a fost spre death melodic-gothic, concretizându-se apoi în sfera death metal melodic.

Inițial, trupa avea două chitări, bass și tobe, dar apoi au intrat în peisaj clapele și vocea. 

--- 

RiCo pentru CZB: Cum v-ați ales numele? Ce înseamnă False Reality pentru voi?

Lucian Popa (False Reality): Numele a fost mai complicat de ales, astfel că toată lumea a primit "temă pentru acasă" găsirea de posibile nume, urmând ca la prima întâlnire să se decidă cu toții asupra unui nume. False Reality a câștigat alegerile, având în vedere și ideea că muzica poate fi catalizatorul unor călătorii spirituale care te pot duce în alte lumi, alte realități.

--- 

CZB: Câte concerte ați avut până acum? 

Lucian Popa (False Reality): Având în vedere faptul că trupa a cunoscut două perioade de activitate, întâi între 1999 și 2003, și apoi începând cu anul 2011 și până în prezent, e destul de complicat de făcut un bilanț al tuturor concertelor. Am avut probabil undeva sub 100 de concerte și am apărut la diverse festivaluri de profil și nu numai, din care mai rețin Samus Rock Alive Satu-Mare - 1999, Top T Buzău - 2000, Festivalul Berii din Brașov în anii 2001 și 2002, Metalheart Fest Constanța - 2002, iar în perioada recentă amintesc Rockstadt Extreme Fest - 2013 și Revolution Fest Timișoara 2015. Am cântat de-a lungul istoriei în Brașov, București, Cluj-Napoca, Râșnov, Sfântu Gheorghe, Ploiești, Târgoviște, Constanța, Buzău, Bacău, Suceava, Satu-Mare, Timișoara, Turnu Măgurele.

--- 

CZB: Puteți povesti despre o experiență interesantă avută pe drum cu formația?

Luci (False Reality): Cele mai interesante experiențe pe drum le-am avut în perioada 1999-2003, când toate deplasările le făceam cu trenul, cu chitări, clape, elemente de percuție si tot ce mai era necesar pentru concerte. Țin minte in 2002, când am fost la Metalheart Fest in Constanta, mai mulți prieteni au venit cu noi la gară sa ne conducă și au ajuns până la urmă sa vina cu noi, astfel că în loc de 6 oameni ne-am dus vreo 15 până la Constanța. Atmosfera în tren a fost incendiară, pana la Predeal consumându-se multă licoare magică, în ciuda mamei mele care pleca la țară cu același tren, fiind la câteva compartimente depărtare de noi. Bineînțeles ca atunci s-au găsit toți să facă cel mai mare tămbălău din toate drumurile pe care le-am avut. A fost o noapte "superba", căci am pierdut și trenul de legătură din gara Ploiești Sud, în care am rămas mult mai mult. Într-un final am ajuns și în Constanța, cu vreo 6 ore mai târziu decât era planificat și cu o gașcă de nebuni după noi. Cel mai mult s-au mirat femeile de serviciu de la hotel când din 2 camere in care încăpeau 6 oameni am ieșit atâția oameni.

Silviu Stan (chitară): Îmi amintesc plimbările cu trenul alături de trupă, când eram atât de zgomotoși (ca să nu zic și beți), că ne rămânea nouă tot vagonul.

Vlad Amariei (clape): Eram în drum spre Turnu Măgurele. Nu cântam de foarte mult timp cu trupa și eram oarecum reținut față de ei, că încă nu îi cunoșteam foarte bine. Vocalului nostru toată lumea îi spune “Ionci” (Jancsi), iar cum el este foarte tăcut de fel, chiar nu apucasem să vorbim foarte multe, așa că după porecla “Ionci” am presupus că este maghiar. Pe drum, după câteva beri, îmi fac curaj și îl întreb: “Ionci, te-ai gândit vreodată sa faci versuri în maghiară?”. El, complet nedumerit, mă întreabă: “De ce naiba aș face versuri în maghiară?”. Mă blochez câteva momente și îl întreb: “Dar tu nu ești ungur?”, moment în care toată lumea din mașină a început să râdă în hohote. Abia atunci am aflat eu ca de fapt îl cheamă Crișan Ioan – Alexandru, iar “Ionci” este doar o poreclă. Și în prezent încă mai râdem pe tema asta.

--- 

--- 

CZB: Cum compuneți muzica voastră? Aveți anumite mesaje pe care doriți să le transmiteți publicului?

Luci (False Reality): Cred că mai degrabă muzica "ne compune" pe noi. De obicei unul din membrii trupei vine cu o idee muzicală pe care apoi o dezvoltăm cu toții la repetiții și după câteva zile, sau după caz, câteva luni, avem și o formă finală a piesei. Nu ținem să transmitem un mesaj anume publicului, mai degrabă ne dorim ca muzica noastră să devină un catalizator al unor trăiri interioare și al unor călătorii prin sinele propriu al ascultătorilor. Sinceritatea muzicală și autenticitatea mi se par foarte importante, astfel ca încercăm sa ne ferim de clișee sau de atitudini și idei care nu ne aparțin.

Vlad Amariei (clape): Mă voi lega strict de partea de compoziție, partea cu publicul o las colegului care se ocupă cu versurile și anume Luci, a.k.a., The Guitarist. În general se pornește de la o idee muzicală, care poate veni de la oricare din noi. Poate fi un acord sau un riff de chitară, poate fi o linie de bass sau două acorduri pe clapă, iar după ce dezvoltăm ideea ne dăm seama dacă o păstrăm sau nu.

Spre exemplu am compus la un moment dat o piesa care aducea cu cele de pe  albumul “Communion“ al celor de la Septic Flesh, și anume melodia “Rih Al Khamsin”. Interesant este faptul că inițial, la jumătatea piesei se producea o ruptură care consideram noi că nu este tocmai OK în context, ca mai târziu acea ruptură să se transforme în melodia intitulată “The Silence Within”. Ca să nu mă lungesc prea tare, pot spune că toți contribuim la piese.

--- 

CZB: Aveți o compoziție proprie care place mai mult la public… aveți un link pe net la această piesă?

Luci (False Reality): Una din piesele la care am observat ca publicul reacționează foarte bine face parte din viitorul nostru album și se numește The Silence Within. Chiar de curând am lansat-o online ca și preview al albumului pe care îl vom lansa în toamnă.

Silviu Stan (chitară): Avem și o piesă mai veche, care de obicei este foarte bine primită de către public, Confused Sunset, la care avem și un fan-made video.

--- 

CZB.ro: Ce părere ai despre scena muzicală din România în 2016?

Luci (False Reality): Dacă e să vorbim despre scena muzicală mainstream, am o părere destul de proastă. Apar "vedete" peste noapte care dispar la fel de repede precum au apărut, melodii făcute la normă, multe dintre ele cu versuri aproape agramate și mesaje banale și superficiale. Sunt convins ca există mult potențial în România, dar industria muzicală a luat această direcție extrem de proastă din punctul meu de vedere.

Despre scena subterană muzicala, despre underground, am însă o părere foarte bună. Sunt foarte multe trupe vechi care au rezistat, unele chiar la limita între underground și mainstream (de ex. Luna Amară, Alternosfera, Byron etc.) și care continuă să creeze muzică la un nivel înalt, muzică cu mesaj, cu versuri profunde și cu linii armonice și melodice bine gândite și frumoase. De asemenea, sunt foarte multe trupe care vin din urmă, trupe cu un potențial fantastic dintr-o multime de genuri (vezi Finala GBOB România 2015 ca și exemplu). În România se face foarte multă muzică bună, muzică de care însă este foarte greu să auzi. De aceea doresc să dau un sfat celor care iubesc muzica de calitate: sprijiniți underground-ul! Daca găsiți trupe sau artiști care să vă miște si care să vă placă cu adevărat, încercați să îi sprijiniți cât mai mult și în toate felurile posibile. E o luptă aprigă pentru supraviețuire, care din păcate a adus finalul prematur al multor trupe valoroase.

Vlad: Voi fi cât se poate de sincer: scena muzicală în România este în cădere liberă. Pe unde întorc capul văd nepăsare, dezinteres și oameni care îți pun piedică la orice pas. Pot spune ca poporul nostru este plin de prejudecăți când vine vorba despre genul “metal”. Publicul este împărțit în trei mari categorii:

1. cei care fac modă și se întrec în ținute, dar care au zero cultură muzicală și care îți vor spune că nu există chef fără măcar o manea;

2. cei care merg la concerte doar ca să arunce cu rahat și care se plâng veșnic că a fost praf concertul, că biletul a fost prea scump și care bineînțeles vor compara prestația trupelor cu nu știu ce trupe consacrate;

3. cei care într-adevăr apreciază scena metal și știu ce vor, oameni care merg la concerte să susțină trupele și automat, mișcarea metal underground, dar care din păcate constat că sunt din ce în ce mai puțini.

--- 

CZB: Ce consideri că ar trebui făcut pe plan local sau la nivel de regiune ca formații ca a ta să aibă o șansă în plus să fie descoperite și ascultate de un public mai larg?

Luci (False Reality): Noi abordam un gen destul de nișat, death metal melodic, deci încă din start ne-am asumat faptul că nu o sa avem un public foarte numeros. Dacă vorbim despre ce pot face trupele pentru asta, aș zice că sunt doar două lucruri: sa cânte cât mai mult, la cât mai multă lume posibil și să se promoveze oriunde au ocazia. Sunt foarte rari cei care îți vor întinde o mână sa te ajute în industria muzicală românească, iar cei din posturi înalte nu o sa bage pe nimeni în seamă dacă nu simt mirosul banilor.

Daca e să vorbim din perspectiva societății în general, eu consider ca nu mai există deschidere asupra noului, și asta în primul rând datorită producătorilor muzicali de top, dacă pot să le spun așa. La radio și la televizor vezi și auzi cam aceleași genuri muzicale și cam aceiași artiști. Cum apare o piesă nouă, suntem asaltați din toate părțile cu acea piesa. La toate marile evenimente muzicale sunt chemați cam aceiași artiști (deși unii poate cu greu merită aceasta denumire). Nu mai există inovație, nimeni nu își mai asumă riscuri cu alte genuri muzicale sau cu mesaje îndrăznețe ori diferite de normă. În anii 2001 și 2002 am avut ocazia să cântăm alături de alte trupe rock/metal pe scena mare a Festivalului Berii din Brașov, concertele fiind transmise în direct de o televiziune locală, lucru care acum cred că ar fi aproape imposibil pentru o trupă cu orientarea noastră muzicală și care se află la început de drum. Cât timp nu mai există curiozitate muzicală, cât timp industria va prima în fața muzicii, consider că cel mai bun lucru pe care o trupa îl poate face pentru a continua să existe și pentru a putea sa creeze exact ceea ce își dorește este să se producă și să se promoveze singură (ideal ar fi prin sponsorizări).

--- 

CZB: Dacă extratereștrii ar ateriza în curtea blocului tău și ți-ar oferi ceva cadou, ce ți-ai dori să primești? 

Luci (False Reality): Le-aș cere sa mă facă împărat al galaxiei!

Silviu: Degetele și îndemânarea lui John Petrucci sau un bus pentru deplasările în țara, mare, frumos, cu de toate.

--- 

CZB: Care este Cartea și/sau Filmul tău preferat?

Luci (False Reality): Am foarte multe cărți care mi-au ocupat porțiuni importante din minte și suflet (trilogia Stăpânul Inelelor, ciclul Roboții-Imperiul-Fundația al lui Isaac Asimov, ciclul Dune al lui Frank Herbert, ciclul Roata Timpului de Robert Jordan), dar cartea care m-a marcat cel mai mult încă din copilărie este Odiseea Căpitanului Blood de Rafael Sabatini, care cumva mi s-a lipit cel mai adânc în suflet și continuă sa exercite o atracție deosebita asupra mea. Fiind și un cinefil împătimit, nu am cum sa mă opresc la doar un film, însă din cele recente m-a impresionat in mod deosebit Interstellar.

Silviu: Nu prea îmi place să citesc, așa că nu pot spune că am o carte preferată. Cu toate astea, cunosc bine gramatica limbii române și urăsc analfabeții. Filmul meu preferat este You don't mess with the Zohan.

--- 

CZB: Care este ținta voastră ca formație?

Luci (False Reality): Din perspectiva mea avem mai multe ținte. In primul rând vrem să cântăm cât mai mult și la cât mai mulți oameni și să reușim în acest fel să le transmitem câte ceva din lucrurile care ne inspiră, prin muzica noastră. Deși am putea spune că facem muzică pentru noi, în acest moment totul este încă la nivel de hobby din punct de vedere profesional, chiar și după atâția ani, totuși este foarte important și feedback-ul celor care ne asculta. Da, mi-ar plăcea ca la un moment dat să câștig bani din muzică și să nu mai fie nevoie să fac și altceva, dar până acolo mai este foarte mult de muncă. O altă țintă foarte apropiată este albumul la care muncim de un an și ceva, fiind destul de aproape de lansare.

--- 

CZB.ro: De ce v-ați înscris la GBOB România 2016?

Luci (False Reality): Eu am participat la GBOB România 2015 cu cealaltă trupă în care activez (Hteththemeth) împreună cu Codruț, toboșarul nostru, și a fost o experiență extraordinară, astfel că am decis să participăm și cu False Reality în 2016.

--- 

Autor: RiCo

--- 

Discografie:

• Escape from Doom (1999, Demo Single)
• Tales of Eternity (EP, 2002, Sidekick Records)
• End of Eternity (2016, Loud Rage Music)

--- 

Componenta:

• Ioan Alexandru Crişan (voce, n. 27.IUN.1981)
• Lucian Popa (chitară, voce, n. 7.OCT.1981)
• Silviu Stan (chitară, n. 9.DEC.1981)
• Vlad Amariei (clape, n. 31.MAR.1990)
• Radu Grosu (chitară bas, n. 28.FEB.1986)
• Codruţ Costea (tobe, n. 16.FEB.1987)

--- 

www.falsereality.ro

www.facebook.com/FalseRealityBand

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: