Electric Castle 2016. We Are The People

Electric Castle. We Are The People

Dacă întreaga generație a feciorului meu așteaptă festivalul Untold de la Cluj, înseamnă oare că acel grup mai puțin numeros care bate drumul de Bonțida vara pentru Electric Castle poate fi considerat elitistic, în "trend" cu hipstereala?

Audiența festivalului, pentru toate cele cinci zile ale evenimentului, a depășit cifra de 120.000 de oameni. Astfel se confirmă că în jurul Electric Castle s-a format o comunitate puternică care apreciază muzica care nu este promovată la radio, promovată de artiști de referință ai genurilor electronica, rock, hip-hop și reggae, și înțeleg ce înseamnă atmosfera și experiența unui festival sincer.

--- 

Ziua 0

Ziua 0 a fost o idee nouă la actuala ediție Electric Castle, care propunea un program minimalistic de divertisment muzical pentru cei care sosesc în după-masa și seara dinaintea primei zile oficiale a festivalului. 

În Ziua 0 muzica se asculta LIVE la Boiler Stage, iar formația care a avut onoarea de a deschide festivalul a fost Funk'e Fetish (compus din doi Brăileni, un Sucevean și o solistă adolescentă din Gherla). Formația și-a câștigat dreptul de a participa la ediția din acest an prin premiul acordat de Edmond Lenarth (managerul de booking al evenimentului internațional) la Semifinala GBOB Transilvania.

Deși aflată pentru prima dată pe o scenă atât de mare, nu am simțit emoțiile și tracul la care mă așteptam de la o trupă aflată la început de drum. Solista s-a descurcat foarte bine și a cântat natural (fără momente de ezitare), deși în momentul în care a început recitalul, soarele bătea încă puternic după ziua caniculară din toiul verii, iar gazonul din fața scenei era complet gol.

Solista trebuie să învețe să comunice cu publicul (chiar dacă versurile sunt interpretate în limba engleză) și să danseze mai cu patos în centrul scenei pe momentele instrumentale. Ar fi fost fain de tot să se pregătească un text deosebit (sau și mai bine, ceva haios de povestit) pentru inaugurarea ediției din 2016 a festivalului. O formație cu convingerea că are ceva de zis pe scena muzicală se pregătește și pentru comunicarea cu publicul - și momentul deosebit pe care-l are pe scenă; interpretarea muzicală reprezintă doar o parte din actul creativ, artistic. 

Ladislau Rodion a prezentat cinci compoziții în primă audiție la Electric Castle 2016. A trecut ceva vreme de când am fost prezent la debutul scenic al artistului, după lunga pauză muzicală prin care a trecut legenda vie a muzicii electronice autohtone. Artistul se prezintă singur pe scenă, cu un format de spectacol "showcase" în care apasă butoanele la diverse magnetofoane pentru a mixa piesele proprii, gata înregistrate, pe care le prezintă într-un mod personal cu o prezență de spirit debordantă.

Este de admirat să vezi un artist luând treaba de la capăt la o vârstă înaintată - și la EC 2016 mi-a câștigat tot respectul pentru faptul că am văzut și simțit o adevărată evoluție în performance-ul artistic. Dacă într-un viitor Rodion își va cumpăra și haine de scenă adecvate - s-ar putea să se bucure de o atenție crescută din partea publicului și a organizatorilor. 

Ar mai fi de menționat recitalul neconvnțional al artistei A-C Leonte, o prezență nouă pe scena muzicală autohtonă, care combină solistica de soul și funk cu ritmuri electronice într-o manieră jazzistică. Capul de afiș al serii a fost Vița de vie.

M-am stresat de după-masă să îmi încarc cip-ul atașat brățării de la mână cu o sumă de bani ca să pot să mă delectez la food court; cele 26 de standuri și crâșme adaptate locației servesc o diversitate largă de mâncăruri internaționale, de specific indian, mexican, italian, maghiar, nemțesc și multe altele. Din păcate însă, nici la 10 noaptea cea mai mare parte din aceste localuri nu erau nici pregătite să servească, nici nu aveau sistemul de încasare pornit. Dacă se va repeta Ziua 0 în 2017, organizatorii vor trebui să fie mai atenți la aceste detalii: este vorba de prima impresie a festivalului.  

--- 

Ziua 1

La Electric Castle 2016, Grimus a sărbătorit 10 ani de activitate aproape de orașul de unde a pornit întreaga aventură muzicală. Grimus este exemplul perfect de formație multiculturală, tipică pentru Transilvania. Fiind înființată de muzicieni originari din Bistrița, mutați cu studiile la Cluj-Napoca, între timp compozițiile evoluează și datorită colaborării permanente cu un profesor de pian din Miercurea Ciuc. 

Dacă acum zece ani, Bogdan arunca un pachet de cărți de joc tipărite cu logo-ul Grimus în public, acum solistul se urcă pe gardul ce-l desparte de public și filosofează cu încredere deplină despre motivația festivalului Electric Castle: de a aduce oamenii mai aproape unii de alții… și invită lumea mai aproape de scenă. Dacă acum zece ani un tricou în dungi (de marinar) în caracteriza pe Vali, acum formația poartă haine personalizate și promovează anumiți creatori de modă cu care colaborează în acest sens. Acum zece ani cred că se căuta colțul potrivit al scenei de club unde să se poată agăța bannerul cu logo-ul trupei; la Electric Castle am avut parte de un spectacol de proiecții sincronizate pe ritmul muzicii cu o grafică unică pentru fiecare piesă în parte. Momentul surpriză a venit aproape de final, când Alexandra Ungureanu a fost invitată pe scenă să cânte în duet alături de Bogdan.

Bogdan Mezofi este unul dintre cei mai carismatici soliști autohtoni. Se simte și se vede că formația are experiența scenelor mari de festival. Singurul minus al acestui spectacol a fost faptul că la precizia notelor, spectacolul de visuals și dovada de profesionalism a formației, amplasarea recitalului în program s-a făcut mult prea devreme. 

Grimus face parte din grupul restrâns al formațiilor autohtone care se află de prea mult timp la granița dintre underground și expunere la nivel de mase. Bariera aceasta invizibilă poate fi depășită ușor prin bunăvoința organizatorilor de evenimente care să promoveze formația ca headliner autohton și a unor directori la instituții mass media care să acorde heavy rotation unor piese mai dinamice din repertoriu (mai ales având în vedere faptul că Grimus a început să compună hituri în limba română!) 

Cele câteva piese pe care le-am prins din recitalul Babylon Circus la Electric Castle au fost incendiare, prin instrumentația mai puțin obișnuită în concerte live, buna dispoziție emanată și energia pozitivă debordantă transmisă de cei doi soliști și secția de suflători tipică pentru trupele de ska punk.

Punctul culminant al serii a fost recitalul trupei‑cult islandeze Sigur Ros. Acesta a fost primul ei concert în România și am rămas cu impresia că multă lume prezentă la concert nu știa de Sigur Ros. Mă gândesc că mulți dintre cei care se aflau cu abonament la festival au venit la scena mare pentru atmosferă și din curiozitatea de a vedea capul de afiș al serii, dar muzica promovată de islandezi nu este ușor de digerat și necesită o anumită stare de spirit pentru a fi apreciată pe deplin.

Astfel, deși stăteam destul de aproape de scenă, lumea din jurul meu povestea, glumea și râdea, cu spatele întors la scenă. Când a început ploaia, m-am retras și eu mai în spate, să pot urmări concertul și spectacolul vizual de reflectoare și proiecții mai în liniște.

M-am mirat să văd la un moment dat un grup mai mare de reporteri (și camere de televiziuni) care s-a adunat și se agita la centrul presei… ca să descopăr că de fapt interesul mass mediei nu era direcționat spre evenimentul muzical-cultural anual al festivalului internațional din capitala Transilvaniei, ci spre vizita dnei Corina Șuteu, Ministrul Culturii.

Electric Castle a susținut constant, inclusiv financiar, restaurarea Castelului Banffy, monumentul istoric ce găzduiește festivalul. Anul acesta, participanții s-au putut implica direct, făcând donații prin intermediul brățarei.

Pe lângă o scenă special amenajată pentru DJ (o discotecă în aer liber în fața castelului), cei prezenți la festival mai puteau asculta muzică electronică la orice oră din zi și din noapte în fața scenei Booha Mansion.

--- 

Ziua 2

M-am dus vineri, 15 iulie, la Electric Castle, fără a cunoaște numele din programul serii, și am descoperit multă muzică nouă care mi-a plăcut. 

Cred că aceasta este menirea unui festival adevărat de muzică contemporană și asta face diferența dintre o serbare câmpenească organizată pe o platformă de asfalt și ciment în centrul unui oraș și un festival internațional de muzică, organizat în câmpul de lângă un sat în 2016. Dacă la asta mai adaugi un castel, un zid, o capelă, un turn cu iz medieval și o baltă în peisaj și aduci câteva elemente în plus de divertisment pentru orele lipsite de activitate pe cele șapte scene dedicate unei game diverse de genuri muzicale, ai găsit rețeta perfectă de distracție pentru tinerii de toate vârstele, pasionați în primul rând de muzică, în toiul verii.  

Am sosit la Castelul Banffy cu intenția de a-i cunoaște pe concitadinii mei de la Satellites. Proiectul este activ de câțiva ani de zile, dar nu apucasem să povestesc cu Cosmin Hosz de când l-am descoperit pe scenă alături de trupa noise rock, Schlitz, în 2009.

Înainte să merg la Boiler Stage, am oprit pentru câteva minute la scena mare, unde am prins o secvență din recitalul celor de la De Staat. Nu mai ascultasem trupa olandeză, dar m-a impresionat show-ul lor. Pe piesa Witch Doctor (al cărei videoclip îl puteți vedea mai jos), solistul a coborât de pe scenă, a sărit gardul - și s-a pus în mijlocul publicului, antrenându-l într-un cerc și dezlânțuind o horă în pas alergător în jurul lui în timp ce cânta hitul trupei. A fost efectiv fascinant să observ persoane venind de la o distanță relativ mare de scenă doar ca să intre în acest cerc de rit păgân și să se lase condus de vibrațiile muzicii în maratonul olandez.

Ascultând o oră de muzică de la Satellites, am rămas cu impresia că se experimentează cu mai multe genuri, dar că proiectul nu și-a găsit încă amprenta proprie. Au fost piese care m-au dus cu gândul la albumul "Unforgettable Fire" de la U2 (1984) și altele care m-au adus înapoi în prezent prin bași puternici și un zid de ritmuri electronice. În general, liniile melodice sună old school, iar asta mi-a plăcut la trupă. Lumea, destul de numeroasă, dansa pe piesele duetului, iar asta este dovada că trupa merge pe o linie dreaptă, pozitivă, dar cred că dacă tenorul ar cânta și câte ceva în limba română, cel puțin pentru publicul nostru, muzica trupei ar avea un impact și mai mare, la festivaluri precum Electric Castle.

M-am întors la scena mare, și am prins finalul recitalului unei trupe de hip hop clasic, Dilated Peoples. Aflată la bis, mi-a plăcut cum a comunicat cu publicul și am aflat de la prieteni că ultima piesă din program (Worse Comes to Worse) a fost hitul lor. 

Trupa din Los Angeles care se zbate în underground, a avut un singur succes de top în SUA: This Way (o colaborare cu Kayne West și Xzibit din 2003). 

Enter Shikari este altă trupă despre care nu știam nimic înainte să merg din curiozitate la scena mare să trag cu urechea la ceea ce au pregătit pentru festival. Britanicii m-au dat gata din prima prin zidul de sunet pe care îl crează combinând cele patru elemente dintr-o trupă rock tipică (voce, chitară, bas, tobe), la care se adugă efectele specifice anilor 2010 de backing tracks, ritmuri preînregistrate, looping-uri, etc.

După ce m-a câștigat disciplina haosului pe scenă, solistul a anunțat oficial la microfon că urmează partea nebună a spectacolului… 

După ce am urmărit formațiile de la scena mare înaintea capului de afiș al serii, Paul Kalkbrenner, pot să afirm faptul că am rămas cu impresia că Electric Castle a făcut tot posibilul să ofere câte ceva pentru toată lumea prezentă, indiferent de preferințe muzicale, iar asta este un lucru deosebit și trebuie apreciat în România anului 2016. 

--- 

Ziua 3

Ziua 3 am ratat-o, în primul rând datorită ploii torențiale, iar în al doilea rând am aflat de decesul unei cunoștințe… cel mai important om din industria muzicală din Europa de est, Dan Panaitescu, Booking Manager la mai multe festivaluri din Ungaria. Fondator la festivalul Sziget din Budapesta, a câștigat premiul ‘Best Line-up’ la European Festival Awards din 2015. El a vizitat Electric Castle joi seara și urma să se întoarcă sâmbătă seara. 

Sâmbătă mi-ar fi plăcut să-i văd pe Argatu, Urma, Diamonds are Forever, Silent Strike, Dub Pistols și Skrillex la castel.

33.000 de oameni au fost sâmbătă la festival: au dansat, au cântat și s-au distrat până la răsărit. 

Skrillex a salutat publicul cu steagul României în mână, în picioare pe pupitrul de DJ. Însă, după set-ul de pe scena principală, Skrillex a rămas alături de fani în festival până la ora 5 dimineața, a urcat alături de alți artiști din program la celelalte scene și a vizitat castelul Banffy, curios să descopere acest monument.

Cei de la Dub Pistols (care este singurul proiect care a fost prezent la toate edițiile Electric Castle) au anunțat că în realitate ei s-au mutat la Bonțida și doar mai vizitează din când în când, Marea Britanie. Cât despre atmosfera de sâmbătă, Barry Ashworth (solistul formației) a declarat: „this is better than Glastonbury” (referindu-se la cel mai mare festival din Anglia, celebru pentru ploile sale).

--- 

Ziua 4

După ploaia abundentă din cea de a treia seară, cea mai mare problemă la această ediție a festivalului a fost probabil hipotermia. Nu au fost puțini cei care au petrecut întreaga perioadă de festival cu cortul la castel - și s-au pregătit cu un singur schimb de haine (în ideea că vor avea parte de zile caniculare și nopți de vară). Sâmbătă seara însă a plouat cu găleata mai multe ore la rând. Într-un colț din zidurile cetății erau parcate două ambulanțe, care au fost asediate de cei care au intrat în hipotermie. În hipotermie, se dezbracă persoana afectată de hainele ude, se aplică o bandă termoizolantă pe corp și se îmbracă în haine uscate în timp ce se beau lichide calde (precum ceai sau cafea) sau se administrează lichide încălzite, intravenos. O fată (săraca) nu avea alte haine la ea, iar paramedicii au fost obligați să-i croiască o haină unică, improvizată din materialul izotermic, ca ea să poată să se distreze în continuare la festival. 

Legat de programul artistic, în seara de duminică mi-am propus să fac un slalom între cele două scene de muzică live și am apucat să văd recitalurile celor de la Alternosfera (formația de rock alternativ din Chișinău, care promovează versuri în limba română și care se află pe val în România de trei ani încoace), Aria Urbană (proiectul cu versuri sociale și politice aspre de la Brașov, pe care nu am mai văzut-o în concert de aproape cinci ani de zile), Bastille (o trupă britanică aflată pe val în clasamentele internaționale de muzică alternativă) și Firma (cvartetul bucureștean care cântă în limba română și care, din punctul meu de vedere, a înregistrat albumul anului 2003. Am pierdut recitalul post-rock psihedelic, de muzică instrumentală, a irlandezilor de la God Is An Astronaut și concertul celor de la Frații Grime, duetul hip hop înființat recent ca "side-project" de către rapperi activi alături de Subcarpați, pentru că aveam interviuri confirmate în acest interval de timp, care urmează să apară în viitoare ediții ale revistei Tribuna. Capul de afiș al serii a fost Bring Me The Horizon, trupa britanică de metal alternativ, cu clape.

Aria Urbană și Firma sunt formații care prezintă o muzică atractivă și au o bază solidă de fani în întreaga țară, dar tratând muzica ca un proiect de timp liber (pe lângă slujbe) și nefăcând eforturi deosebite de-a lungul ultimului deceniu nici să își dezvolte un spectacol deosebit pentru scene mari, nici să susțină trasee constante de cântări în întreaga țară, bat pasul pe loc, și trebuie să mulțumească festivalurilor precum Electric Castle care nu le lasă să intre într-un con de umbră. Asta se datorează totodată și faptului că, în mare măsură, nu au apărut prea multe proiecte competitive în ultimii ani care să le ia locul pe scenă, ținând cont de muzica și mesajul lor în limba română. 

Bastille (înființată în 2010) a fost co-headliner în această seară, dar după câteva piese, m-am retras încet de la scena mare, pentru că - din punctul meu de vedere, proiectul seamănă mult muzical cu Mumford & Sons (înființată în 2007), doar că ei cântă cu instrumentele băgate în priză. Capul de afiș al serii a fost Bring Me The Horizon (toate formațiile menționate în acest paragraf sunt din Anglia).

Pe lângă muzică, la Electric Castle s-au promovat zilnic o serie întreagă de evenimente, precum un campionat de "touch" rugby sau turneul "open" din circuitul național de volei pe plajă. 

Fostele grajduri ale castelului Banffy au găzduit Tech World, zona dedicată tehnologiei în care s-au putut testa un simulator de zbor, iar pentru cei care au dorit să admire „castelul electric” dintr-o perspectivă inedită (cel puțin în primele două zile de festival, cât a permis vremea bună), lumea putea să urce într-un balon cu aer cald. Alte evenimente organizate în cadrul evenimentului care merită menționate sunt: terenul Pac Man life-show, karaoke cu heliu, meciuri de volei pentru amatori și profesioniști, big jump pe o saltea imensă, cercul de literatură sau și lecții de yoga. Ca atmosferă, Electric Castle îmi aduce aminte de primele ediții Sziget, în a doua jumătate a anilor '90. 

Electric Castle a reușit la această ediție să adune 300 de proiecte muzicale din Europa și Statele Unite la Castelul Banffy și să promoveze o gamă largă de stiluri muzicale în fiecare zi - pe gustul tuturor. Pentru consumatorul de rând care chiar dorește să trăiască o experiență unică muzicală la el acasă, Electric Castle 2017 reprezintă o perioadă din calendar care trebuie blocată. Este o introducere în lumea muzicală din prezent, un pod solid de legătură cu artiștii care se află în turneu în Europa. 

---

Autor: RiCo

--- 

Electric Castle 2016. Ziua 0. 13.IUL.2016

http://czb.ro/articol/11688/

Electric Castle Festival. Ziua 1. 14.IUL.2016

http://czb.ro/articol/11689/

Electric Castle Festival. Ziua 2. 15.IUL.2016

http://czb.ro/articol/11698/

Electric Castle Festival. Ziua 4. 17.IUL.2016

http://czb.ro/articol/11699/

Lasa un comentariu: (max. 1800 caractere)

Nume:   Antispam: