• czb.ro
Zoom. Interviuri. Interviu RO

Mircea Florian. Partea 2

Publicat in: 04.09.2013, 06:00AM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 0
Vizualizari: 793
Etichete: Dan Cimpoieru, Dixie Krauser, Doru Istudor, Electrecord, Freddy Negrescu, Horaţiu Rad, Ioana Moldoveanu, Marcela Saftiuc, Mircea Florian, Valentin Andronescu, Woodstock
Mircea Florian. Partea 2

Primul interviu CZB cu tatăl muzicii electronice din România

PARTEA 2

...

CZB: Dumneavoastră aţi lucrat şi aţi făcut muzică la Bucureşti. Legat de industria muzicală, consideraţi că distanţa dintre Capitală şi Satu Mare a crescut în aceşti 20 de ani după Revoluţie?

Mircea Florian: Din păcate, distanţa a crescut. Bucureştiul a devenit fioros de puternic. Mai puternic decât trebuie; mai puternic decât îi trebuie chiar lui, din prostia celor care au investit foarte mult doar acolo şi din prostia celor care au centralizat totul doar acolo. Din păcate adevărul este că distanţa a crescut.

...

CZB: Care este părere Dvs. Despre casele de discuri din România, modul în care pun problema ... lipsa de iniţiativă de a investi în proiecte pe termen lung? E normal ce se întâmplă în sistemul capitalist adaptat la situaţia de la noi?

trans.gif

Mircea Florian: Nu găsesc normal. Din păcate, nu poate fi vorba de o industrie. Este o făcătură care aduce unora şi altora nişte venituri consistente, dar nu este gândită ca o industrie. Sunt nişte domni sau doamne care au nişte mici businessuri rapide, cu o treabă foarte locală, pentru o piaţă locală. Nu există nici un fel de viziune asupra acestei pieţe şi a necesităţilor oamenilor. Bine, trebuie să menţionez şi faptul că ei se confruntă cu celebra problemă a nerespectării Legii Dreptului de Autor, dar asta este o problemă şi o poveste mult mai complicată, care necesită o discuţie largă, care acum nu pot să o detaliez, dar Ioana Moldoveanu a lansat de curând o acţiune legată de „Creative Commons (CC)”, prin care autorii pot să cedeze anumite drepturi. Prin asta nu mai trebuie orice mişcare artstică să fie taxată. Există artişti care renunţă la drepturile lor. Eu însumi renunţ la anumite drepturi în dorinţa de a face mai apropiate şi mai accesibile anumite lucruri. Aici este de fapt problema, de a găsi echilibrul dintre nevoia existenţială a nenumăraţilor artişti, care într-un fel îşi investesc viaţa în arta lor – viaţa lor alcătuită din preocuparile legate de actul de creaţie şi împletită în acelaşi timp cu preocupările legate de achitarea facturilor. Sunt de acord, cel puţin în teorie, că publicul ar avea dreptul de acces la opera artistului. La urma urmei, prin aportul publicului artiştii ies din anonimat. Nici un artist nu ar putea să creeze dacă nu ar fi vizibil în lumea în care trăieşte. În momentul în care creează artistul este de fapt emanaţia lumii în care trăieşte. El este dator lumii respective care l-a scos din magma incipientă. Dator fiind, ar trebui să zică: măi, băieţi, datorită vouă am făcut chestia asta, vă dau ceva, dar evident, aş vrea şi eu să trăiesc dacă se poate. Să găsim o balanţă. Asta este într-adevăr greu de găsit. Eu pentru asta dau chiar anumite drepturi la liber. Încerc să găsesc o balanţă între datoria mea de onoare faţă de societate, care m-a născut, m-a crescut şi m-a ridicat, dar totodată există şi nevoia mea de a trăi decent.

...

CZB: Mai vroiam să vă întreb, când aţi înregistrat albumul de debut la Electrecord în 1986, cum aţi ajuns să înregistraţi? Ei v-au căutat sau a fost prin pile?

Mircea Florian: No. La vremea aceea ... cu pile? Nici nu ştiu. Adevărul este că nu era chiar atât de infestată instituţia. Probleme existau doar la conţinuturi... Ei aveau antenele lor; aflau ce are succes la public şi ce este de interes pe piaţă. Erau redactorii mai tineri, directorii de departamente erau persoane care trebuiau să cunoască ce este activ pe piaţă şi dacă erau formaţii sau interpreţi care spuneau ceva şi se simţea că ar putea să fie de interes, se ajungea la: Alo, suntem Electrecord. Dorim să înregistrăm ceva; veniţi să discutăm? Aşa au început toate trupele; şi aşa a fost şi cu mine. La un moment dat, dacă începeai să apari în public - ceea ce am făcut imediat după primul festival al clubului A de la Sala Palatului - cineva de la Electrecord, mi se pare că a fost chiar în juriu (nu mai ştiu cine), m-a sunat. Cumva aflau şi vedea dacă un artist rezona bine cu publicul. Atunci în sală erau 3.000 de oameni, deci un mare potenţial de public ascultător de înregistrări. Aşa am făcut un disc, împreună cu Marcela Saftiuc (o clujeancă prin adopţie), o minunată interpretă de folk, care încă mai activează. Este păcat să nu o invitaţi mai des la evenimente din Cluj. Era clujeanca naţională (nici nu ştiu cum să-i spun) ... ea reprezenta Clujul în ţară şi cântă formidabil. Am făcut un disc în doi (bine, la vremea aia toate combinaţiile erau posibile); o faţă avea ea, o faţă aveam eu. Odată începută activitatea mea ca artist, pe scenă, treburile s-au înlănţuit, iar după un an şi ceva Electrecord m-a contactat să vadă ce am putea face în continuare. A trebuit să corectez câteva lucruri; versurile nu erau deloc simple, iar muzica suna oricum altfel decât majoritatea covârşitoare a producţiilor lor. Aşa se face că al doilea album a apărut cu o oarecare întârziere ... aşa mergea treaba...

...

CENZURA ÎN COMUNISM

Cea mai gravă situaţie era când îşi băgau coada cenzorii, inclusiv unii de la Electrecord, care considerau că decât să „îşi bată cuie în tălpi”, cum se spune, mai bine scoatem noi versul cutare sau cuvântul cu subînţeles dubios. Dacă cei de la Electrecord ziceau că materialul merge, veneau alţii de mai sus, de la Consiliul Culturii, care puteau să scoată piese cu totul. Asta mi s-a întâmplat de nenumărate ori, adică vreau să precizez că nu a fost disc de pe care să nu fie scoasă o piesă. Nu am avut nici un material de studio care să nu fi fost afectat de cenzură. Dar, se putea trăi în această situaţie, pentru că între timp deveniseră specialişti în metoda pisicii arzânde, cum se zice. Povestea e haioasă, e legată de un banc: la o comisie, un artist extrem de inovator îşi prezintă lucrările şi intenţionat, cunoscând reacţiile comisiilor, pe fiecare lucrare pictează câte o pisică în flăcări în colţul din dreapta, jos. Comisia vine, se uită la tablouri şi zice: ...mda, tovarăşe, vedem în aceste lucrări mereu câte o pisică aprinsă, nu-i înţelegem sensul, e foarte abstractă. Artistul zicea: aveţi dreptate, am să o scot. Scotea pisicile, le acoperea cu negru. Şi aşa trecea expoziţia. Asta era o stratagemă simplă pentru a deturna atenţia Cenzorului de la lucrile importante către detalii care, de fapt, erau neesenţiale. Totodată se dădea satisfacţie Cenzorilor şi motiv ca să îşi exercite şi ei minunata lor meserie de forfecari, de tăietori cu cuţitul...

...

CZB: Am auzit o poveste cum pe vremea Electrecord-ului, basul şi cu toba mare se auzeau mai înfundate pe discuri pentru că se economisea la diamante. Ca să imprimi sunetul pe placă, se fac impresiuni cu ajutorul unui diamant. Impresiunile mai adânci dau başii. Ca să nu se consume atât de repede diamantul, puneau başii la un nivel minim pe albumele rock.

Mircea Florian: Nu cred că poate să fie adevărată aşa ceva. Cred mai degrabă că este o anecdotă sau o fantezie. Poate se făcea economie, dar nu aveau ei treabă să se bage chiar şi în parametri de sunet. Sigur, ca întotdeauna, ăia mai mici încercau să fie pe plac, eventual să vină în întâmpinarea dorinţelor acelui „mare conducător” şi s-ar putea să fi făcut aşa, dar mă pune pe gânduri şi din altă cauză această afirmaţie, fiindcă dacă ar fi fost aşa, nu ar fi putut apărea discurile cu Phoenix, care au nişte başi excepţionali, pe Cantafabule, spre exemplu, sau chiar discuri ale mele, care am vrut să aibă başi şi au başi. Inginerul de atunci era Freddy Negrescu, un profesionist extraordinar, cu care am lucrat foarte bine. Am zis unde vreau să fie başii accentuaţi, iar Freddy Negrescu, care lucra de pe un mixer Studer elveţian foarte bun (acelaşi tip de mixer cu opt canale pe care se lucra la noi în anii 70 era acelaşi tip de mixer pe care Beatles trăseseră discurile lor celebre din anii 60) făcea să sune başii. Cu acest mixer Studer cu opt canale, dacă vroiai să ai başi, puteai să ai başi. De aceea nu îmi vine să cred această poveste.

...

CZB: Aţi cântat acum prima dată la Cluj?

Mircea Florian: Nu, am mai fost de nenumărate ori aici. Am fost şi la Casa de Cultură a Studenţilor, dar este drept că asta se întâmpla înainte de răzmeriţă. După răzmeriţă, de 20 de ani, eu nu am mai cântat aici. E firesc că nu m-ai prins, dar nu uita că am o altă vârstă şi o activitate care se întinde pe multe decenii, pe foarte mulţi ani. Undeva prin anii 70 cred că am fost de vreo zece ori aici.

...

CZB: Care a fost componenţa de aur pentru proiectul Dumneavoastră?

Mircea Florian: Nu a existat o componenţă de aur. Toţi muzicienii care au trecut prin „Ceata melopoică” numără 20 de persoane care au făcut şi sunetul şi spiritul acelei trupe. Acum mă refer la partea folk-experimentală, nu la cea rock-electronică. În etapa rock-electronică, echipa a fost mai mică şi mai clară. Este cea care apare şi pe disc, cumva

  • Valentin Andronescu (keyboards)
  • Dan Cimpoieru (chitară)
  • Dixie Krauser (chitară bas)
  • Horaţiu Rad (chitară bas)
  • Doru Istudor (tobe)

La folk experimental lista este mult mai mare, unde s-au amestecat chiar muzicieni din zona jazzului sau a muzicii clasice. Lumea era foarte diferită, iar rezultatele au fost foarte bune. Asta urmăream.

...

CZB: S-au împlinit 40 de ani de la Woodstock. Credeţi că în secolul 21 există şansa unui eveniment asemănător în România?

Mircea Florian: S-ar mai putea face, însă nu ştiu dacă ar mai avea sensul de atunci. Atunci erau programate puncte ale eliberării minţilor, ale eliberării corpurilor. Era manifestul mişcării hippie, care a mobilizat lumea aceea. Astăzi, această chestie nu ar mai funcţiona. Dacă cineva s-ar găsi să aibe o idee la fel de revoluţionară, aş intra oricând în joacă într-un astfel de proiect. Trebuie găsite însă alte motivaţii pentru un astfel de proiect şi, mai presus de orice, ar fi grozav dacă aceste motivaţii ar avea o bază spirituală, nu doar o latură pur comercială. Litoralul spre exemplu este plin iar ţara geme de festivaluri care mai de care mai comerciale. În primul rând nu au treabă cu vreun concept. Tote sunt gândite strict la cum să facă unul-altul să intre şi să iasă nişte bani din treaba asta. Foarte puţini stau şi judecă artiştii prin activitatea lor completă, important e doar că le place – plezirism pur – un artist tânăr sau un artist mai în vârstă şi îi invită şi gata. Cam asta e. Da, aştept un proiect care să implice gânditori de direcţii sau să se nască în acord cu o mişcare socială-culturală-spirituală, cum a fost de pildă Woodstock-ul, care nu s-a născut strict dintr-o nevoie pur comercială. Şi acolo a existat o latură comercială, fără discuţie. De asta nu putem scăpa câtă vreme sistemele lumii funcţionează ca atare, dar acel festival nu ar fi existat dacă nu exista, cum spuneam, conceptul şi gândirea şi mişcarea hippie, ori această chestie lipseşte astăzi. Aşadar, numai în condiţiile în care ar exista un pandant asemănător, s-ar putea face un festival de acest gen aici.

www.fundatiaflorian.com

--- 

Autor: RiCo

Postat inițial în 18.I.2010

Foto principal: Camil DumitrescuBeatfactor


--- 

Partea 1. Mircea Florian

http://czb.ro/articol/5420/


Facebook Twitter MySpace  
 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam:  

Niciun comentariu!

Articole relative:

Les Nuages. Bianca Comșa despre colaborarea cu Luna Amară
Les Nuages. Bianca Comșa despre colab...
Publicat in: 10.01.2018, Ora: 11:38AM
Henry Ernst (DE) Asphalt Tango Records
Henry Ernst (DE) Asphalt Tango Records...
Publicat in: 21.08.2017, Ora: 06:16AM
Katatonia (metal progresiv, Suedia)
Katatonia (metal progresiv, Suedia)...
Publicat in: 16.01.2017, Ora: 06:08AM
Renate Roca (PR manager, Electric Castle Festival 2017)
Renate Roca (PR manager, Electric Cast...
Publicat in: 09.01.2017, Ora: 06:10AM
Edmond Lenarth (Booking Manager, Electric Castle Festival)
Edmond Lenarth (Booking Manager, Elect...
Publicat in: 02.01.2017, Ora: 06:25AM
Glen Burtnik's SUMMER OF LOVE CONCERT
Glen Burtnik's SUMMER OF LOVE CONCERT...
Publicat in: 04.03.2019, Ora: 06:18AM
TULNICUL - A treia Ediție a Școlii de vară / AtelieruluI, în Țara Moților
TULNICUL - A treia Ediție a Școlii d...
Publicat in: 24.07.2017, Ora: 07:20AM
RE-EDITARE. Celelalte Cuvinte - I
RE-EDITARE. Celelalte Cuvinte - I...
Publicat in: 26.03.2017, Ora: 15:01PM
2016.MAI.5. B. Noul Cinematograf al Regizorului Român. Mircea Florian, DJ Vasile
2016.MAI.5. B. Noul Cinematograf al Re...
Publicat in: 01.05.2016, Ora: 04:50AM
Woodstock 50 may go global
Woodstock 50 may go global...
Publicat in: 21.03.2016, Ora: 06:16AM
Acasa | Contact | Disclaimer | Blog | RSS Feed • CLICKZOOMBYTES © 2010-2019 • Revista De Muzica Online