• czb.ro
Click. Cronica

Toulouse Lautrec. CJ. Booha Bar. 5 martie 2011

Publicat in: 08.03.2011, 09:11AM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 2
Vizualizari: 1363
Etichete: Cardigans, Dizzy, Ernesto Bianchi, Experimental, Feelies, Ionuţ Sandu, Someone Took Life As It Came, The Pixels, The Police
Toulouse Lautrec. CJ. Booha Bar. 5 martie 2011

Toulouse Lautrec

!!!!!!

Cluj. Booha Bar

sâmbătă 5 martie 2011

---

Înainte de a vedea formaţia asta Live, am auzit vorbe... că nu se mişcă pe scenă.

Nu ştiam la ce să mă aştept, dar acel imbold în plus pentru care am ieşit din casă să văd trupa asta Live este faptul că de vreo două săptămâni am aflat că de ea se ocupă echipa de manageri din spatele celor de la Grimus (Ernesto Bianchi cu Ionuţ Sandu). Formaţii noi cu adevărat potenţial apar foarte rar la noi. Echipa de manageri de la Grimus are foarte mult de lucru în această perioadă; nu cred că şi-ar irosi energia investind într-o trupă fără viitor. Eram foarte curios să văd ce i-a convins la Toulouse Lautrec, o trupă înfiinţată în noiembrie 2009, care a mai cântat de două ori la Cluj (mai întâi aproape acum un an, la AlternaTIFF, apoi la Flying Circus Pub în noiembrie 2010.

---

Preconcepţiile

  • O trupă care cântă de un an poate avea un repertoriu de o oră de piese originale.
  • O trupă care cântă de un an sigur mai are nevoie de rodaj.
  • Solistul de la trupa asta cântă în paralel cu The Pixels, unde este tot frontman.
  • Trupa vine din Bucureşti, de unde foarte rar apar formaţii noi de calitate care conving publicul din ţară.

---

Someone Took Life As It Came

Pentru prima dată de când merg la cântările din Booha Bar, am ajuns după ce a început concertul.

Mi s-a părut ciudat faptul că era ceva lume pe terasă, iar asta mi-a dat impresia că ostilităţile încă nu începuseră. Am intrat. Era înghesuială mare. Nu credeam să ajung să îmi las haina undeva. M-am dus în încăperea din spate, unde toate mesele erau ocupate (mai puţin una dintr-un colţ). Am scos tot ce aveam valoros din geacă şi am lăsat-o într-un colţ. Mi-am tras puţin sufletul şi am început să îmi croiesc drumul printre tinerii îndesaţi în încăperea cu scena. De obicei ajută să te iei după cineva care în principiu are acelaşi traseu de parcurs. Problema este că niciodată nu ştii cât de departe te va duce acea persoană. Am reuşit să parcurg şase metri buni în jurul barului în mai puţin de un minut. Secundele acelea mi s-au părut o veşnicie. Am reuşit să mă înfig în faţa unor oameni, cam în rândul doi de lângă scenă. Am aşteptat să se încheie piesa; m-am pregătit de filmat.

La un concert unde nu cunoşti muzica trupei, filmezi aleator. Cât poţi filma depinde de durata pieselor.

Am fost surprins de faptul că piesele la Toulouse Lautrec sunt scurte. Am recunoscut astfel o tendinţă mai punk în abordarea temelor (un trio de chitară, bas, tobe, cu două microfoane de voce), dar Vă Spun că sună mult mai plin şi complex decât alte formule alternative autohtone cu mai mulţi componenţi.

---



---

Prima piesă filmată (totodată punctul de la care am început să urmăresc concertul) a fost una mai puţin cunoscută, mai deprimantă ca stil, cu versuri îngânate, indescifrabile în zgomotul de fond al celor care aşteptau ceva mai antrenant. Asta însă m-a captivat, pentru simplul fapt că nu era deloc atractivă celor din sală în acel moment... piesa asta sunt sigur că are un înţeles ascuns, macabru, şi mi-ar place să o ascult în linişte – având ceva ce mi-a amintit de PJ Harvey şi de Velvet Underground. Filmarea nu este foarte evocatoare, dar atmosfera redată de piesă este complet altceva decât ce am ascultat de la Toulouse Lautrec la radio sau pe YouTube, deci este o trupă de la care ne putem aştepta la surprize (în sensul că, spre deosebire de multe alte trupe debutante, aceasta nu lasă impresia să fie monotonă).

---

1... 2... 3

Până acum nu puteam vorbi corect gramatical despre o scenă sau un sound undergound autohton. Formaţiile noastre din underground-ul scenei Live se împart în trei categorii: 1. cele care cântă în cluburi şi au succes la public (acestea afară ar fi considerate comerciale), 2. cele care cântă în cluburi şi nu au succes la public (acestea sunt monotone, de la care asculţi o piesă şi cunoşti întreg repertoriul; ele nu fac o muzică underground, neînţeleasă de mase ... ci o simplă poluare fonică pe care se zgâlţâie o gaşcă de prieteni - în lipsă de altceva), 3. cele care nu au nici curajul, nici cu ce să cânte în public.

Până acum nu aveam nicio formaţie autohtonă la care să merg la concert şi să simt că aici se petrece ceva subversiv, şi să fiu purtat cu gândul într-o altă dimensiune, pe ritmurile muzicii ce le ascultam. Am fost spre exemplu anul trecut la Sleazy Inc. Operated sau Don Vito spre exemplu (ambele din Leipzig, Germania) şi am simţit o energie deosebită la acele concerte de muzică UNDERGROUND, experimentală de fapt.

Cam acel aer l-am respirat (din nou) la Toulouse Lautrec pe piesa 123. Îmi vine să-i compar cu The Police, deşi muzical vorbind nu au multe în comun, dar la The Police tot aşa se întâmpla, că existau anumite piese “hit”, care au fost promovate la radio şi apreciate de un public mai larg, şi apoi exista “restul albumului” cu o gamă largă de stări şi ritmuri, care de fapt pot fi considerate de la un punct şi experimente muzicale, elementul “comercial” fiind repetitivitatea prin schema clasică de strofă-refren-strofă ... dar cu momente geniale între refren şi strofă. Dacă te interesează să înţelegi ceea ce încerc să explic prin cuvinte, ascultă piesa asta la secunda 36 şi finalul de la minutul 2'30”.

---



---

Aceeaşi stare am perceput-o în Red&Blue, iar aici un moment magic ar fi la minutul 1'53”

---



---

Concluzii la Bis

M-am mirat să simt că trupa are un vibe propriu, că există un fir roşu şi o amprentă prin care deja se poate deosebi net faţă de celelalte trupe alternative din ţară.

---

Am fost surprins la final de câteva coveruri transformate în aşa fel încât nu îmi dădeam seama din prima care poate fi piesa, deşi recunoşteam versurile. Una din ele am descifrat-o în timp ce era cântată (Can't Live Without You de la Harry Nilsson, mai cunoscută publicului larg după versiunea Mariei din Carei). Cealaltă, de abia acum, la două zile după ce mi-am notat două versuri pe o foaie la concert (să nu uit ideea), mi-a picat fisa că este Drive de la REM. Până în prezent, am mai avut parte de astfel de înflorituri muzicale numai la Dance Trauma. Sper să nu se dilueze inventivitatea şi originalitatea de care dă dovadă acest trio ... şi sper ca formula să rămână stabilă pentru ca muzica să poată evolua. Având în vedere că se cântă în formula actuală de jumătate de an, şi că repertoriul s-a modificat, Toulouse Lautrec porneşte la drum cu-n avans impresionant.

---

Ascultând ultima parte a concertului (cred că a fost vorba de trei coveruri şi repetarea hitului actual de pe locul 1 în Topul CZB, Te Spun), m-am întors în timp la atmosfera muzicală creată de cei de la The Feelies (una din trupele de inspiraţie pentru REM la debut) şi sentimentul primăvăratec al muzicii pop din anii 60, prin riffurile de chitară Cardigans-iene. Printre efectele cele mai tari am auzit un didgeridoo făcut prin distors de chitară şi o linie melodică de operă, tot în ultimul calup de piese de la Bis.

---



---

Cred că putem vorbi deja despre un fenomen la Toulouse Lautrec. Este foarte fain că pe lângă piesele de la radio există şi alte piese cu potenţial – şi de impact la public, care pot fi descoperite mergând numai la concertele lor din această etapă. Personal, doresc să-i revăd şi sper să-i prind pe scene din ce în ce mai mari.

---

Din câte am înţeles, traseul din acest weekend, la Timişoara, Arad şi Cluj, a fost un adevărat succes; la Booha Bar a fost record de public până în prezent, în 2011.

---

Autor: RiCo

Facebook Twitter MySpace  
 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam:  

COMENTARII:

12.03.2011, 10:47AM, scris de RiCo dela CZB
That's right. I'm a Soul Man!

11.03.2011, 16:27PM, scris de triceraptos
CZB sprijina scena underground! http://www.partytude.ro/sites/default/files/images/Toulouse-Lautrec-booha-0233.jpg

Articole relative:

Electric Castle 2016. We Are The People
Electric Castle 2016. We Are The Peopl...
Publicat in: 26.12.2016, Ora: 06:14AM
Electric Castle Festival. Ziua 4. 17.IUL.2016
Electric Castle Festival. Ziua 4. 17.I...
Publicat in: 22.07.2016, Ora: 06:29AM
Electric Castle Festival. Ziua 2. 15.IUL.2016
Electric Castle Festival. Ziua 2. 15.I...
Publicat in: 19.07.2016, Ora: 12:49PM
Grimus la Electric Castle Festival 2016
Grimus la Electric Castle Festival 201...
Publicat in: 15.07.2016, Ora: 13:24PM
Electric Castle 2016. Ziua 0
Electric Castle 2016. Ziua 0...
Publicat in: 14.07.2016, Ora: 14:19PM
2017.NOV.8. B. Club Control. VIDEO CONTENT. Luna Amară, Toulouse Lautrec, Grimus, The Pixels
2017.NOV.8. B. Club Control. VIDEO CON...
Publicat in: 06.11.2017, Ora: 19:07PM
Ernesto Bianchi (n. 22.FEB.1965, originar din Banat)
Ernesto Bianchi (n. 22.FEB.1965, origi...
Publicat in: 14.01.2016, Ora: 06:29AM
Finala GBOB România 2015. Decizia finală acordată 100% de Juriu
Finala GBOB România 2015. Decizia fin...
Publicat in: 16.12.2015, Ora: 04:41AM
Rodion GA. Behind the Curtain: The Lost Album
Rodion GA. Behind the Curtain: The Los...
Publicat in: 20.07.2015, Ora: 09:39AM
GRIMUS. LONDON CALLING. 7-10 AUGUST 2010
GRIMUS. LONDON CALLING. 7-10 AUGUST 20...
Publicat in: 27.11.2014, Ora: 06:05AM
Acasa | Contact | Disclaimer | Blog | RSS Feed • CLICKZOOMBYTES © 2010-2017 • Revista De Muzica Online