Raluca Leahu. Magnolia

CZB: Aveai 10 ani la Revoluţie? Ai amintiri de la momentul respectiv sau te-au ferit părinţii de imaginile de la televizor?

Raluca Leahu (solistă, Magnolia): Aveam 11 ani. M-au ferit foarte bine, plus că am avut o copilărie paralelă cu ce considerau părinÅ£ii mei că se întâmpla mai important în societatea respectivă. Nu mă interesa nimic; dacă eram absorbită de un melc în nisip, nu mă interesa dacă zburau avioane de război deasupra mea. Atât de absorbită eram de diversele lucruri minore pe care le făceam.

M-au ferit complet; eram la bunici când am aflat de RevoluÅ£ie de la televizorul lor alb-negru. Å¢in minte anumite imagini de la TimiÅŸoara în care se trăgea. Nu mi se părea adevărat. Mă bucura în schimb ceea ce se vehicula ÅŸi pe acasă, că s-ar putea ca CeauÅŸescu să nu mai fie la putere. Nimeni nu se gândea că ar putea fi ucis. Nimeni nu se gândea atât de departe, dar credeam că se va termina cu domnia lui. Toate informaÅ£iile erau însă preluate din discuÅ£iile părinÅ£ilor.

---

Eu, dacă este să mă întrebi, nu mă identific nici cu revoluÅ£ia asta, nici cu nimic de fapt.

---

A fost a părinÅ£ilor ÅŸi ei au suferit mai mult decât mine, pentru că eu nu stăteam la coadă la lapte; eu primeam laptele pe masă. Nu pot să spun că m-am simÅ£it oprimată în vreun fel la vârsta respectivă.

Poate îÅ£i sună ciudat ce spun.

---

Da, nu am avut desene animate la televizor ... dar nu îmi amintesc să fii suferit foarte tare din cauza asta – nu ÅŸtiu dacă vedeam mai multe desene animate dacă eram altfel astăzi sau dacă creeam mai mult. Nu mi s-a părut aÅŸa un jug.

---

PărinÅ£ii mei cred că au simÅ£it mult mai mult asuprirea decât am simÅ£it-o eu, pentru că am fost un copil care a crescut ÅŸi doar cu raÅ£ia aia; era până la urmă suficientă ca să trăieÅŸti. Astăzi mă îmbuib ÅŸi îmi dau seama că este o îmbuibare psihică; nevoie realmente de hrană - nu am nevoie de mai mult decât aveam nevoie ÅŸi atunci.

---

Åžcoala era ÅŸcoală; cărÅ£ile erau aceleaÅŸi. Dacă învăţai, chiar reuÅŸeai ceva, dacă citeai tot ce era acolo; mai depinde ÅŸi singurel ce faci. Nu m-am aÅŸteptat niciodată să vină CeauÅŸescu să vină să îmi dea mie 20 de case sau să vină Băsescu acuma să îmi dea foarte mulÅ£i bani ÅŸi să îmi spună că până la sfârÅŸitul vieÅ£ii nu voi mai avea nicio problemă, pentru că îÅ£i spun că nu asta este soluÅ£ia. SoluÅ£ia nu este în exterior, după cum, prin muzica mea, mi-am dat seama. SoluÅ£ia ÅŸi puterea, fericirea ÅŸi echilibrul vin numai din interiorul tău; dacă reuÅŸeÅŸti să fii fericit fără luxurile vieÅ£ii, vei putea să înfrunÅ£i mai bine perioadele în care nu le ai ... perioadele în care le ai ... perioadele în care nu le ai ... perioadele în care le ai – pentru că asta e viaÅ£a. Vin mereu unele mai proaste ÅŸi mai bune, mai proaste ÅŸi mai bune... Ups and Downs.

---

Cred că toată lumea porneÅŸte greÅŸit de la ideea - ÅŸi se aÅŸteaptă de la viaţă ca totul să meargă foarte lin - ÅŸi va fi plină de fericire. Atunci, normal că în fiecare dimineaţă când vezi că nu e aÅŸa, eÅŸti deprimat. Păi, cum poÅ£i să trăieÅŸti într-o depresie constantă? Normal că e groaznic. Atunci gândeÅŸte-te. CiteÅŸte. Vezi că poate viaÅ£a înseamnă altceva.

---

Poate fericirea nu este un lucru care se dobândeÅŸte ... peste câÅ£iva ani, sau când vei avea suma aia de bani, sau când vei fii inginer, sau când vei atinge statutul...

Nu, nu, nu, nu, nu. Învaţă acum să fii conÅŸtient să te bucuri de tot ce ce se întâmplă în prezent. Eu văd oameni veÅŸnic nemulÅ£umiÅ£i ... ÅŸi cred că dacă vor avea o căruţă de bani sau un statut vor fi fericiÅ£i – ÅŸi îÅ£i spun eu că nu o să fie nici atunci. Oamenii se proiectează foarte mult în viitor, în ceea ce vor să devină, sau prin ce se proiectează că le trebuie ca să fie fericiÅ£i ÅŸi nu fac decât să se smulgă din acest prezent, imaginând scenarii în care ei vor fii fericiÅ£i dacă, dacă, dacă, dacă, dacă... ÅŸi prin asta ce spun? Spun de fapt că nu vor să fie în acest prezent. Nu le place aici; nu vor să fie aici. Ori, prezentul este viaÅ£a pe care trebuie să o trăieÅŸti, ÅŸi este un adevăr destul de tragic. Nu cred că mai vrea nimeni să trăiască de fapt. Trebuie să învăţăm din nou să trăim. Dar este un proces lung, care se va întâmpla probabil ... Ni se va trezi conÅŸtiinÅ£a la un moment dat.

---

Trăim prea mult în viitor ÅŸi în trecut. Ne identificăm cu povestea noastră din trecut.

Eu nu sunt ceea ce mi s-a întâmplat. Eu sunt în spaÅ£iu în care se întâmplă.

---

Nu mă mai identific nici eu ... nici cu refuzurile de la radiouri. Nu mă mai identific cu faptul că radioul la care sunt angajată nu vrea să îmi difuzeze piesa, nu mă mai deprimă, nu mă mai afectează. Creez în continuare ÅŸi voi găsi portiÅ£ele prin care o să pot să intru, pentru că dacă la ei bat, bat, bat ÅŸi nu pot să intru, ce să fac? Nu o să îmi umplu pumnii de sânge bătând. Mă retrag ÅŸi mă duc în altă parte unde o să pot să intru. Făceam însă greÅŸeala înainte să mă identific cu părerea unor oameni aÅŸa-zis autorizaÅ£i, ÅŸi veneam acasă ÅŸi plângeam că muzica mea nu e bună.

---

Muzica mea e muzică

E bună pentru oricine simte că are ceva bun de luat din ea.

Nu există bună pentru toată lumea. Nu pot să mă supun singură la o asemenea misiune, pentru că este imposibilă.

Vorba lui Serj Tankian de la System Of a Down. A fost întrebat dacă nu îi este frică că albumul nou este mai experimental ÅŸi că nu va fi la fel de acceptat ca alte materiale din trecut? A zis: frică să-i fie chirurgului care operează azi ÅŸi se simte rău sau are o problemă în ziua respectivă pentru că viaÅ£a unui om stă în mâinile lui, dar mie nu îmi este frică pentru că fac muzică. Ce se poate întâmpla cel mai rău? Lumea nu o să o asculte. OK. O să o asculte trei inÅŸi, ÅŸi o să fac alta, ÅŸi alta, ÅŸi alta... la un moment dat o să-i atingă... asta este.

---

Åži eu simt la fel. Nu trebuie să fiu înverÅŸunată să se prindă lumea de muzica mea. Trebuie să o laÅŸi ca atitudine ÅŸi o să prindă singură pentru cei care sunt hotărâÅ£i sau pregătiÅ£i să evolueze odată cu tine.

Altfel, au nevoie de bere, de mesaje optimiste, care le dau impresia că sunt fericiÅ£i. Iar această fericire Å£ine până a doua zi, când se strică motorul la maÅŸină ÅŸi din nou sunt nefericiÅ£i, ori motorul se poate să se mai strice de 100 de ori.

---

INTERVIU Raluca Leahu. Magnolia. Prima Parte

http://czb.ro/articol/1783/

---

INTERVIU Raluca Leahu. Magnolia. A doua Parte

http://czb.ro/articol/1881/

---

Familia Leahu. Magnolia. INTERVIUL CZB

http://czb.ro/articol/1911/

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: