• czb.ro
Zoom. Interviuri. Interviu RO

Lucian Ban

Lucian BanDuminică 4 noiembrie 2011, la Teatrul Maghiar de Stat, în Sala Mare, Lucian Ban revine la Cluj cu proiectul The American-Romanian Jazz Suite după ce a umplut sala de spectacole în mai 2010 cu acelaşi proiect şi în noiembrie 2009 cu The Tuba Project.

Pianist, compozitor, născut în 1969 la Cluj-Napoca, Lucian Ban s-a folosit din plin de oportunitatea deschiderii graniţelor spre vest. O parte din studii sunt făcute la nou-înfiinţata secţie de muzică jazz, fiind îndrumat de Mircea Tiberian la Conservatorul din Bucureşti. A doua parte din studii sunt terminate la New York la The New School University Jazz Program (studiind pianul cu Junior Mance şi compoziţie cu Manny Albam, Jim McNelly & Charles Tolliver).

În aceşti 20 de ani s-a dezvoltat ca artist şi om într-una din cele mai competitive pieţe de muzică din lume, în inima New York-ului, unde pune bazele mai multor proiecte de-a lungul anilor, precum Blutopia, Tuba Project, Elevation şi mai recent The American-Romanian Jazz Suite, printre altele.

---

CZB: V-aţi născut la Teaca (în judeţul Cluj). Muzica tradiţională românească v-a influenţat muzical în vreun fel?

Lucian Ban: Nu în mod direct. Evident că ce am ascultat când eram copil (la radio sau la televizor) m-au influenţat, dar am descoperit astea mai târziu, după ce mă mutasem la New York City şi începusem să mă uit înapoi – şi într-un fel aşa s-a născut şi acest proiect cu Suita Româno-Americană (The Romanian-American Jazz Suite), care este un proiect care a început din 2006, iar acum, chiar anul trecut am făcut un proiect cu care fac multe turnee acuma, cu muzica lui George Enescu, care este o muzică mult mai contemporană, deşi el a fost un mare compozitor de muzică clasică. Deci, muzica tradiţională m-a influenţat, dar nu în mod direct, deoarece am redescoperit-o mai târziu.

CZB: V-aţi mutat de la Cluj la Bucureşti cu facultatea. Cum v-aţi acomodat cu Bucureştiul?

Lucian Ban: Asta se întâmpla în 1994, pentru că m-am dus să studiez la proaspăt înfiinţata secţie de Jazz de la Conservatorul de Bucureşti. Pentru un Ardelean, întotdeauna Bucureştiul este un mic şoc, dar pentru mine nu conta pentru că eram plin de energie pentru muzică, şi ca atare … în Bucureşti erau mai multe cluburi, mai multe oportunităţi şi locaţii unde să cânţi şi mai mulţi muzicieni de jazz.

Debutul însă l-am făcut aici la vechea Casă a Pionierilor, care era sub egida, ca şi acum cred că, a domnului Ştefan Vannai. M-am mutat la Bucureşti, dar când eşti foarte tânăr, şi plin de energie, acomodarea merge uşor. Acum nu m-aş mai muta la Bucureşti.

CZB: Cum v-a venit ideea să înfiinţaţi casa de discuri Green Records?

Lucian Ban: Casa de discuri nu este a mea. Casa de discuri ţine de clubul Green Hours în care practic am debutat. Prima parte a carierei mele de muzician este foarte legată de acel club, iar Voicu Rădescu, care deţinea acel club şi atunci – şi îl deţine şi acum – a avut ideea (nu mai ştiu exact cine a avut ideea) să facem o casă de discuri legată de club. Astfel am putut înregistra primul album de Jazz cântat Live din România!

CZB: Aveaţi formaţia Jazz Unit.

Lucian Ban: Da, exact. Albumul de debut s-a numit Changes, Live at Green Hours… şi a fost înregistrat Live în tunelul acela. La doi ani diferenţă am scos al doilea album, tot la Green Records. De data aceasta a fost un album de studio, From Now On, lansat chiar înainte să plec, îl avea ca invitat pe un saxofonist olandez Ferdi Schukking… şi a primit Premiul pentru Cel mai bun album de jazz al anului 1999 – acordat de revista Actualitatea Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România.

www.xs4all.nl/~duodenum/jazzunit

CZB: Cum aţi început să cântaţi la pian… de ce tocmai pianul?

Lucian Ban: M-a atras de la bun început pianul, şi nu vioara sau trompeta. Am luat lecţii în particular, după care am început studiile la Bucureşti – unde am făcut doi ani şi jumătate la nou înfiinţata secţie de muzică jazz, condusă de Mircea Tiberian (în cadrul Conservatorului), apoi le-am terminat la New York, unde am făcut doi ani şi jumătate la o academie de muzică jazz, New School University. Astea au fost studiile mele.

CZB: V-a plăcut mereu saxofonul. În România aţi colaborat cu Edi Neumann. Cum l-aţi cunoscut?

Lucian Ban: L-am cunoscut prin contrabasistul de atunci – pe Vlaicu Golcea. De la început a existat o chimie foarte bună între noi, pentru că muzica care o scriam eu pentru jazz, i se potrivea stilului lui Edi Neumann de atunci (…între timp s-a schimbat probabil şi el). El a fost membru de bază la Jazz Unit, apărând pe ambele albume. Sound-ul Jazz Unit a fost definit de muzica care o scriam şi de saxofonul lui Edi … a fost o parte integrală din grupul acela de început

CZB: Care este stilul de jazz pe care consideraţi că îl abordaţi?

Lucian Ban: Aceasta este o întrebare la care probabil pot să răspundă mai bine criticii de muzică. Cu siguranţă că stilul meu s-a schimbat de-a lungul anilor, în special după mutarea mea la New York. Stilul meu este mult mai crud (raw) decât jazzul european. Asta este influenţa New Yorkului, unde muzica jazz este mult mai raw. Cu siguranţă sunt influenţe care au apărut mai mult acolo în muzica mea.

  • Au fost oameni ca Andrew Hill (considerat pionier al stilului free jazz piano, June 30, 1931 – April 20, 2007), pianişti care erau la limita avangărzii în momentul în care au apărut în anii 60 – 70 şi care au rămas mai experimentalişti.
  • Paul Bley (recunoscut pentru contribuţiile sale pentru mişcarea free jazz, n. 10 noiembrie 1932),
  • Sun Ra (n. Herman Poole Blount, 22 Mai 1914 – 30 May 1993, promoterul filozofiei cosmice).

E destul de greu să spun unde este poziţionat stilul meu. Au spus-o în diferite forme doi sau trei critici. Rămâne să confirme specialiştii, dar mie îmi place să cred despre mine că sunt la limita avangărzii - în legătură cu trecutul, cu tradiţia. Sensul melodic este foarte important pentru mine. Într-un cuvânt, ce fac eu astăzi, aproape cu toate proiectele, este situat în contemporary jazz, care este un termen umbrelă, care acoperă foarte multe stiluri şi subgenuri.

CZB: Pe Alex Harding cum l-aţi cunoscut.

Lucian Ban: Pe Alex Harding l-am cunoscut printr-un coleg de la New School University, care mi-a zis, Let’s go out! – mergem la un concert. I know a baritone player, you have to listen to his music. Am ajuns într-o bombă în East Village, la The Pnk Pony … De la început mi-a plăcut Alex Harding, din cauza forţei interioare, care este foarte raw. Imediat după concert am vorbit cu el şi am zis că am un cvintet şi că mi-ar face mare plăcere să facem un concert împreună. Ne-am înţeles atât de bine, încât am făcut trei sau patru CDuri împreună şi sute de concerte în diverse proiecte. Primul meu album scos în America, Something Holy (Creative Improvisation Productions), a fost în duet cu el. Am mai scos un album în cvintet cu el, apoi el era membru şi în Tuba Project, cu care am fost aici la Teatrul Maghiar în decembrie.

CZB: Îmi tot spuneţi de diverse proiecte începute şi colaborări… De ce nu aveţi un anumit proiect pe care să vă concentraţi tot timpul anului. De ce aveţi atâtea Side Projects?

Lucian Ban: Acestea nu sunt Side Projects. Este pur şi simplu ceva care ţine de muzica de jazz, spre deosebire de rock sau altceva. Unde este grupul AC DC, este vorba de AC DC. Pentru ei, un proiect solo devine un Side Project. În jazz nu este acelaşi lucru. În jazz, de-a lungul anilor colaborezi cu zeci sau sute de muzicieni – tu în grupurile lor, ei în grupurile tale, pe diverse instrumente. Răspunsul direct este că am atâta muzică în cap încât trebuie să fac diverse proiecte şi unele nu se potrivesc pentru anumiţi muzicieni … sau în unele aud în capul meu vioară şi nu saxofon … şi atunci devine un proiect separat.

De exemplu, proiectul cu muzica lui George Enescu nu se potrivea deloc cu muzicienii din Tuba Project. Este mult mai raw blues, foarte groovy … ştii?

Mai am un proiect, Elevation, pe care doresc să îl aduc la sfârşitul lui noiembrie, cu marele Abraham Burton, tot la Teatrul Maghiar. Aud muzică cu soundul saxofonul lui Abraham Burton … şi pentru asta am creat Elevation.

La fel, muzica lui George Enescu, pe folclorul românesc, o aud în colaborare cu Sam Newsome. Sunt mai multe proiecte pentru că este vorba de foarte multă muzică pe care o aud, cântată în stiluri diferite.

CZB: Cum a început pasiunea pentru muzica jazz; când aţi descoperit jazzul?

Lucian Ban: Wow! Eu am început cu muzica rock, progressive, cum era atunci moda

CZB: Genesis, Gentle Giant

Lucian Ban: Da, exact… pe care le iubesc şi acum… toatp pleiada aceea de muzică … şi Yes … cred că de la ei am ascultat o dată … cineva avea acasă un album cu Abdullah Ibrahim, un pianist sud african, care a trecut la musulmanism şi şi-a schimbat numele. La vremea respectivă, numele lui era Dollar Brand (pianist, compozitor, n. la Cape Town, în Africa de sud, pe 9 octombrie, 1934). El este unul dintre marii pianişti moderni, care interpretează muzica cu un stil atât de melodios şi frumos, încât a devenit unul dintre cele mai mari staruri, alături de Keith Jarrett (n. 8 mai 1945, la Allentown, Pennsylvania). Albumul acela aşa mi-a vorbit… şi ştiam că este vorba de jazz, dar el fiind sud-african, mi se pare că se numea South African Jazz … şi ascultam muzica aia şi mi-am dat seama că este diferită de rock, new wave sau orice alt stil, şi apoi am avut şansa să cunosc în Cluj un mare specialist, care mi-a devenit şi primul mentor, ca să-i spun aşa. Georgy Szolt, care este unul dintre marii specialişti de muzică jazz din sud-estul europei şi asta o certific cu siguranţă. El avea o colecţie impresionantă… peste 3.000 de LP-uri, semnate de către artişti. Era atât de priceput, încât căştigase mai multe concursuri la Voice of America, motiv pentru care a fost luat de Securitate… Concursurile se numeau Blind Quartet şi trebuia să ghiceşti piesele cântate la radio … el era pianist în acelaşi timp, dar nu a făcut niciodată carieră muzicală. El lucra în domeniul ingineriei de înaltă tensiune, dar era un om foarte elevat şi puţin nebun… El a fost mentorul meu; el mi-a arătat prima dată Thelonious Monk (10 octombrie 1917 –17 februarie 1982) şi m-a introdus în lumea jazzului.

---

CZB: Publicul de jazz a scăzut dramatic imediat după Revoluţie în România.

Lucian Ban: Jazz-ul inerent este o muzică a libertăţii … şi poate sună a expresie goală, dar e foarte multă libertate în jazz prin improvizaţie. Şi muzicienii de jazz sunt nişte oameni cu un spirit de libertate foarte mare. Să nu uităm că jazzul vine din Black Culture, care a avut mereu o problemă cu libertatea în sine. În România anilor dictaturii lui Ceauşescu este clar că muzica jazz era o supapă şi era un fel de dizidenţă culturală, care era amplificată de lipsa oricăror altor alternative. În momentul în care s-a deschis piaţa, în 1990, era normal ca jazzul să nu mai aibă succesul de masă pe care l-a avut înainte… ca să nu mai zic de cultura în general. Teatrul, spre exemplu, nu a mai avut acelaşi succes ca înainte; literatura nu mai are acelaşi succes pe care l-a avut înainte.

Mecanismele economiei de piaţă sunt cele comerciale şi întotdeauna va avea mult mai mare succes Madonna decât Keith Jarret. Jazzul evident a căzut imediat după 1990, piaţa s-a restructurat, dar au apărut anumite pârghii, precum Teatrul Maghiar, care în timp vor să promoveze şi muzica jazz pe plan local, care va ajunge la nivelul la care este peste tot în lume: o nişă foarte serioasă, cu un public serios … mic comparat cu masa generală, dar este un public mic care umple Carnegie Hall, umple totuşi stadioane.

Vara, în Europa, există 1.800 de festivaluri specializate pentru muzica şi artiştii de jazz – în curs de trei luni. Deci, public este, chiar dacă nu la nivelul cifrei de plătitori care se adună pentru Sting, Madonna, AC/DC. E mai mic, e de nişă, dara acolo publicul este foarte viu; iar jazz-ul este foarte viu.

CZB: Cum aţi ajuns în Statele Unite?

Lucian Ban: Cu o bursă la New School University în urma CD-urilor imprimate şi lansate de Green Records. A fost o negociere pe bursă, că nu aveam toţi banii … şi am fost obligat să îmi vând casa … dar după ce am ajuns acolo mi s-a oferit o bursă integrală. Deja din al doilea semestru aveam bursă integrală şi în continuare cred că este cea mai bună şcoală de jazz din lume, pentru că spre deosebire de celelalte şcoli de muzică din America, la New School predau muzicienii de jazz. Asta a fost inovaţia lor, în New York. Ei s-au gândit: facem o şcoală şi îi angajăm pe muzicienii aceştia cunoscuţi care cântă în cluburi. De aceea am şi dorit să studiez aici şi nu la Berkley sau Miami… sunt şi alte şcoli bune de muzică în America, dar nu au cadrele didactice aşa cum sunt la New School.

Am făcut doi ani şi jumătate de studii despre jazz, compoziţie şi aranjament, care mi-a folosit foarte mult, chiar şi pentru proiectul acesta cu care vin acum la Cluj: The Romanian – American Jazz Suite.

CZB: Despre acest proiect, The Romanian – American Jazz Suite, cum v-aţi cunoscut cu Sam Newsome?

Lucian Ban: Cred că pe Sam Newsome l-am cunoscut prin Alex Harding. Am avut prin 2003 un grup-proiect cu Alex Harding, care nu a fost documentat pe nici un album.

Era un grup în care ne aflam: Alex Harding, eu, o secţie ritmică şi prin care se roteau foarte mulţi alţi muzicieni de jazz. Era un grup, ca un atelier (workshop) de experimentare.

CZB: A loose collective of artists

Lucian Ban: Exactly.

Şi Sam Newsome a apărut pe acolo la un moment dat. El a fost foarte interesat în a combina folclorul, la modul general, cu muzica jazz. El a avut un grup foarte faimos, Global Unity, care era influenţat de muzica africană.

El m-a întrebat: How is Romanian Music? I said, Sam, I don’t know.

Şi el a zis: aş fi interesat să facem ceva şi a luat un Grant (o sponsorizare) de la o fundaţie de artă din New York, a venit în România, şi am studiat muzica etno autentică din România… iar asta se întâmpla prin 2005 – 2006. Pe urmă ne-am reîntors şi eu am cumpărat o carte – o culegere de colinde şi de cântece populare din Transilvania şi din toată România, transcrisă pe note, editată în româneşte – şi i-am dat-o lui Sam Newsome.

Sam, you do it. Eu nu vreau să le fac, pentru că tu eşti Fresh. Eu cunosc bine multe dintre ele şi aş fi subiectiv cu materialul.

Am făcut un concert cu câteva dintre aceste piese la New York, iar acolo, la audiţie, era cineva de la Institutul Cultural Român din New York, care a fost atât de entuziasmată de proiect, încât ne-a propus să facem mai mult cu acest proiect. ICR-ul din New York a sponsorizat o serie de concerte şi ateliere la diverse Universităţi din New York. Am fost la Harlem School of the Arts, unde practc prezentam astea şi prezentam folclorul şi se dădea câte un chestionar la public – iar publicul nu avea habar că este vorba de folclorul românesc. Adaptasem ritmul la Blues şi jazz – şi a avut un impact atât de mare încât, împreună cu casa de discuri cu care colaboram eu atunci, Jazzaway, din Norvegia, şi Institutul Cultural Român de la New York, ne-au spus că vor să sponsorizeze acest proiect şi să facem un album. Am luat o melodie, o temă muzicală de la o emisiune de muzică populară de la TVR de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Genericul se numea Tezaur folcloric. Nimeni nu cunoaşte titlul de la acea piesă. Am încercat să aflu dacă are titlu, şi toţi mi-au zis că se numeşte Tezaur folcloric. Este o învârtită (spin) din Mureş. Şi în continuare nu-i ştiu titlul. I-am spus Transylvanian Dance … şi am făcut şi o colindă de Crăciun. Sam Newsome a luat nişte colinde şi le-a rearanjat şi am făcut albumul care a dovedit cel mai mare succes de presă şi de public dintre toate proiectele mele până în momentul de faţă, pentru că muzica este mai accesibilă, fiind vorba de cântece populare (folk songs). Nu este foarte avangardă sau experimentală. A generat presă foarte bună peste tot. Am apărut pe coperţi de reviste … Los Angeles Times a scris un articol întreg.

În urma acelui album am făcut un turneu în Europa în toamna lui 2007, care a prins foarte bine. De aceea sunt foarte bucuros că reuşesc să îl aduc la Cluj, mai ales că o să fie vorba şi de muzică nouă, care am preluat-o. Eu acum o să adaptez nişte cântece ungureşti la repertoriul nostru de jazz.

CZB: Venind din Europa de est, venind din România, cum ai fost acceptat?

Lucian Ban: Uman. Cu braţele deschise.

Businesswise … survival of the fitest. It is New York.

If you’re good, you can make it. Uman vorbind însă, m-au primit cu braţele deschise.

Am uibit întotdeauna America.

Sunt conştient de faptul că middle-America nu este neapărat la fel, dar am iubit pe americani şi îi iubesc în continuare.

Iar comunitatea de jazz este formată din cei mai calzi oameni din lume.

CZB: Cum ai făcut legătura cu Teatrul Maghiar din Cluj unde ai debutat cu Tuba Project în noiembrie 2009?

Lucian Ban: Gabor Tompa, directorul, a fost la New York în toamna 2008 şi a fost surprins de un concert ce l-am susţinut într-un club unde şi-a petrecut seara. După spectacol a venit la mine şi mi-a spus că vrea să facem acest spectacol şi la Teatrul Maghiar din Cluj. Astfel, am pregătit un concert cu Tuba Project pentru toamna anului 2009. Eu am mai cântat în Cluj …şi nu a fost lume. E o problemă de promovare – s-a mai schimbat Clujul … şi am fost surprins că la Teatrul Maghiar există o promovare foarte bună, am avut un sprijin foarte bun în organizare, am adus un grup de muzicieni buni din America şi am adunat 850 de oameni. A fost Sold Out / am avut sala plină.

De asta mulţumesc Teatrului Maghiar din Cluj pentru sprijin şi de aceea o să mă mai întorc la Cluj.


---

www.lucianban.com

cumpără albumul DÂND CLICK AICI

---

Cronica. 2011.MAI.17. The Romanian-American Jazz Suite

http://czb.ro/articol/2589/



Facebook Twitter MySpace  
 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam:  

Niciun comentariu!

Articole relative:

Les Nuages. Bianca Comșa despre colaborarea cu Luna Amară
Les Nuages. Bianca Comșa despre colab...
Publicat in: 10.01.2018, Ora: 11:38AM
Henry Ernst (DE) Asphalt Tango Records
Henry Ernst (DE) Asphalt Tango Records...
Publicat in: 21.08.2017, Ora: 06:16AM
Katatonia (metal progresiv, Suedia)
Katatonia (metal progresiv, Suedia)...
Publicat in: 16.01.2017, Ora: 06:08AM
Renate Roca (PR manager, Electric Castle Festival 2017)
Renate Roca (PR manager, Electric Cast...
Publicat in: 09.01.2017, Ora: 06:10AM
Edmond Lenarth (Booking Manager, Electric Castle Festival)
Edmond Lenarth (Booking Manager, Elect...
Publicat in: 02.01.2017, Ora: 06:25AM
2019.IUN.10. B. Green Hours. Nightlosers acustic
2019.IUN.10. B. Green Hours. Nightlose...
Publicat in: 08.06.2019, Ora: 12:11PM
ALBUM NOU. Alexander Bălănescu. bălĂEnescu
ALBUM NOU. Alexander Bălănescu. băl...
Publicat in: 24.04.2019, Ora: 06:57AM
2019.APR.14. Opera Nationala Cluj. La vision de Säul de GEORGE ENESCU, Oratoriul de Paști de VALENTIN TIMARU
2019.APR.14. Opera Nationala Cluj. La ...
Publicat in: 12.04.2019, Ora: 17:42PM
2019.APR.14. Opera Naţională Română Cluj. Premiera mondială
2019.APR.14. Opera Naţională Român...
Publicat in: 07.04.2019, Ora: 12:49PM
2016.JUN.23. B. Green Hours jazz-café. Țapinarii v. Fără Zahăr
2016.JUN.23. B. Green Hours jazz-café...
Publicat in: 18.06.2016, Ora: 06:56AM
Acasa | Contact | Disclaimer | Blog | RSS Feed • CLICKZOOMBYTES © 2010-2019 • Revista De Muzica Online