• czb.ro
Byte. Parerea Mea

Despre COMODITATE

Publicat in: 26.04.2011, 04:19AM
Autor: Richard Constantinidi
Comentarii: 8
Vizualizari: 1020
Etichete: Blaxy Girls, Direcţia 5, Femininitatea, Mentalitatea De Bucureşti, Nicolae Ceauşescu, Publicul, Riot Girl
Despre COMODITATE

Diferenţele de mentalităţi dintre scena muzicii RO vs EU

Urmărind atent evoluţia formaţiei Sleazy Inc. Operated (riot girl band din Leipzig, DE) la Cluj vinerea trecută (26 martie 2010), am avut o fugă de idei în ceea ce priveşte diferenţele de mentalităţi, care totodată formează un zid cultural invizibil între estul şi vestul europei, care nu poate fi spart cu o simplă şpagă.

Ajung la concluzia că Nelu Dumitrescu de la IRIS avea dreptate când mi-a zis acum 10 ani că o formaţie românească nici nu are rost să încerce să iasă afară. Se pare că persecuţia muzicii rock pe vremea Comunismului a fost o strategie care ne-a afectat scena muzicală pe termen lung, cu sechele care par a fi permanente.

La nivel politic

Sleazy Inc. Operated este deja a patra formaţie venită la Cluj din Leipzig, după The Tazmanian Devils, Don Vito şi Monozid. Deşi oraşul nostru este înfrăţit cu oraşul Koln din Germania, din punctul meu de vedere, publicul clujean care vine la astfel de manifestări s-a apropiat mai mult de Leipzig decât de Koln în ultimii doi ani de zile. De la Koln nu a venit nici o astfel de formaţie la Cluj. Eu cred că edilii ignoranţi, care poartă ochelari de cal fabricaţi din bancnote de sute de euro, nici nu au habar că există o scenă efervescentă de rock la nivel de cluburi în Cluj. Totul funcţionează într-un mod foarte comod pentru toţi politicienii noştri, începând din 21 decembrie 1989: ceea ce nu vezi la televizor, nu există.

Este păcat de scena clujeană de muzică rock, care, dacă ar exista oameni mai destupaţi la Primărie, cred că de ani de zile s-ar fi făcut deja nenumărate schimburi de experienţă între formaţiile oraşelor înfrăţite, iar scena muzicală contemporană ar evolua şi la noi într-un ritm mai normal (din Franţa, Clujul este înfrăţit cu Nantes, despre care sper să putem scrie deasemenea mai multe în curând la CZB).

Mentalitatea de Bucureşti

Formaţiile de la Bucureşti nu vor în primul rând să cânte în ţară. Ele vor să li se garanteze în primul rând un onorariu, după care se gândesc că vor să cânte în ţară. Luând ca exemplu formaţia de la Leipzig, Sleazy Inc. Operated (invitată la Cluj de BHCB), ea vrea în primul rând să cânte şi să vadă locuri noi şi să cunoască o lume la care nu ar avea acces dacă nu ar lucra în acest domeniu. Trioul de fete a venit pe bani de drum să cânte la Cluj şi Satu Mare. La începutul serii nici nu se ştia unde vor fi cazate (s-a rezolvat problema desigur). Where there’s a will, there’s a way. Interesul muzicienilor din vest (ştiu, Leipzig face parte din fostul bloc comunist, ca şi noi, dar se pare că la ei drumul spre normalitate a putut fi asfaltat în 20 de ani) este ca muzica lor să ajungă la un public cât mai larg şi divers, şi este interesul artistului în primul rând să ia taurul de coarne şi să se pornească în necunoscut pentru a-şi atinge scopul … La trupele noastre, nu s-a înţeles încă faptul că cine nu riscă, nu câştigă… Comoditatea opreşte artistul de Bucureşti să parcurgă o distanţă mai mare de trei ore de casă.

Cronica de concert. http://czb.ro/articol/1350/

Adevăratul underground clujean

Avem destul de multe formaţii care repetă în diverse săli, nu îşi dau nume (probabil din lipsă de imaginaţie) şi nu ies niciodată pe o scenă de club … şi probabil acesta ar putea fi exemplul la noi pentru adevărata scenă underground. Comoditatea opreşte artistul din beciul mucegăit clujean să iasă la lumina beciului îmbâcsit de fum. Aici comoditatea este accentuată de lipsa de curaj moştenită din fostul sistem.

Adevăratul artist Underground clujean îşi înfiinţează o trupă de covers acuma sau pleacă din ţară şi cântă în cluburi din Germania!

Comoditatea în sine

Problema face parte din mentalitatea moştenită de pe vremea regretatului Nicolae Ceauşescu, când locul de muncă şi locuinţa au fost elemente de siguranţă garantate cetăţeanului de către Stat. Timp de 50 de ani, lumea a cam şters cu buretele la noi ce înseamnă să fii nevoit să te rişti. Comoditatea este atitudinea preferată de majoritate, iar prin comoditate nu ajungi departe.

Comoditatea nu permite ca trupele de Bucureşti să cânte mai des şi să adune un public mai numeros la Timişoara şi la Cluj. Comoditatea nu permite dezvoltarea unei palete mai diversă de genuri aborate de către tineretul clujean care se apucă de cântat.

Femininitatea

Comoditatea nu lasă ca trupele de fete să apară şi în undergroundul nostru. E mai uşor să te dezbraci în Playboy (pentru bani) decât să faci ore de studii la instrument (ceea ce implică o investiţie financiară) şi să repeţi zi de zi (ceea ce implică o investiţie de timp şi energie) …

Există o mentalitate misogină înrădăcinată la noi de către Festivalul Mamaia din anii 1970, când fetele cu voce cântau solo şi lăsau munca compoziţiilor pe seama unor bărbaţi mai în vârstă, care poate le deveneau soţi ulterior.

Şansele sunt evident mai scăzute pentru un working girl de a fi văzută şi dorită de un om de afaceri de succes) …

Playback

Comoditatea face artistul (devenit animator) să nu se streseze cu lecţii de canto şi cu memorarea unor versuri care oricum nu fac sens. E bine că există producători care storc procente bune din buzunarul acestor figuranţi pentru muzica compusă. Producătorii la rândul lor sunt comozi că nu iau taurul de coarne să apară chiar ei pe scenă. Cei mai comozi sunt organizatorii de festivaluri şi directorii de marketing care împart bugetele firmelor multinaţionale că intră în acest cerc vicios, evitând o sonorizare prea complicată, în detrimentul formaţiilor care cântă Live, pentru ca diferenţa de preţ să le intre în buzunar (cifrele de pe hârtie sunt cu atât mai eronate cu cât evenimentul este mai mare la noi).

Probabil această formă de comoditate explică şi faptul pentru care NU VĂD evenimente şi turnee sponsorizate de firme de bere şi ţigări în cluburi mai mici … deşi, dacă stai să aduni publicul adunat seară de seară, se poate să ai surpriza să fie mult mai numoeros decât acela adunat pentru câteva ore într-o singură zi pe platoul Sălii Sporturilor.

La nivel de industrie comercială

S-a creat proiectul Blaxy Girls pentru că lui Costi Ioniţă i-a picat fisa că nu există o trupă activă de fete la noi. Ele au album, clipuri, dar nu ştiu pe unde cântă, că la Cluj nu le-am văzut niciodată. Normal totuşi mi se pare să se adune un grup de fete din pasiune pentru muzică, nu din pasiune pentru bani sau din pasiune pentru Costi Ioniţă. Acest grup de fete poartă chitări în braţe, se îmbracă în stil emo şi cântă un pop(R&B)-dance. Totul este o bătaie de joc pornită de la comoditate. Comoditatea de a scoate banii din buzunar de la un public needucat muzical care rămâne cu impresii greşite despre moda corelată cu genul muzical ascultat şi învaţă că rock înseamnă pop(R&B)-dance prefabricat pe malul Mării Negre.

M-am legat de Blaxy Girls pentru că este singurul proiect apropiat de rock, 100% feminin, de la noi la care m-am putut gândi.

La nivel de industrie comercială, casele de discuri din Bucureşti sunt prea comode să investească bani în proiecte rock pe termen lung, care poate nu rămân împreună atâta timp cât trebuie ca efortul să dea roade pentru toată lumea. Formaţiile rock sunt prea comode să facă compromisurile necesare industriei actuale ca să iasă din undergroundul nostru. Artiştii rock sunt prea comozi să se gândească la ce trebuie să facă pe moment ca să reuşească pe termen lung.

Casele de discuri de la Bucureşti care învârt presa şi relaţiile cu mass media sunt prea comode să se gândească la o strategie de diversificat oferta de genuri muzicale. Se plâng că nu mai sunt vânzări şi se ocupă şi de afaceri colaterale de import şi distribuţie, înloc să se gândească pe termen lung că investiţia pe moment va da roade peste câţiva ani.

Promovând şi muzica punk, hardcore, metal, drum’n’bass, indie, promovează şi scenele muzicale respective, vor da peste alte tinere talente care vin cu idei noi muzicale şi poate înfiinţând câteva case de discuri colaterale, ca făcând parte din grupul casei de discuri, peste 3-5 ani vânzările de discuri pe plan global vor stimula afacerea şi scena locală să se dezvolte şi mai bine şi va fi public pentru toate genurile în toate oraşele.

Deocamdată casele de discuri sunt afaceri personale ale unor indivizi care din comoditate ştiu să promoveze strict muzica sezonieră, iar dacă se poate, tot din comoditate, lucrează tot cu aceeiaşi 2-3 producători care au dovedit în ultimii 10 ani că ştiu să compună o muzică facilă, care atinge sufletul omului de rând şi are iz de ceva muzical.

Muzical

Trupele româneşti din underground împrumută ritmuri din anii 80, fie că e vorba de heavy metal sau glam rock în secuime sau new wave indie rock la Bucureşti.

Este jalnic să constaţi că de fapt la noi chiar lipsesc cel puţin 20 de ani de conduită şi structură muzică. De la East Europe rock şi muzica uşoară promovată la Mamaia (influenţată de italo-pop) am trecut brusc la ritmuri eurodance şi manele acum 10 ani, la 10 ani după schimbare, fără experimente, oricât de superficiale, cu diversele ritmuri muzicale contemporane. Comoditatea a împins artistul nepregătit pe scenă. Comoditatea a ţinut formaţia IRIS pe acelaşi făgaş. Comoditatea a făcut ca alţi artişti talentaţi cu potenţialul de a compune ceva original să plece definitiv în străinătate şi să renunţe cu totul la muzică. Comoditatea face că anumite formaţii nu mai fac repetiţii după ce consideră că au atins nivelul la care doreau să ajungă … lasă, că merge şi aşa!

Publicul

Deşi nu cred că mulţi îşi dau seama, publicul stă de fapt la baza mişcării.

Din câte observ, organizatorii au tendinţa să se creadă Dumnezei (ei adună publicul în anumite locaţii şi oferă o seară de ritmuri plăcute pentru cei avizaţi sau curioşi să le asculte Live), dar numai publicul este cel care poate influenţa atmosfera din sală şi de pe scenă (în mod normal publicul este mai numeros decât oamenii de pe scenă, angajaţii de la bar şi echipa de organizare adunaţi la un loc). Sunt foarte puţini (şi totodată adevăraţi) artiştii care se rup în figuri, indiferent de numărul perechilor de ochi care privesc din umbra reflectoarelor. Publicul este comod prin faptul că nu iese la concert decât dacă cunoaşte formaţia. Publicul este comod prin faptul că nu se riscă să vadă ceva necunoscut sau nou. Se preferă să se vadă şi revadă Direcţia 5 de 10 ori pe an la Cluj. Direcţia 5 nu ar veni de 10 ori pe an la Cluj dacă nu ar exista public care să vină să plătească biletul şi să umple sala să o vadă.

Direcţia 5 dealtfel este dovada unei trupe româneşti care nu aşteaptă pomană. Ea au muncit înainte de debutul comercial, a făcut compromisuri, a investit când a trebuit şi acum culege roadele finaciare… şi critică de la CZB că nu îşi doreşte mai mult deşi a dovedit că este foarte capabilă şi nu este încă prea în vârstă să facă şi altceva.

Lumina reflectoarelor

Mie nu-mi convine când merg la concerte de club şi nu pot fotografia fără blitz sau filmările făcute cu aparatul foto sunt compromise din lipsa de lumină pe scenă. Probabil este ceva normal la un anumit nivel, dar un sistem de lumini (măcar trei becuri colorate care să se aprindă aleator ar fi pentru un concert rock de club la fel de indispensabil precum discoball-ul pentru discotecă). Din punctul acesta de vedere, patronii de club, care au pornit barul fără să se gândească mai departe, şi au ajuns să facă şi concerte … pentru că aşa au văzut că face şi concurenţa lor, sunt prea comozi să mai dea un milion de lei pentru un bec. Lumina asta colorată ar adauga la atmosferă şi nu cred că ar duce clubul la faliment la final de an, dacă se cântă cel puţin săptămânal.

Nota autorului

Cum pot să închei acest subiect pe tonul Luminii reflectoarelor şi nu cu ceva mai aprins şi aprig, precum La nivel de Industrie muzicală?

Pur şi simplu. Mi-e lene. Am devenit prea comod să mai stau câteva minute şi să învârt puţin capitolele pe această temă ca să fie totul perfect la postare.

---

Autor: RiCo

Facebook Twitter MySpace  
 

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam:  

COMENTARII:

26.04.2011, 04:42AM, scris de a dude
dancetrauma are dreptate. in rest, singurul exemplu cu adevarat valabil de afara este Subscribe.

26.04.2011, 04:42AM, scris de dukepuccini
da, n-am zis ca nu exista exceptii. recitesc ce-am scris si incerc sa imi dau seama ce te-a deranjat asa de tare ca sa incepi sa ma judeci si sa inventezi despre mine numai aberatii. nu prea imi face placere sa citesc cum m-ai incadrat in tiparul bautorului de bere in fata tv-ului care nu face absolut nimic, nu merge la concerte si nu le da sanse celor din underground. dude, cu o astfel de atitudine nu vei ajunge departe. daca ai frustrari personale, pastreaza-le pentru tine si nu le arunca in stanga si in dreapta.

26.04.2011, 04:42AM, scris de TBA Crew
Cel mai bun exemplu de trupa care s-a reintors: Dead Popes Company. Au fost anul trecut intr-un mini turneu organizat de noi pe Bucuresti, Deva, Sibiu si Cluj. La Cluj in octombrie au fost 60 de intrari. Ghici cate intrari au fost acum in martie? 180. Iti acceptam opinia, dar este clar ca exista o evolutie.Nu vorbi daca nu stii, pentru ca nu esti organizator. Nu judeca pe cei care promoveaza multiculturalitate, E usor sa iti dai cu parerea cand tu nu faci absolut nimic nici la concerte nu vii, nu le dai sanse celor din underground. Noi cultivam tinerii cu muzica buna in timp ce tu bei bere acasa sau stai sa te uiti la TV.

26.04.2011, 04:41AM, scris de dancetrauma_attila
Pai,iata si parerea mea,parerea unuia care a avut ocazia sa cunoasca si undergroundul german in cele cateva luni petrecute acolo,mai exact in squat-urile berlineze:in primul rand situatia materialala:pe vremea aia,in 2004-2005 jumatate din berlinezi erau someri,adica cam tot tineretul… multi dintre ei isi faceau trupe si cutreierau Europa,ca fetele astea. Treaba usoara din moment ce statul german le dadea un ajutor de somaj de 1000 de euro (doi ani primeau integral dupa care scadea anual cu 10%, cand erau prea putini se angajau trei luni si o luau de la capat), va spun am cunoscut multi artisti care faceau asta… isi spuneau DIY si se laudau ca fac muzica de dragul artei nu pt bani… asa e usor sa-ti iei scule si sa mergi in lume doar pe banii de drum, fara sa-ti pese cati te vad la concert. Nu stiu daca trupa asta din Leipzig e din categoria asta, dar sunt sigur ca multe trupe care vin cu atata usurinta pe la noi, sunt. Deci nu e vorba doar de mentalitate e vorba in primul rand de bani, chit ca ne place sau nu s-o luam asa…

26.04.2011, 04:41AM, scris de dukepuccini
in unele cazuri se intampla asa cum spui tu. vom vedea insa peste cativa ani cate din trupele venite pe bani de transport se reintorc an de an la un public tot mai numeros. eu cred ca numai cateva exceptii o vor face, dar sper sa ma insel. don’t take me wrong, sustin tba crew si mi-as dori contribui si eu prin extinderea si la timisoara a cantarilor trupelor straine la booha bar. doar ca inca nu am gasit aici un booha bar. oricum, you didn’t get my first point. comentariul meu se referea la raspunsul despre etica DIY, pe care eu l-am interpretat ca pe o reactie negativa la sugestia CZB de a promova cantarile pe filiera centrelor culturale.

26.04.2011, 04:40AM, scris de RiCo dela CZB
fetele din Leipzig se vor intoarce. sper! prima data este mai greu. dupa mentalitatea ta, nu te-ai mai intoarce a doua oara nicaieri. e normal in vest la o trupa necunoscuta sa vina putin public prima data. nu mi se pare normal la noi, unde nu avem acces la astfel de trupe si ar trebui lumea sa fie mai curioasa… dar, saituri, precum CZB scriu si promoveaza evenimentele. lumea prezenta la concert vor povesti la prieteni ulterior. la al doilea concert, daca fetele se vor intoarce, e posibil sa vina 50 de persoane, a treia oara 100. o trupa care canta live, trebuie sa cante live. an de an de an si sa revina mereu pe unde au fost, daca organizatorii si patronii de club sunt multumiti de atmosfera.

26.04.2011, 04:39AM, scris de dukepuccini
pai atunci cu etica diy nu poti supravietui. esti obligat sa te intretii prin alte mijloace, sau sa fii intretinut. asta daca ai prefera sa nu ajungi homeless. fie ca organizator, fie ca artist. pana la urma, ce s-a realizat prin acest concert la care au asistat 30 de oameni? au castigat nemtoaicele un public local? nu. isi vor mai dori sa revina in Romania? pentru ce?

26.04.2011, 04:39AM, scris de Eyes Wide Open
Trupele din Leipzig care nu s-au specificat au fost: Shutcombo, Farmer’s Boulevard, Inroad, what the fuck!?! si commander control .Ultimele doua nu mai exista si unii membrii s-au mutat din Leipzig.Mai vreau sa spun ca etica do it yourself implica mai mult mesajul social sau politic decat afacerea in sine , gen bani sau medalii e aur.E trist ca la noi trupele nu se gandesc decat la glorie cu efort cat mai mic.Totul in viata se face singur sau in colectiv , daca nu esti mancat.Asta e diy ul.Muzica e pentru oameni , nu pentru business.

Articole relative:

NAȚIUNEA ROMÂNĂ ÎN DOLIU... Bah Humbug
NAȚIUNEA ROMÂNĂ ÎN DOLIU... Bah Hu...
Publicat in: 04.11.2015, Ora: 10:43AM
DOLIU/PROTEST. Se anulează emisiunea Muzica Europei
DOLIU/PROTEST. Se anulează emisiunea ...
Publicat in: 04.11.2015, Ora: 09:08AM
Primul Festival Tribute din România
Primul Festival Tribute din România...
Publicat in: 17.08.2015, Ora: 18:54PM
Rammstein/Lindemann în 2015
Rammstein/Lindemann în 2015...
Publicat in: 17.06.2015, Ora: 12:33PM
Rihanna. American Oxygen
Rihanna. American Oxygen...
Publicat in: 10.05.2015, Ora: 08:40AM
Atomic TV la şase luni după lansare (p.4/5)
Atomic TV la şase luni după lansare ...
Publicat in: 26.08.2013, Ora: 06:59AM
Coro. Axa Valaha
Coro. Axa Valaha...
Publicat in: 22.12.2012, Ora: 06:25AM
Direcţia 5. Nicu Damalan şi Marius Keşeri
Direcţia 5. Nicu Damalan şi Marius K...
Publicat in: 09.12.2012, Ora: 06:39AM
MC Posset. Relative
MC Posset. Relative...
Publicat in: 01.12.2012, Ora: 06:19AM
LIMBA ROMÂNĂ VS. LIMBA ENGLEZĂ ÎN MUZICA AUTOHTONĂ. PARTEA 1
LIMBA ROMÂNĂ VS. LIMBA ENGLEZĂ ÎN ...
Publicat in: 01.10.2012, Ora: 06:47AM
Acasa | Contact | Disclaimer | Blog | RSS Feed • CLICKZOOMBYTES © 2010-2020 • Revista De Muzica Online