Doru Atomei (n.11.DEC.1970)
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 0
Vizualizari: 2207
Etichete: Antofagasta, Dark Bombastic Evening, Dbe, Doru Atomei, Kogaionon, Kruna, Krunatura, Krunavod, Muzaholic, Radio Top 91 Suceava
Implicat în Industria muzicală de mai bine de 25 de ani, Doru Atomei (n.11.DEC.1970) este critic È™i redactor muzical, iniÈ›iator al unor reviste muzicale on-line (precum Kogaionon) pentru genuri de nișă. Ca organizator de evenimente, a promovat doar formaÈ›ii internaÈ›ionale care nu au fost invitate înainte de alÈ›i promoteri, pentru a le oferi È™ansa de a fi văzute live în România, festivalul anual Dark Bombastic Evening (organizat la Alba Iulia) este specializat pe genuri minimaliste dark underground.
Din martie 2014 este asociat la clubul de concerte Live 31 Motors Pub din Suceava (care este închis temporar, după tragedia de la Colectiv); în acelaÈ™i an lansează Muzaholic, un site ce promovează exprimări artistice de calitate.
În 2015 este invitat în juriu la Finala naÈ›ională GBOB România.
RiCo: Radio Top 91 Suceava. Cum ai ajuns în echipa de pornire È™i de ce ai ales să promovezi metalul în emisiunea Antofagasta?
Doru Atomei: Era o chestie începută de câÈ›iva tineri suceveni, care au reuÈ™it să facă rost de ceva fonduri È™i voiau să mute munÈ›ii. Cum ne cunoÈ™team, nu a fost greu să mă ofer să fac si eu o emisiune de drujbe, că ascultam Metal la greu È™i mi se părea exotic să pun muzicile preferate la un post de radio. Cei din echipa de bază erau Rockeri, dar nu MetaliÈ™ti. Eu eram din ăia cu plete, cu barbă, îmbrăcat în negru, eclectic, arogant, mizantrop, dispreÈ›uitor față de cotidian, dar plin de idei È™i doritor de a face ceva mai mult decât a asculta muzică. La acea vreme nu eram în direct, emisiunea se trăgea pe banda de magnetofon È™i apoi difuzată. Emisiunea a avut mai multe denumiri, dar, după ce am ascultat albumul celor de la Sadness, am ales numele unei piese È™i, astfel, a devenit Antofagasta. După aceea am aflat că era È™i numele unui oraÈ™ din America de Sud.
RiCo: Te ocupi de organizarea de evenimente în timpul liber, ca hobby. Ce lipseÈ™te pe plan socio-economic în România anului 2016 ca acest hobby să poată deveni o meserie pentru persoane ca tine, pasionate de muzică, care ar face ca acest domeniu de activitate să se dezvolte È™i în È›ară?
Doru Atomei: Nu È™tiu ce sa spun. Eu nu am È™tiut să aduc nici măcar pe zero suma de evenimente pe care am organizat-o până azi. Când e vorba de hobby, pragmatismul păleÈ™te. Nu am vrut să fac compromisuri, poate de asta. Dar sunt exemple în È›ară câÈ™tigătoare, cred că ele ar putea răspunde la întrebarea ta. Știu insă că am invitat peste 120 de trupe de afară să cânte aici, dar să È™i cunoască România. E un sentiment fain È™i chiar sunt împlinit, din punctul acesta de vedere.
RiCo: Ai înfiinÈ›at DonisArt pentru a organiza evenimente cu artiÈ™ti care nu ne-au mai vizitat È›ara în trecut, din genuri muzicale de nișă. Cum a evoluat proiectul È™i cum ai ajuns la ideea festivalului anual Dark Bombastic Evening?
Doru Atomei: Totul a plecat din admiraÈ›ie È™i dragoste pentru muzica underground, mai întâi cu Metal-ul extrem, apoi cu Dark, Ambient, Industrial, Gothic, Ethereal... Am invitat în România numai trupe ce nu au cântat înainte aici, să le spun niÈ™ate, care au dorit să descopere România, nu doar să mai pună de o cântare. Am încercat să aduc ceea ce consideram că merită a fi promovat, cu speranÈ›a că, la sfârsit de zi, sau de an, să ating break even-ul. N-am reuÈ™it asta, însă am legat prietenii faine È™i am trăit momente memorabile, atât eu cât È™i trupeÈ›ii sau publicul.
DBE a plecat tot de la conceptul de Seară Specială, a fost primul eveniment DonisArt în BucureÈ™ti È™i am vrut să aibă o vizibilitate diferită, poate mai amplă. După ediÈ›ia a doua, care a fost umbrită de mai multe ghinioane, am decis să ies dintre pereÈ›ii unui club È™i să schimb orientarea, în sensul că am mixat Metal cu non Metal. LocaÈ›ia a fost întotdeauna importantă pentru mine, aÈ™a că până la stabilirea locaÈ›iei în cetatea Alba Iulia nu a fost decât un pas.
Nu pot vorbi de o evoluție, ci de o diversificare, transformare....
RiCo: Ce înseamnă Kogaionon pentru tine? Care este părerea ta privind faptul că nu există o educaÈ›ie organizată la modul colectiv privind mitologia dacică, a poporului nostru?
Doru Atomei: Kogaionon a fost numele fanzinului pe care l-am înfiinÈ›at cu un coleg, in 1995. După primul numar, am rămas singur È™i l-am continuat cum am putut, deloc periodic, dar au fost tiparite totuÈ™i 10 numere. Între timp l-am făcut È™i online, cu ajutorul prietenului meu Lucian, cel care îmi spunea periodic că e păcat să mă las de scris, de promovat, că există oarece interes pentru ceea ce făceam de ani buni. Ce înseamnă pentru mine? Hmmm, habar n-am. Știu sigur că e ceva ce nu are legătură cu niciun fel de compromis, cu abordările fariseatice sau cu repere din istorie. E doar un simbol pentru mine. Și un mod de viață vertical față de mine. Despre Daci È™i toată mitologia dacică citesc mult, sunt deschis în a afla tot felul de ipoteze, dar e complicat să emiÈ›i ipoteze când È™tii că istoria e scrisă de câÈ™tigători iar Dacii au fost asimilaÈ›i de romani. Sunt însă extrem de mirat de ce nu există un interes în a studia È™i a dezvolta profesionist izvoarele istorice care există sau pot fi cercetate. Ne e mai simplu să admitem istoria invățată la È™coală sau, mai rău, să credem scenarii create de oameni care au probleme cu mansarda.
RiCo: Cum te-a afectat pe tine personal incendiul din Colectiv È™i în ce sens crezi că s-a schimbat ceva privind scena muzicală autohtonă după tragedie (dacă simÈ›i s-a schimbat ceva)?
Doru Atomei: Colectiv a fost o tragedie. De felul meu sunt un optimist incurabil È™i încerc să nu-mi las nemulÈ›umirile interioare să mă copleÈ™ească. Privit pragmatic, nu s-a schimbat nimic, dacă vorbim de scenă: nu există label-uri, nu există reviste, nu există platforme... Fiecare merge pe cont propriu, visează să dea lovitura È™i da, se declară È™ocat È™i afectat de ce a fost în acea seară ghinionistă. Dar atât. Nu am văzut pe nimeni să fie franc È™i să aibă curajul să declare realitatea. Care? Păi, până în acel moment, în BucureÈ™ti, în afară de Fabrica, nu exista o alta locaÈ›ie indoor în care să încapă mai mult de 200 de omuleÈ›i, care să accepte să se cânte în ea Rock, Metal sau alte sonorități extreme, non mainstream.
Colectiv era un club apărut relativ nou pentru Rock, care oricum mixa È™i Metal cu Electro È™i alte chestii, era chiar "premium" față de alte cluburi, cel puÈ›in aÈ™a arăta. Am fost acolo înainte, am văzut concerte cu multe trupe extreme, cu flăcări, cu public dublu față de ce a fost în seara aia diabolică de sfârÈ™it de octombrie. Până atunci eram convins că proprietarii clubului sunt tipi care chiar doreau să susÈ›ină miÈ™carea Rock, dar privită financiar, că era un business pentru ei. Ceea ce era mare lucru pentru o capitală europeană, unde oricum nu existau alte locaÈ›ii dispuse să accepte Rock.
În fine, ipocrizia e mare, au murit copii nevinovaÈ›i, s-au creat traume, suferinÈ›a continuă să fie mare, doar doar pentru cei implicaÈ›i direct. Restul a uitat, în sensul că militantismul e zero, mobilizarea de atunci a devenit astăzi doar o miÈ™care underground, care va exista È™i de acum încolo, dar doar în sufletele celor implicaÈ›i.
Patriarhia ne-a arătat că, la greu, nu te poÈ›i baza pe ea, aÈ™a că până È™i ideea de credință tinde să se interiorizeze È™i să se izoleze, politicienii sunt toÈ›i o adunătură de ciocoi care nu ne reprezintă, oamenii de presă de specialitate sunt puÈ›ini È™i dezbinaÈ›i... hmmm, e totul la fel ca înainte, din păcate. Doar că suntem puÈ›in mai atenÈ›i la ISU È™i respectăm reguli ce trebuiau oricum respectate. Nu există responsabilizare, empatie, dorință. Suntem atât de ipocriÈ›i încât am È›inut Arena NaÈ›ională închisă 4 luni È™i apoi i-am dat drumul, fără să facem nimic. Nu mai spun de cluburi. Prieteni care au fost în Colectiv nu mai sunt, alÈ›ii, norocoÈ™i că au scăpat, rămân cu traume pe viață... Mă gândesc doar că È™i eu aÈ™ fi putut fi în locul lor, dar na, asta este. Un sentiment greu, irespirabil, lăsat pe mâna timpului, singurul responsabil să-l dilueze.
RiCo: Consider că lipsesc liderii de opinie în rândul soliÈ™tilor pop-rock de la noi. Care este părerea ta È™i (dacă eÈ™ti de acord) de ce consideri că se perpetuează această mentalitate de autocenzură la un sfert de secol după descătuÈ™area constrângerilor comuniste?
Doru Atomei: Multe din trupele din România se uită într-o oglindă falsă. Faptul că valoarea lor în afara României e zero, spune totul pentru mine. Doar pentru mine. Dar în a găsi explicaÈ›ii plauzibile suntem aÈ™i. Poate că ni se trage de la resemnarea mioritică, nu È™tiu. Suntem experÈ›i în a invoca motive È™i scuze, dar laÈ™i in a muta munÈ›ii. Autocenzura dă bine È™i da, e un motiv care continuă să fie credibil. Pentru mine valoarea unei trupe este acolo unde ea cântă, pentru prima dată, si uimeÈ™te... Dar să nu fie în oraÈ™ul È™i/sau È›ara unde locuieÈ™te.
RiCo: DeÈ™i există multe reviste muzicale româneÈ™ti online, majoritatea copleÈ™itoare a lor este formată din redactori care centralizează È™i retransmit È™tirile în manieră copy-paste. Apar mereu site-uri noi de gen, dar extrem de puÈ›ine reuÈ™esc să ofere editoriale, recenzii È™i păreri personale privind albumele noi È™i scena muzicală per ansamblu, aÈ™a cum faci la Kogaionon. Cum îÈ›i explici acest trend virtual lipsit de culoare care pe termen lung nu ajută la evoluÈ›ia scenei muzicale autohtone?
Doru Atomei: Este greÈ™ită referirea la Kogaionon. Acum 5 sau 10 ani poate că era ok, pentru că scriam pe an cca 250-300 de recenzii. Acum e istorie, mai inserez cate un editorial, din PaÈ™te în Crăciun È™i asta e tot. În paralel însă, au apărut noi denumiri, între care pendulez: KRUNA, KruNatura, KrunaVod, DBE, HASH, DBE echoes... chiar È™i 31 Motors Pub, unde m-am asociat acum 2 ani, tot pentru a susÈ›ine miÈ™carea muzicală Rock/Metal din oraÈ™ul natal.
Privit la rece, nu avem un portal online autohton care să facă treabă serioasă. Îmi vine in minte doar Metalfan, cam singurul site unde mai citesc câte o cronică, interviu, dar È™i astea destul de rar. Există È™i altele mai noi, dar e prea devreme să spun că ar conta. Restul, sincer: fosile cu facelift, doar motoare de promovare pentru propriile activități, dar nimic care să educe sau să culturalizeze.
RiCo: Cum îÈ›i explici lipsa unei reviste muzicale pentru adulÈ›i distribuită pe plan naÈ›ional în România?
Doru Atomei: Nu avem educaÈ›ie muzicală underground, nu ne place să cumpărăm bilete la concerte (vânăm acreditari, invitaÈ›ii, concursuri), nu susÈ›inem trupele cumpărând merch-ul lor, nu facem altceva decât să apelăm ca proximitate, invocând apoi motive nenumărate. Nu dăm nicio È™ansă underground-ului, preferăm să vedem, să vorbim È™i să ascultăm trupele pe care le È™tim, nu avem dorinÈ›a sau răbdarea de a căuta È™i a descoperi trupe noi È™i de calitate. E ca la nuntă, mergi la un concert la o trupă pe care o È™tii de 5-10 ani È™i vrei să-È›i cânte aceleaÈ™i piese la care ai rezonat odinioară. Piesele noi sunt percepute doar ca un preludiu pentru ceea ce va urma pe scenă, la bis. E ca È™i cu mirosul de naftalină: nu te omoară, dar nici nu te face să trăieÈ™ti. Doar respiri. E bine È™i asa, zic unii. Probabil că aÈ™a o fi, eu sunt din alt film. Noroc că există È™i excepÈ›ii... È™i ăsta e undergroundul adevarat :-).
RiCo: Ce părere ai de scena muzicală autohtonă în 2016?
Doru Atomei: Nu am nicio părere, nu am vreun proiect nou care să mă miÈ™te în mod special, dar mai e timp.
RiCo: ÎÈ›i pare rău că eÈ™ti obligat să petreci zilele de lucru departe de Suceava / Bucovina (È™i de ce)?
Doru Atomei: NoÈ›iunea de spaÈ›iu pentru mine e cam scoasă din context. Încerc să nu-mi număr motivele pentru care aÈ™ putea să am regrete (uneori ele chiar există), pentru că îmi umplu timpul cu atât de multe idei, lucruri, proiecte noi, încât È™i cei care mă cunosc bine obosesc numai când le povestesc ce-mi mai trece prin minte È™i vreau să fac. Și asta nu are legătură cu un anumit loc. Chiar vorbeam ieri cu cei de la Irfan È™i nu înÈ›elegeau: stau cică în Suceava, job-ul e la PloieÈ™ti, fac evenimente în Suceava, BucureÈ™ti, Cluj Napoca, Alba Iulia, Câmpulung Moldovenesc, TimiÈ™oara, pe litoral... cam obositor de povestit, chiar greu de urmărit.
Ca È™i concluzie: viaÈ›a e frumoasă, depinde doar de tine dacă reuÈ™eÈ™ti să o accepÈ›i astfel. Și să lupÈ›i pentru asta, dar fără încrâncenare, că asta naÈ™te frustrări È™i apoi, invidie. Chiar putem fi mai buni, dacă încercăm: uneori chiar ne iese.
Articole relative:
Publicat in: 10.01.2018, Ora: 11:38AM
Publicat in: 21.08.2017, Ora: 06:16AM
Publicat in: 16.01.2017, Ora: 06:08AM
Publicat in: 09.01.2017, Ora: 06:10AM
Publicat in: 02.01.2017, Ora: 06:25AM
Publicat in: 14.08.2017, Ora: 14:41PM
Publicat in: 17.06.2017, Ora: 21:25PM
Publicat in: 07.12.2016, Ora: 06:22AM
Publicat in: 10.11.2016, Ora: 06:19AM
Publicat in: 16.09.2016, Ora: 11:28AM
Niciun comentariu!