TZEAPA. Kumm vs. Underdog Management. Pt.2

Kumm vs. Underdog Management. 31.05.2007. (Partea 2)

Management NOU cu o formaţie VECHE

Kumm lucra cu Ernesto Bianchi de peste nouă ani.

Modul lui de lucru era altul decât al meu; dar gândeam la fel pe termen lung. Ernesto Bianchi, şi mulţi manageri de trupe care sunt bazaţi la Bucureşti rezolvă cele mai multe discuţii şi dileme prin telefon. Bianchi este şi genul de manager la locul lui, corect cu artiştii, chibzuit, care decât să mai cheltuie bani pe drumuri prin ţară, mai bine lasă suma în pot ca venit suplimentar artistului. Eu luând treaba de la zero în 2000, am fost obligat să merg alături de formaţiile cu care am lucrat, pe toate traseele şi drumurile lor prin ţară, pentru a cunoaşte patronii şi organizatorii locali personal şi să rezolv orice probleme interveneau la faţa locului cum puteam; dealtfel, era strategia mea ca, odată ajuns într-o localitate, poate cu câteva ore înaintea formaţiei, să merg la cluburile concurente cu cel în care cântam în seara respectivă, cu biografie şi CD sub braţ (nu existau Twitter, Facebook, MySpace sau YouTube pe atunci), să discut direct şi să văd exact ce sunet sau condiţii oferă celelalţi din oraş şi să încerc să confirm sau să netezesc calea spre a doua cântare în localitatea respectivă (toate discuţiile se purtau sau la telefon, sau faţă în faţă şi altă modalitate de a asculta muzica şi a descoperi o formaţie în prima parte a anilor 2000 în România, în afară de CD sau casetă – înmânate sau trimise prin poţtă, care de cele mai multe ori nu erau ascultate, nu era). Astfel, am muncit pe teren, pas cu pas, să îmi fac reţeaua de relaţii înainte de a începe colaborarea cu Kumm.

După cum am început paragraful anterior, repet, Kumm lucra cu Ernesto Bianchi de peste nouă ani.

Ernesto Bianchi nu mergea cu formaţia pe trasee – pentru ca să economisească bani pentru trupă. Totodată, asta însemna că se mergea foarte mult pe încredere între cele două tabere. Artistul trebuia să se descurce singur la faţa locului, dar avea toate contactele pe care le avea şi Managerul.

Astfel, când s-a ajuns că se dorea colaborarea cu mine, Kumm deţinea deja întreaga bază de date a relaţiilor acumulate de către ea în nouă ani de zile. Kumm fiecare formaţie are alte relaţii - şi gusturile oamenilor sunt la fel de diverse precum formaţiile pe care le avem la ora actuală în ţară, este evident că baza mea de date acumulată cu Luna amară nu avea să se potrivească 100% cu a celor de la Kumm. Fiecare formaţie îşi croieşte propriul drum şi are propriul public. Desigur, există şi grupuri comune care ascultă două sau mai multe formaţii – şi există şi grupuri de persoane care nu au descoperit încă formaţii autohtone care sigur le pot aprecia... Dar pentru Kumm, eu reprezentam nu doar un liant spre publicul pe care-l câştigasem cu Luna amară; ea şi-au imaginat că eu vin cu Know-How-ul meu şi aplic aceeaşi reţetă de succes pentru Kumm... IMEDIAT. Ei considerau că dacă aveam relaţia foarte bună pentru Luna amară la un anumit festival, unde mersesem deja trei ani la rând, că va fi floare la ureche să conving organizatorul şi de formaţia Kumm ... desigur, lucrurile nu s-au întâmplat însă aşa pentru că de multe ori mă loveam de problema în discuţiile cu patronii - că nu ştiau cine este şi ce cântă Kumm. Kumm, spre deosebire de Luna amară (cu care lucrasem şapte ani de zile), nu cântase des în afara triunghiului Cluj-Bucureşti-Timişoara. Din acest motiv, nu puteam să consider doar că acesta ar fi un text pentru ca patronul pe care eu-l cunoşteam deja mai bine, să refuze diplomatic confirmarea unei date cu noul artist pe care-l prezentam aici pentru prima dată.

Lucrurile nu se pupă din prima, şi din experienţa mea consider că este nevoie de un an de zile în care să existe o tatonare între Manager şi Artistul ...asta în cazul în care Artistul pricepe ideea că persoana străină este adusă în proiect ca să îmbunătăţească mersul lucrurilor.

Dar, ce pretenţii putem avea de la artişti cu venituri limitate dacă în industria fotbalului, unde se învârt sume mai mari de bani, antrenorii sunt schimbaţi la câteva săptămâni la anumite echipe ... într-o ţară cu cu o problemă deja cronică de management de criză ... unde lipsa de răbdare deja parcă face parte din structura ADNului la cei mai mulţi.

---

Andras cu Oigăn vs Richard Constantinidis. Lipsa de răbdare vs Neîncredere

Formaţia Kumm, reprezentată de Andras Kovacs şi Oigăn (Eugen Nuţescu) a insistat aproape o lună de zile să lucrez cu ei - prin telefoane, diverse discuţii la bere, etc. Dar eu niciodată nu zic da din prima - de principiu, ca să văd de fapt cât de serioasă este treaba - pentru că cei mai mulţi artişti de la noi – precum îi consider şi pe cei de la Kumm - sunt nehotărâţi şi merg după cum bate vântul. Mai mult, Managerul lor de nouă ani de zile îmi era mai mult decât doar prieten ... între timp, ne asociasem şi lucram împreună cam de un an.

Pe acest fond istoric, am pornit colaborarea cu Kumm, dar nu înainte de a insista la rândul meu cu telefoane la Ernesto Bianchi şi să mă asigur că cei de la Kumm chiar doresc să se despartă de omul care-i cunoştea cel mai bine şi care i-a ridicat din anonimat începând din 1998 (după ce a debutat cu două albume de studio la SoftRecords, Kumm a mai lansat două albume şi un single la Cramps Records, prin care a ajuns să cânte în 2004 în Italia, în deschidere la James Brown). În momentul în care am lucrat cu fosta trupă clujeană, mai era sub contract cu Cramps timp de câteva luni şi făcea brainstorminguri pentru un album compilaţie (autoprodus în ediţie limitată) şi un turneu ce avea să puncteze cei 10 ani de activitate.

Totodată, îmi doream să merg cu Kumm pe teren, în diverse localităţi, să simt pulsul publicului lor - să văd exact cât public are în ţară şi să pot aprecia ce ar însemna mai exact acest turneu aniversar, ca să fie de impact şi totodată rentabil. Nu mă puteam implica până nu vedeam mai exact cum stă treaba pe traseu, care sunt punctele slabe ale formaţiei care trebuie îmbunătăţite, cum se comportă oamenii şi cum se prezintă pe scenă, şi la interviuri. Vroiam să se caute o linie vestimentară, să se prezinte într-un fel pe scenă, nu doar ca până în acel moment, cu aceleaşi haine transpirate din maşină. Avusesem o experienţă din care speram că am învăţat şi îmi doream să depăşesc cota la care ajunsesem cu primul proiect manageriat de mine şi să îmi continuu visele de a avea o trupă cu care să fac turnee europene şi să depăşesc graniţele autoimpuse ale scenei underground autohtone.

Pentru ce vroiam eu să fac era nevoie de ani de zile de muncă împreună, primul pas fiind un traseu de cântări de câteva săptămâni prin ţară (să văd exact cu cine am de lucru şi ce am de făcut ca să depăşim etapa respectivă a trupei şi să mergem mai departe).

Reticenţa mea avea să se întâlnească peste doar câteva săptămâni cu lipsa lor de răbdare. Trupa intrase într-un impas artistic de care nu eram pe deplin conştient atunci. Dorinţa imperioasă de a schimba managementul solid cu care se lucrase de la bun început, timp de nouă ani de zile, într-un moment în care formaţia pierduse cel mai bun solist pe care l-a avut până în prezent (e vorba de tenorul Dan Byron), a fost primul semn de disperare şi lipsă acută de răbdare din partea artistului. Kumm s-a gândit probabil că dacă schimbă solistul şi managerul, lucrurile vor merge mai departe de la sine. nu s-a stat să se judece mai bine ambalajul şi conţinutul la Kumm ca şi produs muzical pentru a avea impact mai mare la un public mai larg pe termen lung.

La Kumm ca şi produs muzical ... da, pentru asta am fost adus în schemă, să îmbunătăţesc marfa şi să o prezint mai bine altora. Acesta este rolul Managerului. Pentru asta s-a dorit colaborarea cu mine. Până nu începeam munca pe teren, să văd formaţia pe mai multe scene, nu puteam să îmi fac o impresie clară asupra problemelor concrete care trebuie retuşate sau readaptate coneptului Kumm.

---

... Kumm se aştepta la schimbări radicale fără să fie nevoită să se schimbe deloc ...

---

---

Kumm vs. Underdog Management. 31.05.2007. Introducere (Partea 1)

---

"Încerca să ne facă un fel de Holograf, ori noi nu ne schimbăm stilul pentru ca el să se îmbogăţească. În plus, mai mult noi ne rezolvăm concertele", spune Andras Kovacs, clăparul trupei.

Declaraţie pentru Clujeanul, articol scris de Dora Mircea-Radu, 13.06.2007

Părerea mea despre Kumm şi Link către articol Clujeanul on-line

---

Sunt Richard Constantinidis, iniţiatorul proiectului ClickZoomBytes, revista de critică muzicală şi analiză a Industriei autohtone muzicale. Am tot amânat să scriu acest articol analitic retrospectiv despre despărţirea mea de formaţia Kumm:

1. pentru că nu aveam niciodată timpul necesar

2. pentru că nu mi-au dat şansa să lucrăm mult timp împreună, astfel nu am fost atât de implicat, precum cu prima mea formaţie de care am tras timp de şapte ani

3. pentru că tzeapa lor nu a fost una care să mă afecteze pe termen lung

4. pentru că le cunosc stilul şi nu aveam chef să fiu nevoit să le desconstruiesc toate commenturile care foarte probabil vor urma aici (de fapt, singurul care comentează direct este clujeanul Andras Kovacs; bucureşteanul neamţ Eugen Nuţescu (Oigăn) este genul care tace şi prelucrează omul pe la spate; bănăţeanul Cătălin Mocanu era nou-venit în trupă când am colaborat cu ei şi nu s-a băgat în discuţie; Mihai Iordache şi Dominic Csergo sunt domni şi nu s-au murdărit în complot; Uţu Pascu era implicat în diverse proiecte, precum BAU la Timişoara şi nu s-a băgat în mod direct în această discuţie.

Formaţia Kumm este condusă de două personalităţi: Andras şi Oigăn

Echipa s-a schimbat între timp. Din această formulă au plecat Dominic Csergo la Urma şi Yesterdays şi Uţu Pascu a rămas cu proiectele din Timişoara.

---

Amintiri amare

Îmi aduc bine aminte când lucram cu Luna amară prin 2001 şi Nick a venit la mine odată, parcă la o bere, şi mi-a trântit o perlă după ce a avut o discuţie lungă cu prietenii lui de la Kumm (Andras cu Oigăn) ... Andras cu Oigăn îi explicau la săracu' Nick cum stă treaba cu concertele plătite într-o etapă de debut în care eu cu Luna amară de abia reuşisem să cântăm o dată la Bucureşti, şi aveam public doar la Cluj - numai că aici patronii de localuri nu pricepeau conceptul de a da bani la trupele locale. Kumm în schimb nu cânta grunge-rock, ci un Jazz-Art-Rock sofisticat, care dădea bine la cluburi cu altă ţinută, şi mergea des să cânte la Bucureşti, deşi era stabilită cu noi la Cluj la vremea respectivă. Eu apoi trebuia să petrec o oră să resetez conceptele în mintea lui Nick, să stau şi să mă explic – ce plan am, ce fac, ce am făcut, ce am confirmat, ce urmează să facem, de ce fac asta şi de ce insist să cântăm în continuare gratis în deschidere la trupe mai mari încă o perioadă de timp nedeterminată.

Cinci ani mai târziu, eu cu Luna amară ajunsesem să avem o cotă mai mare ca şi Kumm, făcusem cel mai lung traseu de cântări de club pe care l-a făcut vreo formaţie autohtonă până în prezent, ajunsesem în şase ţări europene într-un singur an, eram deja invitaţi în deschidere pe scene mari la formaţii recunoscute internaţional - şi am fi crescut în continuare dacă Mihnea, Vali şi Sorin de la Luna amară nu tăiau aripile celorlalţi prin concerte, chiar trasee întregi de turneu anulate (!), lenea proverbială, priorităţi setate pe o facultate la care ulterior părăsirii mele a proiectului s-a renunţat, şi căutarea de slujbe cu venituri sigure lunare într-o etapă în care ajunsesem să putem trăi din muzică, iar eu mă aşteptam ca cei implicaţi să renunţe la slujbe pentru a urmări visul pe care îl consideram comun până în acest punct, de a cuceri lumea.

---

Februarie 2007. Astfel, la câteva zile după ce terminasem colaborarea cu Luna amară, am început să primesc telefoane insistente de la Andras din Kumm să ne întâlnim, să ieşim la bere şi să povestim. Vă daţi seama ce contrariat şi reticent am fost având experienţa că aceeaşi oameni mă vorbeau în mod constant de rău pe la spate formaţiei cu care eu am dovedit ce pot să fac dacă mi se dă şansa şi timpul necesar să dezvolt un proiect.

--- 

Autor: RiCo

În curând... Partea 2

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: